Un apel la Curtea Supremă de Justiție din România

Un Caz de Urgență Națională

„Et la Patrie et L'Humanité.”

Friedrich List

Onorate Domnule Președinte și Onorați Membri,

În condiții social economice grele, chiar foarte grele, prin care trece țara și neamul românesc acum la sfârșit de mileniu, subsemnatul Prof. Emerit. de Economie și Finanțe, cetățean American dar care nu am renunțat la cetățenia Română și ca cetățean român cu domiciliul în străinătate și reședința în țară la sora mea d-na Maria Cristea, născută Rugină, Str. Tecuciul Nou Nr.27, Tecuci, Jud. Galați, iar în străinătate la adresa de mai sus, posed pașaportul românesc cu Nr. 1023348 83, emis la 25 Iunie, 1996 și valabil până la 24 Iunie, 2006, Membru de Onoare al Academiei Române, carnetul de identitate Nr. 494, emis la 13 No. 1990 și veteran de războiul dela Răsărit pentru eliberarea Basarabiei, rănit din războiu și tratat 6 luni la Spitalul 303 atunci la Cotroceni, având legitimația emisă de Ministerul Apărării Naționale, Asociația Națională a Veteranilor de Război cu Seria 80 Nr. 000131 din 25 August, 1997,

în baza Articolului 21 din Constituția României (1991), îmi îngădui să introduc următoarea plângere pentru considerare și decizie a acestei Onorate Curți Supreme de Justiție cu mențiunea de „Caz de Urgență Națională" care va fi explicat în textul acestui MEMORANDUM.

Alte texte din CONSTITUȚIE care stau la baza acestei plângeri:

Art. 41

(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra Statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire.

Art. 50

(1) Fidelitatea față de țară este sacră.

(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

Art. 51

Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Art. 134 (1) si (2)

Titlul IV. Economia și Finanțele Publice

1. Capitalismul modern din USA sau Europa de Vest nu este de imitat, ci de învățat lecții de cum să fim și cum să nu fim în România

În timp de o jumătate de secol și mai ales în cei 5 ani cât am fost Președintele Comisiei de Experți Economici în statul Massachusetts, sub Guvernatorul John A. Volpe, am avut contact continuu între Guvernul Statal dela Boston și Guvernul Federal dela Washington D.C. pe când Lyndon Johnson era Președinte, un om dintr'o bucată, cum se spune în limba populară și foarte hotărât în ceea ce voia să facă, adică să realizeze „the Great Society" sau „Marea Societate" în America, deși nici pe departe nu a ajuns să-și vadă visul împlinit fiindcă a fost sabotat de anumite cercuri intelectual-politice dinlăuntru care voiau un altfel de „Great Society" decât cea care o visa el.

Funcția oficială pe care o aveam în Statul Massuchsetts nu îmi îngăduia să mă amestec în probleme strict politice, dar din punct de vedere științific, am încercat sa-l alarmez pe Președinte cât am putut, deși foarte probabil scrisorile mele nu au văzut niciodată ochii Președintelui Johnson. După moartea lui am publicat scrisorile pentru judecata istorică. (Vezi: Rugina, A.: An American-British Economic, Monetary, Financial and Social Stabilization Plan: a New Vision of How to Solve the Malaise of the 20th Century in the Western World. International Journal of Social Economics, Vol. 24, No. 5, 1997 pp. 527-530)

În cei 5 ani când am lucrat cu Guvernatorul Volpe, am avut destul timp și experiență ca să învăț cum funcționează sistemul capitalist American în comparație cu cel European, inclusiv cel Japonez. Am avut mult timp să reflectez mai adânc care sunt punctele tari (virtuți sociale) și care sunt punctele slabe (vicii sociale) și am vrut și vreau încă să văd țara mea de origine (ca și țara adoptivă) să fie scutită de viciile sociale care aduc atâtea pagube complexe la cei mulți și care pot fi evitate, dacă se fac reformele cele drepte în acord cu principiile de echilibru general stabil. Dar, din nefericire, de când a apărut în știința economică gândirea lui Marx Nr. 2 revoluționarul căci mai există și Marx Nr. 1 omul de știință pură pe când era tânăr, poziție pe care însa doctrinarii Marxiști nu o menționează și este adevărat că, mai târziu, Marx revoluționarul a abandonat-o. Dar, repet, din nefericire de când a apărut moștenirea lăsată de Marx revoluționarul și, mai târziu, moștenirea învățatului Britanic John Maynard Keynes, cu teoria dubioasă de „full employment" prin aplicare de politica monetară și fiscală la nivel macro, casa științei economice s'a împărțit în două grupuri principale antagoniste, două curente de gândire care formal se opun unul la altul, deși în realitate, dacă se lasă în afară factorul de ideologie politică, în fond nu sunt contradictorii, ci complementare.

