copilărie ca o duminică
cu trup de flori și voce de mamă,
iată-te strânsă cu brațele tale de ploaie
după gâtul meu, așa cum își poartă trandafirii
sufletul de parfum,
cum își duce o câmpie poveștile,
cum își ține focul lumina.
copilărie răsad de rai altoit pe inimă,
nici n-aș putea să întreb unde ești
când ochii nu văd nimic întreg
fără tine, nor prins în joacă cu un capăt de ață,
sărbătoare cu gust de nucă și scorțișoară.
mă va întreba mereu cineva
unde sunt serile ce nu întunecă,
unde este iarna ce nu îngheață,
iarăși și iarăși le voi spune
că ești doar tu
cu toate chipurile tale
de îngeri cu pistrui
și strungăreață.
Comentarii