Duminică
inima – tron împărătesc
timpul – leu îmblânzit.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
A fost odată ca niciodată
Un Copil
Care ne-a învățat să devenim
Viață fără de moarte.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
mai întâi florile, mugurii și razele soarelui
mai întâi frumusețea văzută
cu nunta ei de petale –
toate se vor duce
chiar venind spre cel care privește.
tăcuți și pașnici soli,
frunză cu frunză, fir cu fir,
lacrimi, bucurii, cuvinte
pleacă negreșit
și fiecare om, până la ultima silabă,
până la ultimul foton
își...
daaa, vine în sfârșit un pic de cosmos
și pe la noi prin bezne
după ce soarele a fost puțin încătușat,
brăzdat de curcubee,
pe scurt, a fost reeducat.
iată, zice el voios, după ce a răsărit
din marea picătură de rouă:
vă aduc în grabă noile table ale legii!
întâi de toate, de azi înainte
să scrieți Dumnezeu cu literă...
prietenul, fratele meu drag și bun,
iartă-mă, te rog,
cuvântul de-astă dată e simplu și atât:
sunt cel mai mic, dar cel mai mic de pe pământ,
e prima certitudine pe care o pot spune azi lui Dumnezeu
de mă întreabă cine sunt.
de ce? de ce? ce ai făcut?
vei zice și-mi vei cere sufletul pe tavă.
răspunsul, cum ziceam, e...
nu, nu sunt nici o dată singur
nici în zgomot, nici în tăcere, nici în somn, nici în veghe,
nici în cel mai ascuns colț de inimă.
ne naștem curați, coborâm întregi de lumină,
iar viața printre nisipuri începe să scuture
din mantia aceasta cerească – o dată, de două, de o mie de ori
și apoi din nou de la capăt.
ne...
sertare și uși
atât mi-ai spus că rămâne când te uiți în urmă,
memoria – o drogherie unde mergi și întrebi constant
care e leacul? cât face? când ajunge? cum se ia?
timpul vieții – cotloane peste cotloane,
nesfârșită galerie a unei străvechi familii de șoareci,
loc de fugă de atâta necunoscut.
ființă din sertare și...
ce înseamnă puțină moarte
pentru câmpia înflorită?
o mână de timp
peste țara-fără-de-vreme?
pârâuri tulburi
pentru pașnicul adânc?
ce înseamnă o pulbere de spaime
în nesfârșirea Saharei?
Aproape totul, aproape nimic.
Între ele, cu sufletul adesea strivit
adesea zburând, omul caută
marginea solidă pe care să meargă....
sunt ninși acum copacii
de florile lor calde –
a trebuit să fie iar trezită
din preacucernica memorie a sevei
dulceața învierilor trecute.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
o mare risipire
așteaptă
să ne dea îmbrățișarea ei
acum
când timpul pare să își piardă
punctul arhimedic.
ce poate fi mai trist
decât să vezi puii de vultur
crescuți să fie rațe?
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
maree de incandescente amintiri,
simfonie de pulsari
și nesfârșitele câmpii dintre ei.
mereu sub sonarul timpului
(lupta se dă pentru a fi prezent),
mă fac vinovat
de tristețea
nevăzutului păzitor
(uneori plâng cu el).
chipul slavei Tale celei negrăite sunt,
deși port rănile păcatelor!
Poeme nepublicate în volum,...
sunt lucruri ce țin timpul în loc.
de nenumărate ori caut o nișă
dinspre caruselul acesta
de prefăcută bucurie, strălucire și nesfârșită beteală
către fața vie a timpului,
ca atunci când te afli într-o încăpere plină
unde nu se întâmplă în esență nimic
până când îngerul aruncă din fugă
o rază pe fereastră,
amintindu-ne...
de-atâtea ori
prin răspântiile păcatului
ca un copil fugit de-acasă.
dulci otrăvuri se găsesc mereu pe cale
(ce dureros să crezi că le știi pe toate).
neînfrânți la timp
puii de balaur adaugă an de an
câte un rând de capete.
pe cele mai întortocheate drumuri
Dumnezeu așază
(din rana Sa)
un soare în plus.
