Hiene și trădători.

- pentru vindecarea prezentului, prin împrospătarea memoriei românești -

Suntem în vreme de criză gravă, profundă și de toate felurile. Care criză a cam adus poporul român în acea stare de descompunere, căreia i se zice, îndeobște, „hoit”. Deci, era de așteptat să se apropie, cu pași de catifea, de catifea neagră și cruzime lașă — hienele. În cazul nostru, al românilor, erau de așteptat diversiuni și manevre parșivo-mârșave, din partea „amicilor” noștri, hienele,… ungurești! Firește, nu mă refer la „popor”, ci la complet ne-stimații săi guvernanto-conducători (că doar și la unguri trebuia să fie un soi de PDL - Fidesz-ul, și un soi de Băsescu, numit Viktor Orban, premierul… și campanii electorale, de dreapta ori de stânga… Orban-Ungurul strigă după voturi, „la poarta nouă”, DAR TARE VECHE, din Ardeal - Băsescu-Ne-Românul trimite bezele prin „Republica Moldova”… - ACUM, că în aprilie anul trecut, îl durea în… nume!).

Dar, precum e boala veche în istoria Poporului Românesc (care își trage ființa sa temporală din trans-istoria Neamului Românesc!), „hoitul”-popor român istoric este livrat” (în calitatea sa de „hoit”!) de către TRĂDĂTORII (SĂI) DE SERVICIU… care, nu știu cum naiba se face, că nu lipsesc și nu întârzie niciodată, de la… „datorie”!!!

Și, Doamne, mulți mai sunt!

…Dar este livrat „hoitul” și de trădătorii Speciei Terestre Umane: SUA, cu apendicele său, NATO… cu stăpânii săi din umbră, Marea Finanță Mondială (reprezentată, în emergență, prin FMI, Banca Mondială, Banca Europeană etc.). Care, acum doi ani (2008), au livrat „precedentul Kosovo”. De atunci, oricât s-ar gurguța toți dobitocii cu pretenții de „politologi”, DREPTUL INTERNAȚIONAL NU MAI EXISTĂ!!! Și nu-i o noutate, dacă ai fi fost cât de cât treaz și ai fi citit Protocoalele de la Toronto, 1985 — cunoscute sub numele de „Aurora Roșie”: „Căderea națiunilor-state nu mai este decât o chestiune de timp — un timp destul de scurt (…) Această nouă concepție economică ne va ajuta să accelerăm declinul „naționaliștilor” din toate națiunile; să-i izolăm în facțiuni diverse și, la momentul dorit, să-i instigăm, cu sălbăticie, unii împotriva celorlalți, în războaiele intestine care vor finaliza ruinarea acestor națiuni” (cf. revista Axa, Documentul „Aurora Roșie”, p. 28). Ca să nu se liniștească niciodată Duhul Europei — ci pururi să stea de veghe în afara sufletului… - la hotarele geografice (…l-am auzit pe Băsescu, dar i-am auzit și pe alții, care se dau mai breji ca el — precum că nici Credința, nici Geografia și Istoria n-ar fi valori… — atunci, ce va fi fiind valoare?! — oare valoare se va fi chemând această pândă veșnică, între fiarele machiavelice?!).

Fără acești trădători (unii de Neam, alții de Duh și de specie…), Profesioniștii Scandalagii ai Europei — ungurii (extrem de necesari SUA, pentru a menține starea de insecuritate europeană, spre deschiderea posibilității de intervenționism hegemonie permanent, al Babelului American, în treburile Bătrânului Continent!) — n-ar fi îndrăznit nimic deosebit. Deh, hiene…

Mihai Eminescu pendulează între tentația (în multe privințe, îndreptățită!) de a generaliza, la nivel de Neam, defectele (duse până la faza de demență!) ale maghiarimii, și generozitatea de a-i numi drept „vinovați” de această demență perpetuă, din istoria modernă, a Europei-cu-Maghiari, doar pe magnații/guvernanții lor, ocupați, mereu, doar a complota contra tuturor celor ce nu-s din „cea mai nobilă rasă” (cum zice dementul lor „erou”, Dücső Csaba, în manifestul oribil, Nincs Kegyelem - Fără îndurare, 1937) - …de fapt, cea mai jalnică dintre toate rasele pământului, cea maghiară: „Vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligență care să fie o mai rea expresie a poporului ei de cât cea maghiară. Să ne silim puțin a analiza spiritul, — nu al poporului maghiar, pe care din inteligența lui nu-l vom putea cunoaște niciodată, — ci al acestei coterii care-l guvernă, guvernându-ne totodată și pe noi prin o ficțiune diplomatică.

Ieșită din niște școli mizerabile, a căror singură țintă e propagarea minciunii, în care n-au învățat nimic alta decât fanatismul, primind o educație care avea de principiu de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil, pur, s-au infiltrat în capetele unei generații june și de aceea docile niște principie sistematice, în flagrantă contradicție cu tot ce era mai nobil în spiritul secolului nostru. (…) Tu-i spui că națiunea română vrea cutare și cutare lucru, el [î]ți răspunde că națiunea română nici nu există. Apoi înțelege-te cu un astfel de om! (…) Vina în fine nu e a lor, pentru că generația ca atare nu are vina falsei direcțiuni a spiritului său. Vina acestei direcțiuni o au descreierații lor de magnați, a căror vanitate îi făcea să creadă cum că în această țară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până și pietrele” (s. mea) — cf. Mihai Eminescu, art. Echilibrul, în Timpul, 1870.

…Nu am fost și nu sunt un fraier de „alarmist”, nici un „lansator de fumigene”, nici un „criier turmintat” (cum îmi scria, mai deunăzi, un „amic”…).

Nu. Eu știu (printr-o îndelungă experiență, nu neapărat dorită de mine, în domeniul informațional - dar absolut necesară, mai ales azi!) să fac nu doar deosebirea între o fumigenă și o bombă autentică (…de cea cu schije ucigașe! — …ucigașe de Neam, în cazul nostru), nu doar între zvon-manipulare /vs/ adevăr — dar viața și pericolele prin care trece România contemporană m-au învățat să fac și conexiuni între fapte. Fapte REALE!

Mai curând EU sunt în poziția morală de a-i acuza, pe foarte mulți concetățeni, dacă nu, direct, de trădare, atunci, măcar, de UN SOMN BLESTEMAT!!! Pentru că și eu, și alți câțiva români cărora le pasă de România, am avertizat, de mult, asupra „lupului”, dar „ciobanii” au continuat să doarmă… ȘI DORM ȘI ÎN ZILELE NOASTRE, CU IMNUL NAȚIONAL ÎN BRAȚE!!! Ce dacă s-a făcut referendum, în Harghita și Covasna — și, în urma referendumului pentru autonomie teritorială (pe criterii etnice!), s-au produs efectele „de jure” (nu mai repet, că m-am săturat, cazul consilierului prezidențial Remus Opriș, care, încă din 1997, n-a avut dreptul să coboare din automobilul său, adică să calce pe „pământul sfânt al secuilor” din Odorheiul Secuiesc, când venise să elucideze alungarea călugărițelor greco-catolice, ale „Congregației Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria” - alungare executată pentru „a păstra echilibrul etnic în Țara Secuilor” …), de tipul: IMN SECUIESC, STEMĂ SECUIASCĂ, LIMBĂ EXCLUSIV MAGHIARO-SECUIASCĂ… ȘI VOR SĂ INSTAUREZE ȘI PARLAMENT SECUIESC! - …pe lingă fleacul că au și instalat borne cu inscripția „Szeklerland”… și că, duminică seara, la Antena 3, toată lumea a văzut (oare o fi interesat-o să vadă?!) două lozinci, în paralel, una din Barcelona și cealaltă din „Székelyföld”: „Catalonia is not Spain!” — respectiv: „Székelyföld nem Romania!”…. „Ținutul Secuiesc nu (mai) este România”…!