Pentru mai multă identificare este nevoie să se facă o distincție între (a) cei care nu vor să se schimbe nimic -- status quo -- în regimul capitalist așa cum este, deși este cu mult alterat prin aplicarea doctrinei de „welfare state". Este linia conservativă sau o rămășiță imperfectă din școala clasică care gândea problemele în viziunea (model) de condiții ideale de echilibru general.

Cealaltă grupare (b) vrea schimbare însă într'o direcție opusă de gândirea clasică, adică doctrina de welfare state împinsă la limita unde se întâlnesc Marx și Keynes spre o societate și economie nouă colectivistă care nu se mai cheamă socialistă, ci comunitaristă.

Iar spre confuzia omului de rând în America se identifică drept linia liberală, deși nu are nimic de-a face cu doctrina liberală din veacul al 19-lea. „Liberală", în sensul American, înseamnă că Guvernul dela putere, sau din opoziție care vrea să ia puterea la viitoarele alegeri, e mai liber, adică mai „liberal", în cheltuielile publice din buget. În realitate, e vorba de socialism deghizat printr'o figură de stil, într'o economie capitalistă mixtă.

Într'adevăr, sistemul capitalist modern este un regim social mixt care are și părți bune, dar și părți rele. O analiză științific-obiectivă evidențiază următoarele caracteristice:

Active sau virtuți sociale:

(1) Realizarea și păstrarea drepturilor civice de libertate a cetățenilor, în particular libera activitate economică a individului singur sau în asociații.
(2) Proprietatea privată a bunurilor în general și a mijloacelor de producție.
(3) Inovații de tot felul și recunoașterea la un profit fără limite.
(4) Libertatea comerțului international.
(5) Separarea celor trei puteri în Stat: Legislativă, executivă și judecătorească cu o procedură de balansare constituțională.
(6) Puterea politică a celor care guvernează este limitată prin Constituție și delegată de popor prin alegeri libere și vot secret.
(7) Regimul capitalist a susținut și susține știința, mai ales cu aplicare la viața practică. Tehnologia modernă sau știința aplicată a devenit un bun comun mai întâi în țările capitaliste.

Pasive sau vicii sociale:

