A doua schimbare la față - Theodor Codreanu

A doua schimbare la față - Theodor Codreanu

Cu oarece vreme în urmă, un oarecine, bucureștean țâfnos și snob cu miros de mititei, vrând să-l ia în derâdere pe un provincial, l-a întrerupt mitocănește spunându-i: „Lasă-ne, băi, cu chestiile astea venite de la Huși!” Nu a fost singura dată când mi-a fost dat să observ un imbecil complex de superioritate neacoperită care se manifestă la inși care, neavând nici un alt merit decât pe acela de a se fi născut în Capitală sau, cel puțin într-un mare centru județean, îi iau peste bombeu pe cei care trăiesc în locuri mai puțin la vedere cum, bunăoară, este mai sus pomenitul oraș moldav. Că mulți grei ai culturii și științei românești s-au născut ori au trăit acolo, nu contează pentru cei ce se simt bine și plini de importanță emițând asemenea sentințe. În ce mă privește, un locuitor al Hușilor mi-a produs o revelație. Se numește Theodor Codreanu, este un distins filolog, un scriitor admirabil și, mai presus de toate, este o mare conștiință. Opera sa, până la cartea la care mă voi referi în cele ce urmează, numără, deja, peste douăzeci de titluri. Ajung, astfel, la un adevărat eveniment provocat de autorul nostru împreună cu mai vechii mei prieteni de la editura „PRINCEPS EDIT” din Iași, Daniel Corbu și Călin Cocora, cel de-al doilea fiind și redactorul primei și, sper, nu al ultimei ediții a unei cărți care, fără nici o îndoială, este o capodoperă. „A doua schimbare la față” este o imensă și multiplă provocare pe care Theodor Codreanu o lansează unei Românii în declin, fără să se lase nici măcar o clipă impresionat de trendul impus de o politică dezastruoasă în absolut toate domeniile, dar proclamată ca fiind corectă de către o clasă politică desțărată și coruptă până dincolo de limitele imaginabilului. Celor cărora cuvântul capodoperă le-ar putea părea exagerat, le voi spune că-l folosesc, în legătură cu un contemporan, abia pentru a doua oară în câteva zeci de ani. În plus, de la prima până la ultima literă, cartea lui Theodor Codreanu acoperă pe deplin orice elogiu, iar asta nu numai datorită curajului extraordinar de a spune lucruri pe care destui le gândesc, dar nu au nici mijloacele, nici știința de a le exprima, ca să numai vorbesc de spaima, pe care foarte mulți o au, de a mai folosi concepte ostracizate, naționalismul fiind doar unul dintre ele…

„A doua schimbare la față” este o carte care vine într-un moment în care a vorbi despre posibilitatea dispariției românilor din istorie nu mai ține de scenarii catastrofice, de disperări existențiale, ci de evidență. Oamenii lucizi, atâția câți se mai află, iar Theodor Codreanu este unul dintre ei, se văd puși la zidul morții civice dacă îndrăznesc să ia o poziție, fie și una firavă, împotriva unui adevărat genocid cultural, social și economic la care românii sunt supuși după ieșirea din zodiac a ciumei roșii a bolșevismului. Ne-am trezit, după 1989, calificați în toate modurile posibile. În opinia formatorilor de opinie, suntem un popor sanguinar, violent, xenofob, antisemit, incapabil de a asimila modelele occidentale, singurele validate de curentul mondialist și, prin urmare, nedemn de a fi acceptat ca atare, decât cu prețul unei spălări de creiere generalizate. Tot ce am fost sau am realizat în istorie ține de domeniul mitului, cultura noastră, dacă nu este inexistentă, este, cel mult, periferică și, ca atare, nesemnificativă. Simbolurile noastre naționale sunt considerate a fi ridicole și fără valoare, Eminescu fiind cazul caracteristic prin excelență. Mass media extreme de inteligent controlate și direcționate, intelighenția grăbită, ca și altădată, să abdice de la datoria firească de a conserva valorile noastre, câte sunt, o adunătură care se pretinde clasă politică, au consacrat un regim care poate fi numit nu democrație, ci cleptocrație, chestiune sesizată și demonstrată în mod strălucit de autor. Cele mai certe semne ale primejdiei sunt date de seria de asalturi la adresa a tot ceea ce este, sau mai este, românesc. Masivul eseu al lui Theodor Codreanu ia act de toate acestea, dar și de altele, și radiografiază cu precizie de bisturiu cu laser situația societății românești, plecând tocmai de la Eminescu, cel care, vezi Doamne, îi oripilează până la vomă pe cei care sunt, direct sau din umbră, dar mereu la adăpostul corectitudinii politice. REPLICĂ PE CÂT DE EVIDENTĂ, PE ATÂT DE ASUMATĂ, la prea puțin cunoscuta „Schimbarea la față a României” a lui Cioran, cartea lui Theodor Codreanu prezintă riscul de a fi trecută pe o invizibilă, dar existentă listă neagră, precum multe alte valori, deși ar merita să fie trecută printre lecturile de căpătâi, adică obligatorii, în toate liceele și universitățile românești. ÎN CE NE PRIVEȘTE, NE NUMĂRĂM PRINTRE CEI CĂRORA CHIAR LE PASĂ de ceea ce se întâmplă cu această țară în care a fi patriot a ajuns lucru scârbavnic și de mare rușine și, prin urmare, ne vom strădui ca imensul efort al minții acestui autor să nu răsune doar în pustiu. Închei, deocamdată, căci voi reveni asupra acestei, repet, capodopere, prin apelul la soluția ieșirii din marasm propusă de autor, singura de altfel, anume revenirea la doctrina propusă de Eminescu – redescoperirea arheității naționale care, pentru noi, presupune și întoarcerea la adevăratele valori creștine.

Comentarii

comments powered by Disqus