Poeme...
odată ce ajungi plângând în această lume
ar fi prea nechibzuită așteptarea
ca cele mai frumoase drumuri ale ei
să ți se deschidă după plac
și cu toate astea nimeni nu poate spune
că răsăritul zilei nu îți aparține
precum nu poate spune
cât înseamnă ca o parte din timp
să poarte veșnic
pecetea vieții tale.
odată ce...
trăim în lumea frunzelor bolnave
a uitării cerului
a temerii de rădăcini.
singurii înțelepți
sunt cei care nu au ucis bucuria în ei.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
o mamă are trei inimi:
a copilului, a bărbatului, a ei.
copilul are inima mamei
bărbatul are inima mamei.
Între ei cuvintele pot fi sau nu rostite –
oricum îngerul le-a sădit
în poemul ce-i ține laolaltă. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
o ceață cărnoasă
ne-a cuprins cu totul
precum un chit coborât din cer
se simte prin fiecare por
cât de dor îi este lui Dumnezeu
de noi.
Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.
Bunei care a plecat
un veac parcă a trecut
de când nu mai ești pe-aici.
va veni curând
prima primăvară fără tine.
să stai liniștită – vom avea grijă
de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor,
de marginile lumii pe care-ai iubit-o.
vom avea grijă de toate.
și tu, ca totdeauna,
ne vei purta de grijă.
(din vol. Iar...
a căzut și soarele de azi
(nici n-am apucat să-i gustăm lumina)
iată-ne
adami și eve lucrând țarina
din preajma raiului.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
lume-a regilor prinși în cochilii
al căror regat e rugina,
a căror pâine-i pământ,
umbră și vis trăiți pretutindeni,
răsăritul acesta precum și clipa
ce desface sufletul de ternul veșmânt.
și de va ploua,
de va cădea soarele-n fântână,
de-am rămâne, de-am pleca,
toate, pentru voi, regișori triști și goi,
sunt umbră și...
așadar
să nu rămâi în cele din urmă,
să legi un pod din cele ce vin
cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust
călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte
până ce lacrima se face aur,
până ce aurul se face soare
și tot așa până ce podul va fi gata peste hău
(iar hăul trecut încetează să fie).
vom reînvăța și...
foc proaspăt
lumina
Ta.
nu ca mierea de rogojină
a furilor
acestui
timp,
nu ca cerul lor
de-arginți
și
cenușă.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
bătrânul cu nume de lut
o dată doar a muşcat.
eu mereu şi mereu
din otrava
vechiului
copac.
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
deocamdată pe cale
ori în luptă
cu fel de fel de gheonoaie,
deocamdată rezemați pe pământ
ca picăturile de ploaie.
căutăm să dezrobim
pe dinlăuntru grâul
semănat cândva.
să le vedem pe toate-așa cum trebuie
ar trebui să încercăm
să creștem tot mai mici,
dar toate-n vremea lor
își vor afla răspunsul.
cât despre mine,...
străjuiesc
lângă mine
mulțime de lucruri,
cascade de vorbe
și umbre.
doar icoana
e flacără
ce mă scoate
din noapte.
iar dacă vreodată
un fur
ar veni s-o arunce-n desagă,
s-ar păcăli amarnic –
icoana-mi
zugrăvită e
pe dinăuntru,
veșnicie
ce se-mbracă-n timp
cum focul
se îmbracă-n
inimi.
(din vol. Iar Petru plângea de...
dincolo de trupul morții acesteia,
când în sânge
tot cad războaie și ierni,
să poți aștepta până a treia zi
dimineața.
să poți rămâne la cină
în soare
deși ai fost uneori
coborât
în lacul
Sevastiei.
ghimpele
să-l îngădui în trup
cum nemânioasă veșnicia
primește-n apa ei
prea săracele
veacuri.
(din vol. Iar Petru...
În țara dintre țărmuri
am ajuns străin
cum străine sunt firele de iarbă
când dinspre miazănoapte vin norii
cu gheață-n pântece.
rămâne să urmăm drumeagul
ce taie în două furtuna.
deseori cursele vrăjmașilor
stau înainte
iar prăzile lor, trofee ce pot ușor spăimânta
pe mult iubitorul de sine.
Aruncat între apă și...
Părinte, ne vezi și ne auzi
doar suntem fiii Tăi
cei surzi
pășim plăpând pe urma
Ta
și ne înfiripăm aievea
micuți, neputincioși și
slabi
./ Îți cerem azi să ne-ntărești
ca drumul greu
să îl răzbim
în brațele-Ți deschise
îngerești
să ne cuprinzi
să ne răpești.
În speranța că:
Mâinile pâlnie Ți le
făcuși
și sufletele...