(1) Nu există suficientă dreptate socială în distribuția venitului național, din principiu, adică din natura sistemului. Nu este adevărat, așa cum credea Marx și discipolii săi, că nedreptatea socială s'ar datora instituției de proprietate privata. Și totuși există o cauză, sau mai multe alte cauze, care explică existența de nedreptăți sociale, la care vom reveni mai departe.
(2) Nu există suficientă stabilitate monetară și financiară și de aci avem crize repetate.
(3) Concentrarea de putere economică și financiară în monopoluri private sau de Stat care controlează, și deci falsifică, prețurile pe o piață presupusă să fie liberă.
(4) Finanțarea acumulării de putere economică și financiară se face prin facilitatea băncilor private de a crea și monetiza credit nominal, adică facilitatea de a acorda împrumuturi cu dobândă fără a poseda fondurile necesare.
(5) În regimul capitalist s'au trecut tot felul de legi care să reguleze salariile, renta, dobânda și impozitele, dar nu s'a pus în practică nici o lege de justiție socială și economică care să precizeze conceptul și limitele profitului din tranzacții comerciale care evident se leagă și de conceptul de proprietate legitimă și sacră. Dar fiindcă regimul are un anumit grad de instabilitate financiară și economică, s'a lăsat profitul să fie la discreția întreprinzătorului și a marelor conglomerate, ca și cum întreprinzătorul n'ar avea de împlinit într'o societate liberă o funcție socială ca și toți ceilalți membri ai societății. În America, ca și în celelalte țări din Occident, sunt președinți de consilii de administrație care primesc drept îndemnizații milioane și chiar sute de milioane de dolari pe an, în timp ce corporația are pierderi sau o bună parte din lucrători sunt concediați.
(6) Urmează apoi speculațiile pure la bursa de mărfuri, valori mobiliare și valută străină care produc fluctuații artificiale de prețuri pe piață cu nici un alt scop decât acela de a înlesni profituri uriașe pentru un grup restrâns de speculatori (indivizi și corporații), în dauna poporului de rând și a întregii economii naționale.
Un speculator american pe nume Boiesky a câștigat într'un an 500 de milioane de dolari, dar nimeni nu s'a sesizat de acest lucru, iar când s'a descoperit că el călcase anumite reguli de joc la bursă, a fost amendat cu câteva milioane, a stat puțin la închisoare, iar cu restul de sute de milioane și-a asigurat viitorul pentru mai multe generații din familia lui.
Un alt exemplu celebru, Kennedy cel bătrân, în cursul Depresiunii celei mari dela 1930, cu ajutorul de speculații pure (spre deosebire de tranzacții reale foarte limitate) și finanțat cu credit dela anumite bănci, a cumpărat întreaga clădire în care se făceau speculațiile. Urmașii lui Kennedy, mai recent au vândut acea clădire și au realizat tot 500 de milioane de dolari așa ca și urmașii urmașilor s'au asigurat pentru mai multe generații.
Oare se poate numi aceasta Dreptate Socială? Și totuși Guvernul Roman, în 1994, a înființat o Bursă în București exact pe același calapod, lăudat la deschidere de Primul Consilier dela Banca Națională.
(7) Cel mai mare pericol care paste viitorul regimului capitalist din Occident se află în creșterea pas cu pas și vertiginoasă a datoriei publice în toate țările capitaliste, prin aplicarea strategiei de politică monetară și fiscală la nivel macro și, în plus, speculațiile pure în valută străină în toate aceste țări. Lord Keynes spunea că nu trebuie să ne temem de creșterea datoriei publice, fiindcă aceasta ar fi echivalent cu a lua bani dintr-un buzunar (evident bani de hârtie sau de credit!) și a-i pune în alt buzunar. Când am ajuns eu în America în 1950 și am început să predau la University of Portland, Oregon, așa li se spunea la studenți, iar studenții inocenți râdeau și se bucurau. Mai pe urmă, când am devenit membru la American Economic Association și am luat parte la Congrese anuale, m'a uimit să aud același lucru spus de alți profesori considerați drept mari economiști.
Teoria aceasta a lui Keynes, cu trecerea timpului s'a dovedit a fi falsă, mai ales când datoria publică, ca și cea privată, ajunge în mâini străine.
Ca un exemplu viu se poate menționa Statele Unite ale Americii, care la 1950 era cel mai mare creditor al lumii, iar la 1970 a ajuns cea mai mare țară debitoare din lume.
Nu mai vorbesc de România, care după 1990, într'o decadă, s'a împotmolit într'o datorie publică, internă și externă, care va apăsa greu pe standardul de viață, cel puțin la două generații.
(8) Paralel cu datoria publică se manifestă și o criză de welfare state în bugetul Statului, care nu mai poate fi echilibrat prin impozite și taxe ordinare, ajungând la deficite anuale cronice care cer mai departe și mai multe împrumuturi externe întrebuințate steril.
(9) Uzul drogurilor, care aduc profituri enorme la traficanți, s'a întins tot din țările capitaliste din Apus.
10) În fine, moralitatea, valorile morale de cinste, decența și întărirea instituției de familie, cu decadența morală în politica de conducere a Statului, s'a manifestat și în țările capitaliste mari din Apus.

Din această schemă sumară de valori sociale pozitive (virtuți de echilibru) și simultan de valori sociale negative (vicii de dezechilibru) se vede în mod clar și obiectiv că regimul capitalist, la analiza științifică, apare în haina lui adevărată ca un sistem social mixt cu două fețe, una acceptabilă și cealaltă de respins, una care arată cum să fim și cealaltă cum să nu fim în România.