Și voi, guvernanților care stați la guvernare cu UDMR-ul de gât, și tu, președinte al României, care ai stat cap la cap cu dracii, la Sabatul Satanei, al formării Partidului Civic Maghiar …știați asta, și nu ne-ați spus-o… sau n-om fi auzit noi când ne-o veți fi zis?! Păi, dacă merg trebușoarele tot așa — atunci, rând pe rând, se vor perinda, prin fața românilor, cu fața spre afară de țară, toate provinciile, toate colțurile pământului românesc… și noi nu vom auzi, ci vom sforăi!!! Nu vom vedea, ci vom căsca!!!

Și ne vom trezi cu dosul pe loc străin și cu vechilul străin punând biciul ori strămurarea pe noi, să-i arăm țarina LUI!!!

„Dar mai există o informație (de data asta, venită „pe surse”…), cel puțin la fel de interesantă precum cele de mai sus, și care confirmă, până la virgulă, Protocoalele de la Toronto, 1985: „George Sörös i-a trimis o scrisoare lui Traian Băsescu, pe 21 iulie 2010, în care îl amenință pe acesta că va finanța o revoluție românească (n. mea: dar poate să fie ca la casa lui Tökes, în decembrie 1989: „revoluție românească, pornită cu… Gărzile Secuiesco-Maghiare”… ce, ori nu vă sună bine?!), să-l răstoarne de la putere, dacă nu va da «undă verde» pentru exploatarea de la Roșia Montană”… Foarte interesant:

1 - pe de o parte, te zăpăcește însăși vestea: cum „verde” la Roșia Montană, când Budapesta urla (pe bună dreptate, de data asta!), de anul trecut, că „le pângărim Tisa”?!;

2 - pe de alta, oricum ai întoarce-o, tot prost ieși: nu-ți convine regimul de dictatură băsesco-pedelistă, dai de dracul maghiar, că doar el finanțează „răsturnarea”, deci „răsturnătorii” vor fi taxați de trădători și colaboraționiști cu inamicul maghiar; dar nici să-ți ardă pământul și să-ți ucidă apele, cu cianuri — firma lui Max Rich (că ăsta-i „adevăratul”, iar nu „masca” de canadieni, de la Gold Corporation!) — iarăși nu-i cu cale, și tot trădător de pământ sfânt românesc te numești!

Acesta e raționamentul omului de bună-credință — și, firește, se ajunge la impas logico-moral… Păi, tocmai aceasta este și dorința „logicii” Guvernului Mondial, a Ocultei Mondiale: „să-i instigăm, cu sălbăticie, unii împotriva celorlalți, în războaiele intestine care vor finaliza ruinarea acestor națiuni”…!!

…De ani, de sute sau de zeci, popoarele din jurul nostru („vecinii și frații”… halal!), de la Budapesta, Sofia, Kiev, Moscova, ba chiar Belgrad — ne dau semnale deloc prietenești. Ceva ce miroase a… dezmembrare teritorială! Dar autoritățile noastre… „ni znaiu”! Ziarele sofiote clamează pretenții asupra Dobrogei… de Nord (…că pe aia de Sud o consideră, senini, „bunul lor din veșnicie”! - …și, punând la un loc „Dobrogile” ar forma de mult doritul coridor „pan-slav”, spre Moscova! -), „frații” sârbi vor Banatul (și, dacă se poate, și un bonus… ceva… Oltenia, să zicem, pentru început, ca „antreu”…), Ucraina se consideră moștenitoarea Moscovei Sovietice (fără nici cea mai mică mustrare de conștiință… așa că ar vrea… CAM TOTUL!), iar Budapesta (transbordându-și Gărzile Maghiare pe teren românesc, sub nomenclatura de „Gărzi Secuiești”, CURAT FASCISTE! - se face trafic de arme, pe la toate vămile României cu Ungaria, pentru a „hrăni” aceste „gărzi”… - pe care le-ați văzut „live”, zilele astea, la toate televiziunile… (de-ați vrut a le vedere…!) - ȘI ELE NU-S DE AZI - DE IERI!!!… și SRI-ul a informat — dar cine stă să-l asculte, când INTERESUL FOTOLIULUI TRECE ÎNAINTEA INTERESULUI NAȚIONAL?!)… vrea scandal, CU ORICE PREȚ! Chiar încălcând, Tratatul de prietenie și de bună vecinătate româno-ungar” (?!). Și, pe lângă scandal, firește, vrea… „Erdely” ! Tare aș vrea, însă, EU, să nu uitați de acel Plan Habsburg și să nu-l considerați „o poveste”, pentru că masonii nu-l consideră o poveste, ci O SOLUȚIE OPTIMĂ PENTRU METAMORFOZAREA NAȚIUNILOR-STATE, ÎN TURME! Cele 16 puncte ale Planului Habsburg dovedesc că Masoneria se folosește de „cea mai turbulentă minoritate, cea ungurească”, după cum numește istoricul Mircea Dogaru - minoritatea maghiară din Imperiul Habsburgic, minoritate care a șantajat până la sânge, TOTDEAUNA ȘI PRETUTINDENI, pe toți (împărații, „frații” și… fraierii) și pe toate (popoarele cu care zicea că „conlocuiește”, de fapt, pe care le voia subjugate primitivului și sceleratului lor plan, al unei Neo-Hunii Mari, numită Ungaria Mare!!!). Așa i-a șantajat pe Habsburgi, aflați în plină criză de autoritate, așa îi șantajează pe sârbi și slovaci (până la dezintegrare!), așa îi șantajează pe români, aflați, și ei, în plină CRIZĂ!!! (de tot felul: economică, financiară, morală…) și în plin proces de atomizare socială și de autoritate, cu un UDMR la guvernare și un PCM („nășit” chiar de cuplul ideal: Băsescu-Tökes!), aflat, chipurile, în… „opoziție” pentru a plusa și a fixa, mereu, noi standarde de șantaj, pentru minoritatea maghiaro-secuiască (fie vorba între noi, secuii sunt „masă de manevră”, mai mult… „nume de manevră, în favoarea ungurilor - pentru că, la recensământ, a ieșit că „secuii” n-ar număra decât vreo câteva — foarte… câteva…! - sute!!!).

…Auzeam, zilele trecute, pe la diverse posturi de televiziune, că „ar fi absurd”, că „trebuie să fim nebuni” să ne temem de bau-baul episcopului reformat Tökes Laszlo (…știți, ăla cu „revoluția” de-acasă de la el… din decembrie 1989… aia trecută pe la Moscova-Washington-Budapesta-Belgrad etc….!)..

