Sfântul Antipa de la Calapodești nu are casă în patria sa

La prima vedere, Calapodeșstiul nu se deosebește cu nimic de satele din jur. Un sat, un cătun din județul Bacău, cu câteva case risipite pe dealuri. De altfel, ori că o apuci înspre Calapodești dinspre Dealul Morii ori dinspre Vultureni-Lichitișeni, la un moment dat constați că satele acestea sunt formate mai degrabă din câteva zeci de case aruncate pe vârful unui deal sau de vreo duzină de locuințe omenești pitite undeva în fundul vreunei văioage. Rari sunt prin zonă și tinerii. Majoritatea celor care sprijină casele sunt bătrânii. Sau poate că de fapt casele se sprijină pe ei, dar aceasta e o altă poveste. După cum mărturisea un preot, sunt ani când într-un sat nu are loc nici un botez. Înmormântări sunt însă 2-3 pe an. Dealurile din jurul Calapodeștiului par încremenite într-o liniște patriarhală care nu pare tulburată nici de vomitivele televiziunilor de scandal, de senzațional în direct, nici de normele Uniunii Europene care nu fac nici o brânză mai gustoasă sau mai sănătoasă, dar se perpelesc amarnic de grija ciobanului român. În Calapodești, axis mundi a rămas Biserica. O biserică în curtea căreia s-au adunat de sărbătoarea Sfinților Români un număr de credincioși care aproape că depășea numărul locuitorilor din sat. Ce să-i fi adus în sătucul de la marginea lumii, în Calapodeștiul patriarhal, izolat și cuminte?

De ceva timp, s-a aflat și la noi: satul acesta a dat sinaxarelor ortodoxe un sfânt: Sfântul Antipa de la Calapodești, prăznuit pe 10 ianuarie. Singurul sfânt care este recunoscut și cinstit ca atare atât în Grecia, cât și în imensitatea Rusiei. Mai mult: grecii - cu sutele lor de mănăstiri și schituri, cu toți închinătorii și viețuitorii de pe Sfântul Munte Athos - l-au canonizat în urmă cu mai bine de 100 de ani! Sfântul Antipa pare să reprezinte și el chintesența românismului: o icoană la alții, un anonim la noi! În ultima perioadă însă, parcă s-a petrecut o minune. Însetați de a-l căuta pe sfânt, din ce în ce mai mulți credincioși se adună să-l prăznuiască în satul în care acesta a văzut lumina zilei. Iar calapodeștenii au aflat și ei între timp despre cel care, plecat din satul lor, a urcat în sinaxare. Şi îi întâmpină pe vizitatori cu un fel de bucurie tainică în priviri, de parcă ar spune: Suntem din sat cu sfântul! Din satul prin al cărui praf de pe ulițe și-a purtat cândva pașii și fratele Alexandru. De pe dealurile a căror iarbă i-au mângâiat și lui picioarele, cândva la început de secol 19. Iar ochii lui or fi privit același colț de cer pe vremea când se înălțau în rugă timpurie!

Pentru părintele Pahomie, starețul mănăstirii Calapodești, a sosit vremea ca sfântul să se întoarcă acasă! Dar pentru aceasta ar trebui să aibă o casă a lui. Astfel, în incinta mănăstirii a început construcția unei biserici care va purta hramul Sfântului Antipa. O biserică ce are însă nevoie de sprijin. „Dorim ca să ridicăm o biserică cu hramul Sfântului Antipa. Dar și o așezare monahală cu chilii și tot ceea ce îi trebuie unei mănăstiri. Am dori să realizăm și un muzeu, un muzeu în care toți cei care ne vizitează să poată admira obiecte liturgice, cărți și odoare vechi. Şi în cele din urmă dorim ca sfântul Antipa, singurul sfânt roman care este recunoscut ca atare și de greci și ruși, să aibă casa lui. A fost de altfel una dintre dorințele sfântului, să aibă în țara sa un schit. Atunci nu s-a putut. Nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, că acum s-o îngădui.”

Părintele Pahomie este convins că sfântul va veghea ca lucrarea începută să fie dusă la bun sfârșit. Nu se plânge. Știe că nu are bani să plătească lucrătorii. Că are datorii la constructori. Că uneori nu mai are decât un pumn de mălai pe fundul desagii. Dar știe că „banul văduvei” a făcut minuni. Şi că, în România, Dumnezeu a rânduit mulți credincioși care vor fi dorit să-și lege numele și sufletele de ridicarea unei biserici pentru singurul sfânt român din sinaxarele ortodoxe.

Călătorule, urcă și tu o dată dealul spre mănăstirea Calapodești! Nu-ți fie teamă că te vei rătăci, mergi pe urma pașilor Sfântului Antipa!