Încă din 1990 am alarmat oficialitățile la vârf de această stare de lucruri în Apus și am prezentat un Plan de Stabilizare și Refacere economică, monetară, financiară și socială, cu formula atrăgatoare de: „Miracol Economic" în toată accepțiunea cuvântului, fiindcă s'ar fi pus în mișcare numai forțe de echilibru (valori pozitive, virtuți sociale) și s'ar fi evitat din capul locului toate forțele și practicele de dezechilibru (valori negative, vicii sociale), atât din regimul capitalist, cât și din regimul socialist-comunist instaurat cu forța în 1944.

Din nefericire, alarma și soluția cea mai bună la problemele date oferită în 1990 nu a găsit nici un ecou la locurile de decizie finală, așa că economia românească a ajuns în 1999 în situația dezastruoasă în care se află, iar poporul român a suferit toate neajunsurile și umilințele posibile și imposibile inocent, cumplite mizerii care puteau fi evitate încă din 1990.

Strigătul lui Eminescu: „Unde ești tu, Țepeș doamne!… Ștefane, Măria ta, tu la Putna nu mai sta!… Dela Nistru pân'la Tisa, tot românul plansu-mi-s'a…" se ridică ca un vultur zburând de pe vârful muntelui Ceahlău în condamnarea celor care, pe baza de sfaturi false dela experți străini în colaborare cu experți romani, au făcut decizii false ce au ruinat economia românească și au adus atâta suferință la un popor întreg.

Vârsta înaintată -- la 24 Mai am împlinit deja 86 de ani -- și în primul rand conștiința de român, nu îmi îngăduie să stau la o parte și să privesc cum neamul românesc din care mă trag „plânge, sângeră și geme". „S'a umplut paharul", cum se spune în înțelepciunea populară. Se apropie ORA 25, cum ar spune renumitul scriitor Constantin Virgil Gheorghiu, care a vrut și el să vadă „Miracolul Economic în România" cum a spus, la revederea după mulți ani, la un Congres în Canada, imediat ce a fost ucis Ceaușescu.

M'am hotărât de unul singur -- inspirat și de eroul Berenger, din piesa de teatru „Rinocerii", a lui Eugen Ionesco și nu mai puțin de un scriitor din apropierea locului de unde mă trag și eu (lângă Nicorești, județul Tecuci, desființat de comuniști), adică din județul vecin Tutova, la fel desființat tot de comuniști, dela Bârlad, care a avut curajul să scrie, în cursul revoltei țărănești din 1906, poezia „Minciuna stă cu Regele la masă!", iar bătrânul rege Carol I n'a insistat să ia nici o măsura împotriva lui. Să mai spună cei din Occident că Românii nu au cunoscut ce este aceia DEMOCRAȚIE! Unde este poetul român care să scrie o poezie nouă: „Minciuna stă cu experții străini la masă!"

Repet, m'am hotărât de unul singur, aci departe de țară și sub sentimentul de umilință și durere în suflet pentru ce se întamplă acolo, acasă, să adresez un APEL de urgență la CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE din România, ca să oprească procesul de descompunere totală a economiei românești cu repercursiuni sociale grave nu numai pentru generația prezentă, dar și pentru generațiile care ne urmează. În aceste momente istorice grele, am încredere că la Curtea Supremă de Justiție se va face dreptate, nu pentru mine personal, ci pentru cei 20 de milioane de români care suferă nevinovați.

Motivul legal pentru care introduc acest APEL, într'o singură propoziție, este că nu se respectă și nu se aplică riguros în totul CONSTITUȚIA din 1991, și anume nici în spirit și nici în litera cuvântului scris.

2. O mare transformare istorică în lume într'o direcție greșită

O „MARE TRANSFORMARE ISTORICĂ" în lume este împinsă, în parte prin forțe istorice oarbe de concentrare în business și finanțe la nivel global inclusiv speculații bursiere pure la volume uriașe, forțe care, montate pe tehnologia modernă, nu mai pot fi controlate sau ghidate în direcția cea dreaptă, pentru popoarele care iau parte la tranzacții internaționale. Asta este in esență fenomenul care se numește „globalizare".