Vă amintesc, cu plecăciune, că Tökes, acest domn cu totul inofensiv și „dulce” (vorba lui nenea Iancu…) este europarlamentar român (ales prin fraudă pro-maghiară grosolană, a trădătorilor Traian Băsescu și a acoliților săi din PDL, pe 7 iunie 2009!), ajuns, prin șantaj maghiar budapestan, vicepreședintele Parlamentului European. Dar, EVIDENT, nu ar fi fost NIMIC, în Partidul Popular European (cel șantajat de Budapesta) - dacă nu ar fi fost, în prealabil, EURO-PARLAMENTAR ROMÂN!… - dacă în județul Vaslui n-ar fi aflat Băsescu și PDL-ul cca 3.000 de unguri, scriși pe vânt!!! Iată ce declarase super-popa ăsta (care a jurat, pe Biblie, Fidelitate României! ptiu!) joi seară, la Universitatea de Vară de la „TUSVANYOS” (…așa scria, DOAR ÎN UNGUREȘTE, PESTE TOT, la Tușnad-Băi - și tot numai în ungurește s-a vorbit, de către toți cei din jurul invitatului Traian Băsescu, de parcă ăsta ar fi fost NU președinte al României, pe pământ românesc, ci un oarecare infractor de drept comun, prins între doi jandarmi cu pană de cocoș la pălărie și judecat pe pământ maghiar!): că, dacă o micro-regiune precum Kosovo și-a dobândit autonomia, același lucru ar fi posibil și în „Ținutul Secuiesc” (?!): „Trebuie să ieșim în stradă dacă este nevoie. Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan (dar catalanii ăia nu-s la mijloc de Spanie, ci oleacă mai la… Mare! — „or, ungurii pare că vor „să ne mânce mai din mijloc către laturi”, să cuprindă tot ce mai este, prin intermediul a ceea ce era, simbolic… - dar atunci n-am bănuit! — GAURA-DE-NEANT-ȘI-DE-HĂU-A-STEAGULUI, DIN DECEMBRIE 1989!!!), dar în acel moment nu veți mai fi la guvernare (UDMR - n.r.), pentru că am manifesta împotriva voastră”, a afirmat Tökes. Reluând ideea modelului catalan avansată de Tökes, președintele executiv al Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania, Toro T. Tibor, a afirmat că nu crede că în Transilvania se poate iniția o manifestare de asemenea amploare, dar s-ar mulțumi dacă la Miercurea Ciuc s-ar aduna 100.000 de oameni care să ceară autonomia Ținutului Secuiesc.”

Măi, ce modești sunt acești trădători de jurăminte de fidelitate! Așa-mi plac ei mie, cât le plăcem și noi, lor: Tökes a zis că urmează modelul (printre altele!) Insulei Åland, aparținând Finlandei (de parcă România ar fi vreun arhipelag, ceva…!). Păi, eu l-aș trimite, cu tot cu ciracii lui, cu toți ungurii și secuii cărora nu le place să rămână fideli României (și Pâinii Sfinte, mâncate din pământ românesc!), chiar mai departe (muuuuult mai departe!) decât… Åland…!!!

Eu nu îndemn (DEOCAMDATĂ!) să iasă nimeni dintre români, contra ieșirii Gărzilor voastre înarmate de către Budapesta — dar vă spun (DEOCAMDATĂ!) așa: „Voi, ungurașilor, nu puteți trăi printre oameni de omenie, bre! S-a zis! Ieșiți din Europa… că mai sunt multe insule goale, prin Pacific…!”

Deci, spuneau diverși „intelectualiști” (sau iude-trădători? — alegeți-vă tabăra, domnilor, vă rog!), care „se trăgeau în „poză”, pe la diverse televiziuni (…printre „ei și dl istoric” Dan Petre) că să nu fim „cu criierii turmintați”, că nu trebuie să ne temem de ce zice popa Tökes, că situația „noastră din Ardeal este… nu doar diferită, ci… „opusă” celei din Kosovo! (?!) Și că NATO… și că UE… (de parcă UE a „ctitorului” Jean Monnet n-ar vedea ce-i în Franța ori Grecia, de nu poți să zici, pe-acolo, că ești altceva decât ce zice numele țării că ești!!!).

(…Da, dar zice popa Tökes că l-a amenințat, mai alaltăieri, pe „domnul” NATO, că dacă nu se face Țara Secuilor, îl… îl… îl… - bla-bla-bla).

Reiau, pentru „intelighenția românească” (?!) tip Smaranda Enache, Dan Petre et Comp.: Măi, stimabililor, onorabililor și venerabililor români „înțelepți/intelighenți” cât și oaia - sunteți amabili și chiar credeți că le puteți ziceți asta și kosovarilor (din Leposavić, Zvečan, Zubin Potok, Novo Brdo, Štrpce — enclavele sârbești din „statul independent” Kosovo… - „stat” artificial, sfidând orice normă de Drept Internațional, „stat” format de SUA, pentru a-i șantaja pe „frații și colegii” lor din UE și, prin mercenarii lor albanezi, „roboțeii”-mercenarii de doi bani grămada - să pună un bocanc yankeu zdravăn în politica din Balcani, eternul „butoi cu pulbere”, teren de manevre politice al Europei!!!), ba chiar și sârbilor din Serbia, fără să riscați un glonte în gură? Dobitoci înfumurați și cu sufletul vândut celor patru vânturi… pe nimic…

Situația noastră din Ardeal nu e nici diferită, deci nici… „opusă” față de nimic. Suntem într-un joc masonic EXCLUSIVIST (oricând se poate da ordin de schimbare LA ORICE! — dar, firește, trebuiesc și cozile de topor aferente, pentru „acoperire, pentru… fumigene” AUTENTICE, de data asta!), din care Ungaria este parte inconștientă și cu adevărat „turmintată la criieri” (doar Masoneria se bazează pe Ungaria-Cea-Cu-Scandalul-Necesar-Altora, iar nu pe Ungaria-Cea-Mintoasă-Pentru-Ea!). Dacă, în Kosovo, se dă vina pe Slobodan Milošević că i-ar fi alungat pe sârbi, atunci, în HarCov, pe cine mai poți da vina că procentul de români a devenit îngrijorător de mic? Să vedem ce zice, referitor la trebușoara asta, un autentic istoric și specialist al problemei - IOAN LĂCĂTUȘU, în lucrarea sa Tendințe de enclavizare a unui spațiu românesc - Covasna — Harghita, Editura România pur și simplu, București, 2004: „În perioada ce a urmat evenimentelor din decembrie 1989, problematica Harghita — Covasna (HARCOV) a fost prezentă constant în mass-media, iar la anumite intervale de timp a constituit tema unor dezbateri și analize parlamentare și guvernamentale. Începutul a fost făcut cu dezbaterea în Parlamentul țării a „Raportului Comisiei parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 Decembrie 1989, au fost nevoite să-și părăsească locul de muncă și domiciliul din județele Covasna și Harghita”, dezbatere finalizată cu adoptarea Hotărârii Parlamentului din 12 februarie 1992.

