o mamă are trei inimi: a copilului, a bărbatului, a ei. copilul are inima mamei bărbatul are inima mamei. Între ei cuvintele pot fi sau nu rostite – oricum îngerul le-a sădit în poemul ce-i ține laolaltă. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

o ceață cărnoasă ne-a cuprins cu totul precum un chit coborât din cer se simte prin fiecare por cât de dor îi este lui Dumnezeu de noi. Poeme nepublicate în volum, scrise între 2020-2023.

Bunei care a plecat un veac parcă a trecut de când nu mai ești pe-aici. va veni curând prima primăvară fără tine. să stai liniștită – vom avea grijă de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor, de marginile lumii pe care-ai iubit-o. vom avea grijă de toate. și tu, ca totdeauna, ne vei purta de grijă. (din vol. Iar...

Citește mai mult

a căzut și soarele de azi (nici n-am apucat să-i gustăm lumina) iată-ne adami și eve lucrând țarina din preajma raiului. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

lume-a regilor prinși în cochilii al căror regat e rugina, a căror pâine-i pământ, umbră și vis trăiți pretutindeni, răsăritul acesta precum și clipa ce desface sufletul de ternul veșmânt. și de va ploua, de va cădea soarele-n fântână, de-am rămâne, de-am pleca, toate, pentru voi, regișori triști și goi, sunt umbră și...

Citește mai mult

așadar să nu rămâi în cele din urmă, să legi un pod din cele ce vin cuvinte, amintiri, dureri și multe ceasuri fără gust călite în foc de șaptezeci de ori câte șapte până ce lacrima se face aur, până ce aurul se face soare și tot așa până ce podul va fi gata peste hău (iar hăul trecut încetează să fie). vom reînvăța și...

Citește mai mult

foc proaspăt lumina Ta. nu ca mierea de rogojină a furilor acestui timp, nu ca cerul lor de-arginți și cenușă. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

bătrânul cu nume de lut o dată doar a mușcat. eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. (din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)

deocamdată pe cale ori în luptă cu fel de fel de gheonoaie, deocamdată rezemați pe pământ ca picăturile de ploaie. căutăm să dezrobim pe dinlăuntru grâul semănat cândva. să le vedem pe toate-așa cum trebuie ar trebui să încercăm să creștem tot mai mici, dar toate-n vremea lor își vor afla răspunsul. cât despre mine,...

Citește mai mult

străjuiesc lângă mine mulțime de lucruri, cascade de vorbe și umbre. doar icoana e flacără ce mă scoate din noapte. iar dacă vreodată un fur ar veni s-o arunce-n desagă, s-ar păcăli amarnic – icoana-mi zugrăvită e pe dinăuntru, veșnicie ce se-mbracă-n timp cum focul se îmbracă-n inimi. (din vol. Iar Petru plângea de...

Citește mai mult