Al doilea val de forțe sunt intelectuale, combinate cu o anumită ideologie politică, care dorește și se luptă de multă vreme ca, pe cale directă sau indirectă, să controleze nu numai puterea economică și financiară, dar și pe cea politică, așa ca să se anihileze orice sentiment național și orice urmă de ethos în cultura și arta autohtonă.

Motivul formal este că numai pe această cale s'ar ajunge la mult dorita pace universală. În realitate, în toată istoria civilizației umane, încă din cele mai vechi timpuri, conglomerate politice compuse din diferite națiuni sau rase, nu au rezistat timpului și, mai devreme sau mai târziu, s'au dizolvat, pe cale pașnică sau prin revoluții și războaie. Dorința de independență națională nu este ceva artificial, ci o înclinație naturală pentru împlinirea unor anumite idealuri specifice de creație în artă, știință și literatură. Orice încercare de a distruge națiunile sau rasele este ceva diabolic, care ar constitui o mare pierdere pentru UMANITATE. Și tocmai asta vor să împlinească curentul intelectual zis „liberal", dar în fond „socialist deghizat".

Evident că trebuie să facem o deosebire clară între „naționalism umanist", care nu este beligerant și nu vrea să achiziționeze teritorii dela alții (cum au făcut și mai intenționează să facă unii din vecinii țării noastre) și „nationalism fascist" care a provocat al doilea războiu mondial și umblă pe toate căile să revoce Tratatul de Pace din 1918 pentru eliberarea naționalităților din Europa. Naționalismul umanist nu numai ca nu este o piedecă, ci dimpotrivă, este un element pozitiv, o piatră de temelie în structura organică, naturală a UMANITĂȚII, sau cum a spus austriacul Friedrich List la un Congres al Gintei Latine la care a luat parte și Vasile Alecsandri: „Et la Patrie et l'Humanite".

La momentul de față se dă o luptă crâncenă, dar fără publicitate, la nivel global și de aci și pericolul e mare și pentru România, intre

(1) curentul conservativ, care nu vede nici o schimbare necesară în regimul capitalist, este compus din manageri la corporații largi, medii naționale și internaționale, inclusiv doctrinari conservativi care apară puterea economică și financiară încorporată în status quo si
(2) curentul liberal deghizat în haina socialistă sau comunitaristă, reprezentat prin experți naționali și internaționali în economie, finanțe, agronomie și alte științe. Toți acești experți au pregătire profesională, dar sunt de părere că este nevoie de o schimbare în status quo și sunt atașați drept consilieri la guvernanții dela putere sau din opoziție, care se luptă să ia puterea.

Situația României în 1999 este cu mult mai complicată decât în 1990, nu numai de forțele de dezechilibru din interior, dar și mai mult de forțele din afară, împinse și împrăștiate de experții străini dela Fondul Monetar International și Banca Mondială pe tot globul care recomandă și chiar indirect impun aplicarea de politică monetară și fiscală la nivel macro, inclusiv alte măsuri și controale, toate false, care nu ajută, ci dimpotrivă, împiedică rezolvarea problemelor date și la timp, cum se vede din ce s'a întâmplat după 1990 nu numai în România, dar în toate țările, mai recent unde a apărut criza economică și financiară din Sud-estul Asiei, Rusia și Brazilia, din America de Sud, inclusiv Mexico.

Din umbră, „Marea Transformare" este dirijată de experți străini prin curentul liberal deghizat într'o direcție greșită, fiindcă se bazează pe o teorie economică falsă, cum vom arăta îndată. Este vorba, cum am menționat mai înainte, de teoria „full employment" prin politica monetară și fiscală la nivel macro, moștenită dela Lord Keynes, care a fost concepută să înlesnească trecerea dela capitalism la socialism, pe cale democratică și fără revoluția sângeroasă recomandată de Marx; adică către aceeași stație finală a unei societăți și economii colectiviste, acum numită în unele locuri „comunitaristă", ca să se camufleze scopul adevărat prin cuvântul inofensiv de „comunitate".