Faptul că îndeplinirea hotărârii respective nu a constituit o prioritate a clasei politice românești, a condus doar la sistarea dimensiunii violente a relațiilor interetnice româno-maghiare, dar nu și la rezolvarea problemelor de fond ale acestei conviețuiri. Discriminarea și marginalizarea românilor din zonă a continuat (s. mea) fiind puse în evidență de numeroasele demersuri ale societății civile românești din cele două județe - memorii, proteste, apeluri, scrisori deschise, audiențe ș.a. (Buletinul Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna”, vol. 1 și 2), dar și de membrii delegației parlamentare care au vizitat județele COVASNA și HARGHITA, în toamna anului 1997, formată din 23 de deputați din PDSR, PRM și PUNR. Pentru a nu lăsa fără urmări practice vizita celor 23 parlamentari, conducerile partidelor din care făceau parte au hotărât să alcătuiască o moțiune simplă, prin care cereau Guvernului să ia măsurile ce se impuneau pentru reglementarea situației românilor din Harghita și Covasna. Pe baza propunerilor venite de la cele trei partide, textul a fost scris de către deputatul PUNR de Covasna, Petre Țurlea.

Moțiunea pornea de la constatarea generală că în județele Harghita și Covasna începând din decembrie 1989 situația românilor s-a degradat continuu, iar în 1997 procesul s-a accelerat ca urmare în special a accederii la guvernare a UDMR. Pornind de la concluziile trase în urma vizitei celor 23 de deputați, se solicita adoptarea unui program național special „pentru salvarea și revigorarea comunității românești din aceste județe, prezentându-se obiectivele principale ale acestuia, care coincideau cu dezideratele expuse de organizațiile culturale românești și în memoriul lor înaintat Președenției României pe 17 septembrie 1997.

Moțiunea susținută în Parlamentul României de membrii grupurilor parlamentare PDSR, PUNR și PRM (partide aflate atunci în opoziție), a fost respinsă prin votul partidelor aflate la putere (PNȚCD, PNL, PD și UDMR). De această dată, s-a pus accentul pe avantajele participării UDMR la guvernarea României, pentru prima dată, după decembrie 1989. Din nou, lucrurile au fost rezolvate doar „la suprafață”, în realitate, tendințele de enclavizare a zonei fiind tot mai evidente. Din nou, lucrurilor li s-au spus pe nume de către reprezentanții societății civile românești din județele Covasna și Harghita, în numeroasele memorii adresate conducerii țării (Anexa nr.3) și în cadrul unui miting de protest ce a avut loc la 13 aprilie 2000, în municipiul Sf. Gheorghe (Anexa nr. 4), dar, din păcate, nici de această dată, aceste demersuri nu au fost luate în seamă.”

Se pare că nu mai e de vină un… țap ispășitor, tip Milošević, CI ÎNSEȘI PARTIDELE POLITICE (pe rând sau deodată!), prin trădarea lor extrem de intens și vast… interesată! Interesată de propria putere politică, de influență (iluzionară, având în vedere că UDMR-ul, ca și PCM-ul, creatura monstruoasă a „nașilor” Băsescu și Tökes, „DE MÂNĂ"!!), interesată de bani etc. — adică, toate partidele, la vremea lor, fiind/dovedindu-se identice, în atitudine, cu PDL-ul de azi!!!

Dar cine adus la putere, de curând, pe trădătorii cei vechi - pedelei+băsesc?! Păi, dacă nu ne-a paralizat de tot memoria: mai mult/majoritar românii, iar nu „mai mult/majoritar ungurii”! Adică, noi, nu? Păi, daaa… Sau, cel puțin așa s-ar părea… - nemaiținând cont că Washington-ul a ales, în final — dar alegerea lui s-a suprapus peste acceptarea cvasi-frenetică, așa, cu bucurie și chițăială tembelă, a manipulării pro-băsesciene (cu kile de ulei, cu juma! de mălai și căldări portocalii etc. — dar și cu prostie curată, din minte paralizată!) , de către români!! UDMR-ul?! Păi, pe ăsta L-AU CHEMAT „românii” (…verzi ca balega de gâscă!), LA GUVERNARE!!! L-AU RUGAT, L-AU IMPLORAT… - S-AU TÂRGUIT CU PIELEA NOASTRĂ ȘI CU PIELEA ISTORIEI NOASTRE, CELEI DE RĂNI ȘI SÂNGE…

…Ptiu!

…Spre deosebire de alții, eu am fost marcat, în copilărie-adolescență, atât prin cei 6 ani petrecuți la sanatoriul de lângă Oradea, printre unguri-copii („revanșarzi” și ai naibii xenofobi precoci… deh, educația din familie, „cei 7 ani de-acasă”! — dar am prins, la Oradea, și anul 1968: unguri de toate vârstele aplaudau, din tot sufletul… - și nu cred să fi fost, chiar toți, din Securitate/Serviciile Secrete…! — când, pe frontispiciul Hotelului Central se lipea o pânză maaaaare, pe care scria, cu litere maaaaari, de tipar, și în maghiară și în română… adică, „sâc!”: „Ardealul, străbun pământ maghiar!”), cât și de situația de prin anii 1960-1961 (Dej întemeiase, la ordin moscovit, Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară…), de la Târgu Mureș, când un vânzător de pâine n-a servit români (printre ei era și tatăl meu…), sau chiar din stațiunile de la Marea Neagră, când turiștii români nu erau serviți la masa de la cantină (când aveai nenorocul să nimerești, pe rândul tău, un ospătar ungur…), sau de prima mea întâlnire cu Clujul, era anul 1979 (când, în autobuz, nimeni, din cei cca 20 de pasageri maghiari, nu accepta să-mi răspundă - …ba chiar mi se întorceau, cu furie, spatele și capul — la întrebarea: „Spuneți-mi, vă rog, la a câta stație este Universitatea?!”… - până când s-a suit în autobuz un român, care a răspuns disperării mele: „Dragă domnule, nu-i mai întrebați degeaba pe ăștia, că n-or să vă răspundă în veci… așa-s ei… — Universitatea? — da, e la următoarea!”…

M-am gândit, de multe ori, ce genii a dat acest trufaș (și de-o suficiență înmărmuritoare!) popor maghiar… poate că toate popoarele își au coeficientul lor de prostie, dar acesta o fi compensat de un coeficient (apropiat) de genialitate… - deci, dezvoltam o concepție cam comunistoidă, la nivelul ethosului. Nu, în cazul maghiarilor nu se verifică: EI N-AU DECÂT PRETENȚII ENORME ȘI VISE HIDOASE - NU ȘI GENIU!!! Sándor Petőfi, Ady Endre, Imre Madach, Jókai Mór, Kalman Babics etc. — ba chiar muzicianul lor, Franz Liszt — nu sunt decât niște talente, unele obișnuite, altele chiar de tot mediocre. Spre exemplu, un geniu este un spirit atât de înalt, încât nu poate nedreptăți și nu poate nici minți, cu o nerușinare strigătoare la cer! Ia auziți-l pe „genie-lașul” lor celebru, de Petőfi Sándor, cât venin și cât primitivism hunic dă pe față, în versurile unui poem celebru și-ntr-un articol/eseu (aproape la fel de bine-cunoscut!), chipurile patriotic… - dar de care românii nu prea au habar — poemul Pe viață și pe moarte și textul În ziua de Anul Nou:

PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE

„De la Carpați, până la Dunărea de Jos, / Un strigăt de groază, o furtună sălbatecă! / Cu părul zbârlit și fruntea plină de sânge, / Maghiarul stă singur în lupte și nenorociri… / Croați, germani, sârbi și români, / Ce vă repeziți cu toții la Ungaria? / Sabia care v-a cruțat de turci și de tătari / Sclipește în mâna maghiarului… / Căci, nu sunteți decât corbi, niște corbi scârboși, / Dar maghiarul încă nici vorbă să moară. / Doamne ferește! Ba, chiar cu sângele vostru, / El va zugrăvi pe cer purpuriul zorilor… / N-o să mai fie dușmani, când ultimul strop / De sânge va curge din blestematele voastre inimi… / Ridică-te, deci, maghiare, împotriva acestei hoarde, / Căci doar binele și sângele tău prețuiesc… / Cândva ne-am luptat cu leii, / Acum să ne devoreze lepădăturile de păduchi?” — și

ÎN ZIUA DE ANUL NOU

„Patria ungară a supraviețuit și acestui an. Pe cerul furtunos steaua lui s-a întunecat puțin, dar n-a apus. Mâna ne este rănită adânc, dar mai poate purta armele, iar acolo unde izbește, lasă urme însângerate. Lasă urme însângerate, hoardă de tâlhari, pe mutrele voastre. Ca la judecata de apoi acestea să te învinovățească: să te învinovățească în fața lui Dumnezeu. Ce bine ar fi dacă ele L-ar face pe Dumnezeu să-și reverse groaznica mânie împotriva ta, care ne arăți colții tăi turbați. Dar ce ne pasă nouă de judecată? Chiar dacă va exista una, mai e mult până atunci. Iar lucrul cel mai important este că domnul e îndurător, poate că o să-i ierte. Să nu așteptăm: noi înșine rostim verdictul în cazul acestor câini sângeroși… Pronunțăm o asemenea condamnare la moarte, încât lumea să înmărmurească. Vom presăra atâta timp asupra lor nenorocirile îngrozitoare și aducătoare de moarte, până ce nu va mai rămâne decât unul singur de-al lor, care să povestească acasă tremurând: vai de cel care nu-l cinstește pe maghiar. Acum Dumnezeu nu ne ajunge, căci el nu este destul de aspru; către tine mă întorc în rugăciune, oh, iadule, în această dimineață de anul nou: răsădește în inimile noastre întreaga ta mânie, ca să nu cunoaștem ce înseamnă îndurarea până ce pe acest pământ mai mișcă vreunul dintre blestemații ăștia”.

Rar mi-a fost dat să citesc niște texte mai sărace cu Duhul… Primitivismul întruchipat! Pentru nația maghiară, cu toate autostrăzile lor, cu care ne tot scot ochii niște naivi-neofiți de-ai noștri, cam mucoși (dintre care face parte, cu regret o zic, și prea tânărul Mircea Badea…), timpul a înțepenit undeva pe la Attila, „Biciul lui Dumnezeu”… Probabil de aceea și refuză să mai păstreze, pentru străzi și bulevarde, nume mai profund semnifcative… (evident, ura lor, cum și orgoliul de năvălitori răniți, au primul cuvânt…) — neavând alt criteriu decât… să sune ungurește: „Prefectura Covasna a aprobat hotararile Consiliului Local Sfantu-Gheorghe referitoare la schimbarea denumirilor mai multor strazi, printre care si cea a „impartirii” Bulevardului 1 Decembrie 1918 in trei sectoare. Potrivit noii hotarari a CL Sfantu Gheorghe, acest bulevard va fi impartit in trei parti distincte — o parte cu denumirea initiala, in vreme ce alte doua portiuni se vor numi strada Mihai Emminescu si strada Petofi Sandor, transmite ziare.com. Primarul Antal Arpad a declarat că prin noile denumiri nu s-a încercat doar evocarea unor personalități ci s-a urmărit și respectarea procentajului etnic din Sfântu Gheorghe. (…) Consiliul Local Sfantu Gheorghe, controlat de UDMR si PCM, a adoptat in sedinta din 27 mai 2010 modificarea denumirii unui numar de 48 de strazi din municipiu. Printrele ele au fost modificate denumirile strazilor Horea, Closca si Crisan care se va numi Attila, si denumirea bulevardului 1 Decembrie 1918, care va avea trei denumiri, Mihai Eminescu, Petofi Sandor si 1 Decembrie 1918. Primarul Antal Arpad si-a indeplinit astfel doua dorinte „arzatoare” ale sale, aceea de a „scoate” strada 1 Decembrie 1918 din centrul orasului si aceea ca primaria sa nu mai fie pe strada 1 Decembrie ci pe strada Petofi Sandor (important era sa fie un nume maghiar, oricare ar fi fost acela!)” - cf. Dan Tănasă, EPURAREA ETNICĂ A ROMÂNILOR DIN CO VASNA. Prefectul ungur și-a dat acordul pentru maghiarizarea străzilor din Sfântu Gheorghe!, în Napocanews.

Eu nu pun preț pe nicio realizare materială a Vestului European — pentru că acolo au fost aproape numai imperii prădalnice, și tot ce-au înălțat ei/ele spre cer, șiroia de sânge și puțea a tâlhărie de drumul mare. Eu mă gândesc, însă, cu înfrigurare, la istorie, pentru că, fără istorie, uite unde și la ce ajungem: LA CONTESTAREA ABSURDĂ, A UNOR LUCRURI ETERNE!!! Tracii, străbunii noștri sfinți, sunt cea mai veche, cea mai spiritualizată populație și civilizație din Europa (cel puțin!) — și, uite, vin, din podișurile sălbăticiei mongole, niște indivizi, cu carnea frăgezită sub șa, numiți huni, care ne/le neagă „buletinul de identitate”, nouă și strămoșilor noștri, pe criteriul… chiar, pe ce criteriu?! Că-l au „pilă” pe… Sörös - HUNGARUL ebraic?! Cât despre Dreptul Internațional — v-am zis! — de când cu Kosovo, EL NU MAI EXISTĂ!!!

Măi, oameni buni, dar dacă, din mijlocul „majorității” lor unguresco-secuiești, „minoritatea” noastră românească ar sesiza CEDO-Strasbourg / TI de la Haga (…că degeaba sesizează Bucureștiul!), pentru drepturile …MINORITĂȚII ROMÂNE DIN HAR-COV?! Păi, hai s-o și facem! Și… apoi, de la cap: când ei pe noi, când noi pe ei… „tot așa se-nvârte roata”!!! - … până ce amețești, hăt bine, cu tot cu… „judecători”!

