Iconografie

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Ioan, ucenicul sfântului Grigorie Decapolitul.

Acest între sfinți părintele nostru Ioan, din cruda vârstă urând viața lumească și iubind pe Hristos, s-a dus către marele Grigorie Decapolitul și, fiind făcut de către acela monah, era împreună cu el, nevoindu-se întru toate și slujind lui Dumnezeu. Și așa de vestit s-a făcut întru ascultare și așa de plecat întru supunere și prea gata spre slujire, încât și marele Grigorie se bucura de el și slăvea pe Dumnezeu. După săvârșirea sfântului Grigorie apoi s-a mutat la loc străin și necunoscut și acolo se nevoia. De aici mergând la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfântului Hariton, și s-a dat pe sine spre mai multe nevoințe și virtuți și așa în pace s-a odihnit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului.

Sfântul Cosma arhiereul și mărturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, și din copilărie iubind pe Hristos a lăsat lumea aceasta deșartă, și a fost tuns în cinul monahicesc. Și cu postirea și cu celelalte fapte bune pe sineși curățindu-se, s-a făcut locaș al Sfântului Duh, și a fost pus episcop în Calcedon, în vremea răucredincioșilor luptători împotriva icoanelor și multe nevoințe a arătat, ajutând dreptei credințe. Și silit fiind de împărații eretici ca să se lepede de închinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit și multe încercări a răbdat. Și iarăși chemat find, și silindu-l ca să se împreuneze cu eresul acelora, n-a vrut să-i asculte. Întru scârbe fără de număr a fost aruncat și împreună cu cuviosul Auxentie se nevoia. Și fiind ispitit și chinuit de către cei răucredincioși și ticăloși luptători împotriva icoanelor, s-a săvârșit și către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia.

Această fericită, cu numele nemuririi, s-a născut din părinți dreptcredincioși în insula Eghina. Învățând apoi Psaltirea și toată slujba bisericească, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; părinții ei însă au însoțit-o fără voia ei cu bărbat; dar după șaisprezece zile de însoțire, năvălind barbarii, au tăiat și pe bărbatul ei cu sabia. Atunci sfânta înnoindu-și gândul său cel dintâi se nevoia cum ar putea scăpa de părinți, ca să nu ajungă la a doua însoțire și în acestea zăbovindu-și ea cugetul, a sosit poruncă împărătească, ca toate femeile de acolo cele întru văduvie să se însoțească cu păgânii, pentru care iarăși fără voia ei, a ajuns la a doua însoțire. Însă și de mântuirea sa pururea îngrijindu-se, zăbovea în rugăciuni, împărțindu-și bogăția sa la săraci; iar după câtăva vreme a înduplecat pe bărbatul său să se facă monah, deși era păgân. Care și în câtăva vreme cu cuvioșie fiind împodobit s-a mutat către Domnul; și de atunci câștigând ea slobozenie, și-a împărțit toată averea și luând cu sine și alte femei, s-a dus la o sihăstrie, unde făcându-se călugăriță, foarte se nevoia împreună cu acelea. Hrana ei era numai puțină pâine și apă după al nouălea ceas, dat și acestea cu înfrânare. În cele trei posturi de peste an, numai cu verdețurile se hrănea, și acestea la două zile. Apoi după patru ani a fost rânduită să fie stareță schitului și de atunci a voit să fie ea cea mai mică decât toate călugărițele; încât nici nu se cunoștea că este stareță. Când dormea, nu pe așternut, ci pe o piatră, înadins spre aceasta gătită culcându-se, se împărtășea de puțin somn. Iar după trecerea a patru ani îmboldită fiind de dorul liniștii, ieșind de acolo împreună cu cele ce merseseră la sihăstrie, s-au dus la loc liniștit, unde din destul secerau roadele liniștii. Iar mai înainte cu douăsprezece zile cunoscând sfânta mutarea sa către Dumnezeu și vestind-o surorilor călugărițe, mulțumea Domnului; iar pe ele adunându-le a rânduit pe cea care să fie în locul ei stareță; și în ziua de pe urmă când era să fie mutarea ei către Domnul, stăruind ea la cântarea Psaltirii împreună cu surorile, și ajungând la sfârșitul ei, făcând pentru surori rugăciune, și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1527 și care de foc și de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan Culica, cel care a suferit în anul 1564 când s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.