După căderea imperiului sovietic din Răsărit, urmașii lui Keynes s'au unit cu urmașii lui Marx, iar acum predomină, mai mult sau mai puțin chiar în conducere la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială și alte instituții internaționale care joacă un rol important în „Marea Transformare" din lume.

De aci pericolul pentru România derivat din „globalizare" a devenit și mai complicat. Peste 8.000 de experți de toate categoriile lucrează la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, dintre care câteva mii zilnic se află în mișcare dela un capăt la altul al globului, unde se ivesc greutăți financiare. Mesagiul: Nu mai există nici o alternativă (lucru care nu este adevărat!) decât ajutorul nostru (credite, sau, mai precis, împrumuturi) condiționat de aplicarea unei politici monetare, fiscale și bugetare la nivel macro și colaborare, adică supunere la hotărârile luate de Consiliul de Administrație la Fondul Monetar și Banca Mondială. Experții în cauză nu spun niciodată că mai există și o altă alternativă, de fapt cea mai bună posibilă din toate și anume aceea a echilibrului general stabil și executat „Prin Noi Înșine", fără împrumuturi din străinătate. Căci, dacă ar spune, și-ar pierde serviciul, așa că salvarea dela experții străini este un „fel de fruct oprit!". Și, „colac peste pupăză", cum se spunea odată în înțelepciunea populară, nu există nici o țară din lume -- indiferent dacă e membră sau nu la Fondul Monetar -- nu există nici un partid politic la guvernare sau în opoziție, unde să nu fie camuflat (un cuvânt prea tare!) sau, mai bine zis, reprezentat, un membru loial la curentul liberal deghizat chiar comic, să nu știe nimic despre organizația internațională în cauză, care își recrutează membrii fără publicitate. Este suficient ca omul respectiv să aibă pregătire profesională bună și să fie convins în sine că nu există altă soluție mai bună la mersul lucrurilor în țara lui decât politica monetară, fiscală și bugetară la nivel macro, fiindcă numai asta a învățat la Universitate sau Colegiul unde a studiat. Omul acesta, în sine cinstit, va executa cu fidelitate chiar dacă e Prim Ministru, dacă ordinul sau avizul a venit de undeva mai sus decât poziția lui, fără să aibă nici o idee că a făcut jocul la o mișcare internațională. În fond -- dacă ar ști sau ar fi informat cum trebuie -- nu s'ar supune nici în ruptul capului. Și aci se vede cât de importantă este educația profesională completă (în afară de ideologii politice), informația dela mijloace de comunicație în massă și nu mai puțin spiritul critic Maiorescian, pe care ar trebui să și-l însușească fiecare intelectual roman.

Și-acum, câteva cuvinte de informație corectă despre această vastă și foarte bine organizată mișcare internațională de liberalism deghizat, care joacă un rol așa de important în lumea contemporană, deși mai au un drum întortochiat până să ia puterea absolută la nivel global. Mai întâi, nu este ceva sigur, căci ei au luptat de multă vreme, dar între timp au survenit și întreruperi. Spre exemplu, venirea Președintelui Eisenhower în America a reprezentat o întârziere neașteptată. Într'adevăr, mai există în politică totdeauna factorul NEPREVĂZATULUI -- mai ales când condiții de dezechilibru domină în lume, cum e in vremea noastră -- care întoarce roata istoriei într'o altă direcție. În orice caz. este bine ca Onorata Curte de Justiție Supremă din Romania, în decizia luată să țina seama și de „Marea Transformare", cum și de istoria ideologică a celor care vor să o împingă, după părerea noastră, într'o direcție greșită.

Rădăcinile intelectuale ale acestei mișcări, în secolul al 20-lea, merg înapoi la primul războiu mondial, și anume la eșecul lui Bela Kun, care a încercat să formeze la Budapesta un guvern comunist concomitent cu Revoluția Bolșevică din Rusia, la 1918, dar nu a reușit pentru că trupele românești, în lupta pentru eliberarea Transilvaniei, au intrat în Budapesta.