Nu-i așa că, în mod normal (DACĂ NU SE MAI ȚINE CONT DE VALORILE ISTORIEI, DECI ȘI ALE GEOGRAFIEI!!!), ar începe o nebunie fără seamăn, în lumea asta?! FĂRĂ RESPECTAREA VALORILOR AUTENTIC SPIRITUALE: CREDINȚĂ CUTREMURATĂ, ISTORIE ADE VĂRATĂ (NU INVENTATĂ!), GEOGRAFIE SACRALĂ, TRADIȚIE BUNĂ, CU SFINȚENIE URMATĂ… - NIMIC NU ARE STABILITATE MAI MULTĂ ȘI MAI MARE DECÂT… PUFUL DE PĂPĂDIE!

…Oarecum, „turmintați la criieri” tot noi suntem, da — noi, poporul acestei istorii românești: păi, să lași dușmanului tău Sănătatea poporului tău (ministrul Cseke Artila), să-ți lași Cultura în voia și mila dușmanului care te pândește și vrea să-ți sugă din piept și sufletul, odată cu inima (ministrul Kelemen Hunor)… șeful SRR (adică, mintea sătenilor, pusă în palmă străină!), tot ungur (Demeter Andras)… la fel, Curtea Constituțională a României (devenită cam ultimul factor decident intern!) să „taie noduri gordiene” ale sorții Neamului Românesc, prin „greutatea” unui… ungur (Valentin Zoltan Puskas)… să-ți pui în Fruntea Guvernului/Gospodăririi Avuțiilor Patriei Tale-UNA, ca vice-prim ministru, pe „morkovelul”… asta nu se numește, oare, „a fi turmintat la criieri”?! Nu zău, vă întreb… chiar „pe bune”… nu, oare?!

…Unde-i autoritatea statului român, pe teritoriul României, pentru a stopa poftele străine, în speță, acum, ale hienelor ungurești? Păi, nicăieri. STATUL ROMÂN NU MAI DĂ DOVADĂ, PRIN NIMIC, CĂ MAI ARE VREO AUTORITATE ASUPRA TERITORIULUI ROMÂNIEI - PENTRU CĂ ȘI-A PIERDUT CAPACITATEA DE REACȚIE LA CELE MAI GRAVE AFRONTURI CARE SE ADUC CETĂȚENILOR DIN INTERIORUL GRANIȚELOR ISTORICO-POLITICE, SUVERANITĂȚII LOR, A ÎNSĂȘI EXISTENȚEI LOR, CA FIINȚE JURIDICE ȘI FIZICE. Iată concluziile (și, totodată, soluțiile oferite), în cadrul studiului dlui IOAN LĂCĂTUȘU - „Tendințe de enclavizare a unui spațiu românesc - Covasna — Harghita” - le expunem pe larg, cu nădejdea ca amnezicii noștri politicaștri să-și aducă aminte că și ei au contribuit, cândva, fie și cu vorba, la conturarea unei Românii Normale — pe care, apoi, au abandonat-o viscolului satanic, din pricini satanico-luciferice: „Maghiarii din Transilvania, inclusiv cei din curbura interioară a Carpaților, sunt foarte sensibili față de simbolurile naționale proprii și strâns legați de miturile, obsesiile și frustările întregii maghiarimi. Dar pe cât de atenți sunt cu propriile simboluri, cu atât de neatenți și lipsiți de respect sunt față de simbolurile și valorile românești. (…) Unul dintre stâlpii de bază ai autonomiei existente în sud-estul Transilvaniei îl reprezintă Biserica. Fie că sunt romano-catolice, reformate, unitariene sau evanghelice, toate bisericile de expresie maghiară, când este vorba de apărarea și afirmarea identității etnice, trec peste diferențele de ordin teologic și acționează în mod unitar, în interesul maghiarimii. Aproape în toate aceste lăcașuri de cult, tricolorul maghiar este nelipsit. Majoritatea predicilor rostite de preoții maghiari abordează constant tematica „obsesivă” a păstrării identității lingvistice și culturale maghiare. Deseori accentele radicale ale discursurilor publice pornesc de la amvonul bisericilor maghiare și nu de la credincioșii laici. Cazul pastorului Laszlo Tökes este edificator în acest sens.

În contradicție cu perceptele biblice ale iubirii aproapelui, majoritatea preoților maghiari din zonă refuză să rostească în limba română o parte din predica lor, atunci când oficiază slujbele prilejuite de botezul, căsătoria sau înmormântarea unor membri din familii etnic mixte. De remarcat rolul deosebit de important pe care îl aubisericile „istorice maghiare” în întărirea vieții comunitare, cât și importantele lor funcțiuni culturale și de asistență socială.(…) O altă prioritate o reprezintă favorizarea, (la nivel local), a penetrării capitalului ungar în sectoare economice de interes din Transilvania și sprijinirea unor organizații profesionale constituite pe criteriul etnic în vederea dezvoltării economice a zonelor compact maghiare. Din monitorizarea activității compartimentelor de integrare europeană din cadrul Consiliilor Județene Covasna și Harghita, rezultă că, în principal, acestea acționează pentru integrarea județelor menționate în… Ungaria.

Un rol însemnat îl are în acest sens, sistemul de înfrățire dintre localitățile celor două județe, aproape exclusiv cu localități din Ungaria, sau cu localități cu populație maghiară din Slovacia, Ucraina, Serbia ș.a. Sunt numeroase semnalele din mass-media locală despre desele excursii ale unor grupuri numeroase de consilieri sau funcționari locali maghiari, făcute pe banii tuturor contribuabililor. Celor care pun accent doar pe latura pozitivă a participării la putere a UDMR și a bunelor relații cu Budapesta, Ilie Bădescu le reamintește și următoarele implicații geopolitice: «…Invocând colaborarea în probleme referitoare la minoritatea maghiară din România, Budapesta utilizează acest argument până la a obține din partea Bucureștiului adeziunea la un model de relații transfrontaliere între ungurii din România și cei din Ungaria fără nici un amestec al Bucureștiului, lăsând totul sub controlul aproape exclusiv al relației dintre Budapesta și UDMR. Prin urmare, Bucureștiul a delegat un atribut al său Budapestei în chestiunea relațiilor maghiaro-maghiare, încât între maghiarii «dinăuntru» și cei «din afară» funcționează un continuum etno-politic și etno-spațial nestingherit». (Bădescu I, Mihăilescu I, Sava N.I, 2003).

Toate cele prezentate, demonstrează fără tăgadă faptul că, în situația în care minoritatea maghiară din zonă domină politic, dar și economic și cultural, necesitatea de a beneficia de o protecție juridică specială dispare. În aceste condiții, cei care au nevoie de protecție pentru a-și conserva și afirma identitatea etnică sunt românii și nu maghiarii din județele unde aceștia sunt numeric majoritari. (…) Cercetările recente (Dâncu, 1995-1998) au pus în evidență o fractură identitară determinată de modul în care se trăiește efectiv statutul simultan de majoritate-minoritate în același timp. Populația românească majoritară în România, în județele Covasna și Harghita are statut de minoritate și este supusă unei presiuni puternice de către tendința autonomistă manifestată la toate nivelele societății maghiare. De fapt aceste județe funcționează autonom, doar formal ele se supun administrației centrale. Sunt zădărnicite toate tendințele centraliste ale administrației centrale, de la amplasarea unei cazărmi de jandarmi până la funcționarea unui așezământ de asistență socială patronat de un ordin religios condus de călugărițe de etnie română. (Vasile Dâncu, 1999).