Viața Sfântului Antipa

Alexandru s-a născut în anul 1816, în satul Calapodesti, din județul Bacău, într-o familie drept-credincioasă. Părinții săi drept-credincioși erau Gheorghe și Ecaterina Luchian. Ca să ne dăm seama de atmosfera din familia în care a copilărit sfântul, este suficient să spunem că tatăl său era diacon la biserica satului, iar mama s-a călugărit mai tarziu, primind numele de Elisabeta.

În „Patericul Valaamului”, găsim scris că cei doi soți nu au avut copii mult timp, însă în cele din urmă rugăciunile le-au fost ascultate și Dumnezeu le-a dăruit un prunc pe care mama sa l-a născut fără dureri, numit la botez Alexandru. Despre copilul Alexandru mai știm că lua în mînuțele sale șerpi veninoși și, spre mirarea și spaima tuturor, aceștia nu-i făceau nici un rău.

Ca frate de mănăstire, el va rămâne în țară timp de doi ani, după care va pleca la Sfântul Munte, dornic de desăvârșire. În Sfântul Munte Athos se va opri la Schitul Lacu, unde va fi tuns călugăr. Acest schit era renumit pentru asprimea vieții idioritmice pe care o duceau monahii. În această rânduială va petrece și cuviosul, însă în inima lui creștea continuu dorința de desăvârșire. Ca urmare, după 15 ani de viețuire la acest schit, Cuviosul Antipa se va muta la Mănăstirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Sfântului Munte. Aici, va sta timp de patru ani, perioada în care va primi marele și îngerescul chip, sub numele de Antim. Tot în această perioadă, Antim va fi hirotonit diacon.

Cu sfatul duhovnicului, Sfântul Antipa a intrat mai apoi în nou formata obște a schitului românesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija și osârdia părinților Nifon și Nectarie. Astfel, după aproape două decenii de la sosirea sa în Athos, Antim ajunsese cunoscut ca un părinte îmbunătățit, sihastru și iubitor al rugăciunii lui Iisus. Nedorind însă slava și lauda oamenilor, în anul 1860, luînd binecuvântare, părăsește Athosul și se reîntoarce în Moldova, viețuind în mănăstirile din preajma Iașului. Aici însă nu va rămâne multă vreme, datorită tulburării provocate de mulțimile de credincioși care auziseră de el și îl căutau, cerînd ajutor și sfat.

Sfântul Antipa la Valaam - viața în Rusia

Va pleca spre ținuturile Rusiei și va poposi la Lavra Pecerska, ce era pentru ruși un nou Ierusalim. De aici, va merge în nord, iar în anul 1865 va poposi la Mănăstirea Valaam, unde se va și stabili, văzînd buna rânduială de acolo. La Valaam va petrece timp de 17 ani, perioada în care s-a învrednicit și de harul preoției, datorită multelor sale calități duhovnicești. Numele și faptele sale minunate se vor răspândi cu repeziciune în nordul Rusiei, ceea ce va avea ca urmare mulțimi de credincioși veniți în pelerinaj la Valaam pentru a putea vorbi cu alesul lui Dumnezeu. El se va învrednici și de daruri minunate, precum cele ale proorocirii și vederii cu duhul.

Sfântul Antipa și-a cunoscut sfârșitul mai înainte cu trei zile, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer și, în timp ce restul icoanelor din chilie au căzut, s-a așezat singură pe pieptul lui. După trei zile - în chilia sa de la Valaam, în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului - Sfântul Antipa a adormit în pace, în vârstă de 66 de ani. După o îndelungată viață de nevoințe călugărești, ieroschimonahul Antipa și-a dat sufletul în mîinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, și a fost înmormântat în gropnița de obște a Mănăstirii Valaam.

Sfântul Antipa de la Calapodești - Sfintele Moaște

Datorită faimei sfințeniei, de care cuviosul se bucura încă din viață, un ucenic al său, ieromonahul Pimen, va scrie în 1883 „Viața Cuviosului Antim”. În anul 1906, călugării de la Sfântul Munte care-l cunoscuseră pe cuvios, l-au trecut în rândurile sfinților în cărțile lor de slujbă. Acest fapt are pentru noi o semnificație deosebită, deoarece el este singurul călugăr atonit român care a fost trecut în rândul sfinților printr-o canonizare spontană, îndată după trecerea sa la cele veșnice, ceea ce a fost un temei pentru recunoașterea sfințeniei sale de către biserica strămoșească. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești în anul 1992, iar slujba sa a fost întocmită anul trecut de către Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, actualul arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

Sfintele sale moaște se află împrăștiate pe la mai multe sfinte locașuri de rugăciune. Astfel, cunoaștem despre următoarele: Mănăstirea Christiana, din București; Mănăstirea Suruceni, din Basarabia (unde se află brațul drept al acestuia); Mănăstirea Valaam, din Rusia, în bisericuța sfinților Serghie și Gherman. Cu siguranță, părticele din sfintele sale moaște se află și în Sfântul Munte Athos.

Comentarii

comments powered by Disqus