Un grup de intelectuali de toate confesiunile religioase, dar cu tradiții Marxiste, au părăsit imperiul Austriac în curs de disoluție și s'au refugiat, o parte în Anglia și cei mai mulți in America, unde probabil au început să facă propagandă de stânga. Un Procuror American dela New York a sesizat operația și repede, pe cale legală, la începutul decadei 1920, a neutralizat mișcarea radical Marxistă.

Un al doilea val de refugiați intelectuali cu tradiție Marxistă și din toate confesiunile religioase a trecut în Anglia ca și USA după ce Hitler a ajuns la putere. Marea Depresiune Economică dela 1929 între timp s'a întins în toată lumea și, ca atare, a favorizat mișcarea socială a intelectualilor de stânga din Occident, mai mult decât toate așteptările, în special în America. Condițiile se deterioraseră așa de mult încât lumea se temea la o revoluție socială în USA, care, după împrejurări, s'ar fi putut întinde și în Europa. Bela Kun, refugiat în Rusia Bolșevică, s'ar fi întors la Budapesta și alte calamități ar fi putut veni și în Romania.

Două evenimente importante la timpul acela au avut loc, unul în lumea ideilor, în Europa, iar altul în practica politică din America, care, dacă n'au schimbat complet roata istoriei, chiar dacă nu au eliminat mișcarea Marxistă în Vest, cel puțin au oprit-o în intensitate, până la un anumit grad, și așa, UMANITATEA a fost salvată de un experiment comunist la un nivel global, încă dela 1930.

În lumea ideilor, a apărut la centrul științei economice John Maynard Keynes, un om extraordinar, care, în decada de la 1920, a luptat aproape de unul singur ca să se facă o pace dreaptă, fără a cere reparații grele dela Germania învinsă. Deși nu a reușit, unii consideră nereușita lui Keynes drept una din cauzele care au dus la ridicarea lui Hitler la putere.

În orice caz, cu tot criticismul ce l'am adus în lucrările mele, relativ la opera lăsată de Keynes, inclusiv în acest MEMORANDUM, totuși nu pot să las în tăcere admirația ce o păstrez acestui mare gânditor dela care am învățat și eu multe lucruri, nu prin imitare, și nici prin simpla negare la ceea ce el a scris, lucru care poate fi făcut de oricine. Ceea ce m'a frapat din opera lui este faptul că m'a provocat, mi-a dat o șansă -- un lucru foarte important în știință -- ca să reflectez mai mult și mai adânc la ceea ce învățasem dela bunii mei profesori la Academia Comercială din București, ca și dela bunul meu mentor Prof. Walter Eucken dela Universitatea din Freiburg i.Br.

Keynes a fost cu adevărat un om extraordinar căci dela Adam Smith încoace nu a mai fost nici un alt economist care în cursul vieții lui (născut în 1883, când a murit Marx, și a trecut dincolo in 1946) să vadă cum ideile lui noi au cucerit, nu numai țara lui, nu numai țara mea adoptivă USA, dar practic lumea întreagă, e ceva de necrezut. Și eu sunt în cunoștință de cauză când spun aceste lucruri. De zece ani și eu m'am străduit, s'ar putea spune chiar chinuit, cu forurile de conducere din țara românească (Vezi: Corespondența cu Președintele Ion Iliescu si Președintele Emil Constantinescu, atașată la acest MEMO (Vezi: Anexa I.II.)) ca să considere serios cea mai bună soluție posibilă la problemele date, cu mult superioară celei oferite de Keynes în 1936. Rezultatul final, cel puțin până acum, este 1:0.

Succesul extraordinar a lui Keynes, trebuie spus, a fost datorită nu numai personalității lui deosebite, dar în același timp și suportul unor forțe dinlăuntru, ca și din afară, gata să acționeze în aceeași direcție. Este de-ajuns să fie menționat un eveniment care vorbește dela sine. Imediat după alegerile din Noiembrie, 1933 când a fost ales Președinte Franklin Delano Roosevelt, Keynes a trimis o scrisoare lungă, deschisă, către noul Președinte, unde a arătat în detaliu soluția lui cunoscută...

Continuarea o găsiți în documentul de mai jos.

Descarcă documentul: Anghel Rugină - Apel la Curtea Supremă de Justiție din România.pdf

Un apel la Curtea Supremă de Justiție din România