De fiecare dată argumentul rostit oficial sau nu este același — păstrarea echilibrului, de fapt dezechilibrului etnic existent. Programul segregaționist promovat politic și administrativ a prins foarte bine la nivelul opiniei publice maghiare din județ. În plus, visul Ungariei mari sau unei Ungarii mici, în mijlocul României mari, este o himeră întreținută continuu dinspre clasa politică și elita intelectuală.

Sunt invocate obsedant unele „drepturi istorice” exclusive, de fapt unele privilegii. Așa cum sublinia publicistul Ion Ciurea, în zonă există falsa percepție a realității configurată în aberanta schemă potrivit căreia integrarea europeană ar putea însemna șansa localnicilor de a se înfrupta din roadele întregului continent pe care să se deplaseze și să se așeze nestingherit fără ca „alții”, „străinii” să aibă dreptul să pună piciorul pe tărâmul propriu, dorit numai al lor. Împrejurare absurdă și revelatoare se regăsește în formula: „România, țara tuturor cetățenilor ei, așa zisul „pământ secuiesc” - numai al secuilor. (loan Ciurea, 2000).

„Apelarea la argumente ce aparțin trecutului secuimii, reprezintă de fapt o încercare de transfer în viitor a unui trecut favorabil” (…) apreciem că românii din Covasna și Harghita reprezintă o majoritate cu status scăzut, o comunitate dezavantajată, supusă unor numeroase discriminări instituționale și de facto, care poate deveni o „minoritate de jure” odată cu transferul în sfera de competență locală a unor prerogative sporite în domeniul administrativ, economic, cultural ș.a. Maghiarii din zonă reprezintă o minoritate cu status ridicat, o comunitate aflată în situația de minorat simbolic (Achim Mihu, 2002) și nu unul efectiv, o comunitate dominantă, aflată perpetuu la putere pe plan local, ce deține monopolul resurselor și are puternice trăsături etnocentriste. În situația în care minoritatea maghiară din zonă domină politic, necesitatea ca ei să beneficieze de protecție juridică specială dispare. În aceste condiții, cei care au nevoie de protecție, pentru a-și conserva identitatea etnică, sunt românii și nu maghiarii.(…)

Constatările delegației parlamentare în timpul vizitei în județele Covasna și Harghita — 24-26 octombrie 1997:

lipsa de informare în zonă și chiar denaturarea informației referitoare la ceea ce se întâmplă în prezent în România și lipsa dialogului, coroborate cu dorința de restaurație;
se încearcă rescrierea istoriei prin ignorarea sau chiar distrugerea vestigiilor civilizației românești din zonă (bisericile ortodoxe române afectate de indiferență sau uitare etc.); scăderea numerică a populației de naționalitate română prin migrări, îmbătrânire etc.; restructurări abuzive în învățământ; transformarea muzeelor și clădirilor românești în lăcașuri de cultură secuiască; necunoașterea limbii de stat a României; ignorarea prevederilor Constituției și ale legilor în vigoare; nerespectarea însemnelor statului român de către autoritățile locale; refuzul de a sărbători, în școlile și secțiile cu predare în limba maghiară a Zilei Naționale a României; diplomele școlare și diplomele la concursuri județene scrise doar în limba maghiară; în laboratoarele de istorie se denaturează istoria României prin folosirea în mod deliberat doar a unor hărți din perioada 1878-1918, în mod vădit cu scopul de a ignora istoria contemporană a României;
ignorarea limbii române legiferată în fond prin funcționarea ordonanțelor de urgență, privind modificarea Legii învățământului și a Legii administrației publice are grave consecințe în ceea ce privește cunoașterea limbii oficiale de stat și conviețuirea generațiilor viitoare;
lipsa profesorilor de naționalitate română, lipsa predării calificate a limbii române, istoriei, geografiei; presiuni exercitate asupra celor care au rămas în zonă; lipsa reprezentării profesorilor de naționalitate română măcar la nivel de director adjunct în școli, de asemenea lipsa de reprezentare în inspectoratele școlare; existența unor suplinitori necalificați care predau disciplinele: limba română, istoria, geografia, la secțiile și școliile de limbă maghiară; predarea disciplinei „Limba română” de către profesori de naționalitate maghiară care au cunoștințe aproximative despre limba și literatura română; ocuparea unor posturi de profesori la secțiile cu predare în limba română de către profesori de naționalitate maghiară, fără susținerea testului de cunoaștere a limbii române, așa cum prevede legea în vigoare;
lipsa manualelor în limba română; lipsa dotării cu materiale didactice a claselor cu predare în limba română; lipsa bibliotecilor școlare corespunzătoare pentru însușirea limbii române;
preponderența în școli doar a inscripțiilor în limba maghiară; existența unor plăcuțe bilingve în cazul instituțiilor oficiale de stat (!) (ex. POLIȚIE) sau în cazul unor comune în care primarii au fost obligați prin adrese oficiale să le accepte, chiar dacă nu se îndeplineau condițiile prevăzute în Ordonanța de urgență nr. 22 pentru modificarea și completarea Legii 69/1991; traducerea eronată în limba maghiară a denumirilor unor localități pe motiv că se respectă istoria localității respective;
predarea la clasele de limbă maghiară a unor discipline care nu sunt în programa de învațământ în vigoare și nepredarea altor discipline înscrise în programă;
începând cu anul 1993, în peste 27 de localități din județul Covasna, au fost reînființate școli și secții cu predare în limba română, dar care în ultimul timp au fost desființate; în prezent, există mai mult de 90 de localități în județ unde nu există clase cu predare în limba română;
credinciosul ortodox român este izolat și asimilat de celelalte culte din zonă; în multe localități, bisericile ortodoxe românești sunt izolate și chiar dacă există preoți, parohiile vor rămâne fără enoriași în următorii 10 ani, datorită populației îmbătrânite; singurul sprijin pentru credința ortodoxă în aceste județe este Episcopia Ortodoxă Română a Harghitei și Covasnei, care trebuie susținută;
grave discriminări între cetățenii de naționalitate maghiară (favorizați) și cei de naționalitate română (defavorizați) în domenii ca: folosirea limbii materne, accesul la orice funcție publică (condiționarea ocupării unor funcții publice de cunoașterea limbii maghiare), organizarea și funcționarea școlilor, încălcări flagrante ale drepturilor omului și epurare etnică în ceea ce privește românii, repartizarea fondurilor de la bugetele locale și de la Bugetul de stat, distribuirea ajutoarelor primite din străinătate, plata ajutorului social pentru familiile cele mai sărace, asistența sanitară, grija față de monumentele istorice, inclusiv biserici, conservarea patrimoniului cultural (muzee, lucrări de artă etc.): mai mult, cetățenii de naționalitate română nici nu sunt reprezentați în administrația locală;
blocarea și boicotarea proiectului guvernamental de construire a cazărmii Batalionului de jandarmi din Sfântu Gheorghe; elaborarea și editarea, sub egida Consiliului Județean Covasna, a monografiei județului Covasna, fără consultarea și implicarea specialiștilor de etnie română și fără reflectarea corespunzătoare a elementului românesc din zonă: blocarea fondurilor alocate, prin H.G. 1365/27.11.1996 publicată în M.O. al României nr. 333/10.12.1996, de la bugetul statului pentru înființarea — Muzeul Carpaților Răsăriteni (un miliard opt sute de mii lei) — banii nu au fost deblocați până în prezent și se vor pierde la sfârșitul anului acesta; ignorarea totală de către Consiliul Județean Covasna, a demersurilor privind amenajarea, ca punct muzeistic, a clădirii primei școli românești din Sf. Gheorghe din 1790 și a Casei memoriale „Romulus Cioflec” din Araci; nu există un cadru legislativ pentru păstrarea/conservarea mai multor zone din aceste două judete;
implicarea insuficientă a instituțiilor județene de stat în ceea ce privește învățământul și cultura românească (Bibliotecile județene, Centrele Creației Populare, Casele de cultură municipale și orășenești, unele cămine culturale comunale, fostele muzee județene, devenite prin voință unilaterală Muzeul Național Secuiesc din Sf. Gheorghe și respectiv, Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc etc.);
atitudinea ostilă și lipsa minimă de respect necesar în exercitarea unei funcții publice, a unor reprezentanți cu funcții înalte din administrația locală aleasă, nu numai față de manifestările culturale românești din zonă, ci și față de simbolurile naționale (la depunerea de coroane la Monumentul ostașului român din Sf. Gheorghe, cu ocazia Zilei Armatei române în 1997, autoritățile locale au încălcat prevederile legale și au manifestat o atitudine de ignorare ostilă, față de vicepreședintele Camerei Deputaților și față de delegația parlamentară: primarul nu purta eșarfa tricoloră, autoritățile locale au ignorat delegația parlamentară, nu a fost invitată populația la ceremonie, au participat câțiva reprezentanți ai autorităților locale și soldații);
transferarea propietății de stat către societăți private. Creșterea dirijată a ponderii agenților economici din Ungaria în activitățile economice din cele două județe (în producție, comerț, servicii, turism etc.) după 1989 până în prezent;

Propuneri pentru păstrarea identității românilor

(propunerile membrilor — grupurilor parlamentare ale PDSR, PRM si PUNR)

Respectarea Constituției și a legilor în vigoare. Garantarea și respectarea dreptu- rilor omului

Acțiuni parlamentare generale:

monitorizarea de către Parlament a celor două județe, cu scopul de a împiedica agravarea situației, poate fi impusă printr-o moțiune simplă, inițiată de PDSR, PRM si PUNR;
deputații din comisiile permanente și din grupurile parlamentare, cu delegație din partea Biroului Permanent al Camerei Deputaților, să efectueze periodic vizite neanunțate, seminarii, întâlniri pe probleme diverse, în județele Harghita, Covasna și Mureș;
constituirea unei comisii complexe (administrație, învățământ, cultură, relații între minorități), care să supravegheze evoluția situației din cele două județe;
Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupție și pentru petiții să propună măsuri de eliminare a abuzurilor, prin acțiuni directe de reparare, sesizare a organelor puterii centrale și locale și prin promovarea de inițiative legislative care să contribuie la rezolvarea problemelor. În acest sens, comisia va stabili o subcomisie care va elabora un sistem de lucru privind modalitățile de informare, acțiune și rezolvare a problemelor apărute, asigurarea respectării legilor și a hotărârilor judecătorești definitive (ex. cazul Odorhei; cazul consilierului Ioan Mastan etc.). Periodic se va prezenta Biroului Permanent un raport cu constatările și măsurile propuse, pentru a fi supus dezbaterii în Camera Deputaților, în comisii și în plen, cu invitarea celor implicați în problemele respective;
intrarea în funcție cât mai repede a instituției Avocatului Poporului;
informarea sintetică a Consiliului Europei.

Păstrarea identității naționale:
program special guvernamental de protecție și constituirea unei structuri centrale consultative, cu reprezentare în județele Covasna, Harghita și Mureș, care să urmărească aplicarea și garantarea drepturilor cetățenilor de naționalitate română din zonele respective;
evaluarea aplicării Hotărârii Parlamentului din 12 februarie 1992, luată în urma raportului Harghita-Covasna (măsuri pentru impiedicarea alungării românilor din cele două județe; despăgubirea celor care au fost alungați etc. - ancheta) și discutarea în Parlament a raportului efectuat în urma evaluării;
conform aprobării Biroului Permanent al Camerei Deputaților, în primavara anului 1998, România va gazdui lucrările Subcomisiei pentru demografie a Consiliului Europei. Fenomenul exclusivismului etnic maghiar evidențiat prin diminuarea prezenței demografice românești în zonă, ar putea constitui un important punct al dezbaterilor;
având în vedere că în satele de munte din județele Buzău, Vrancea și Bacău există încă descendenți ai familiilor refugiate din Ardeal după 1848 sau 1867, care au reprezentați și în Harghita-Covasna (Balea, Oslobanu, Olteanu etc.), organizațiile locale ale partidelor parlamentare să inițieze reînfrățirea localităților de peste munți și modalități specifice de ajutoare;
monitorizarea de către Subcomisia stabilită de Comisia pentru cercetarea abuzurilor, acțiunilor antiromânești și revizioniste maghiare din cele două județe (refuzul cetățenilor de naționalitate maghiară de a sărbători Ziua Națională a României, interpretarea istoriei în detrimentul României și în folosul Ungariei etc.) și discutarea în Parlament a constatărilor făcute în urma acțiunii de monitorizare, pentru a găsi soluții adecvate;

În domeniul administrației publice locale

Reprezentarea la nivel central și local:

asigurarea prin lege a dreptului de reprezentare a populației românești din Harghita și Covasna în structurile decizionale administrative: vicepreședinte de consiliu judetean, viceprimar de municipiu reședință de județ, viceprimari de orașe, directori (respectiv directori adjuncți ș.a.) în conducerea instituțiilor descentralizate în teritoriu;
sistemul prefectural a fost conceput la vremea sa, în Franța de exemplu, tocmai pentru a tempera tendințele autonomiste locale. În situația județelor Harghita și Covasna unde majoritatea etnică își impune reprezentanții în toate organismele alese, prefecții și unii conducători ai instituțiilor descentralizate ale statului (neaparat Inspectoratul Școlar) ar trebui numiți numai din rândul populației românești;
înființarea unui organism central (departament, consiliu etc.) pentru prevenirea discriminărilor pe criterii etnice în domeniul administrației publice, învățământului și culturii, în subordinea Guvernului.

Autoritățile locale:

evaluarea la nivel central a compartimentului autorităților locale;
impunerea respectării însemnelor statului român de către autoritățile locale din zonă (eșarfa tricoloră a primarului);

Anchete ale Comisiilor de cercetare a abuzurilor:

privind condiționarea ocupării unor funcții publice de cunoașterea limbii maghiare;
privind grave discriminări între naționalitatea maghiară (favorizată) și română (defavorizată) în domenii ca: folosirea limbii materne, accesul la orice funcție publică, organizarea și funcționarea școlilor, repartizarea fondurilor de la bugetele locale și de la bugetul de stat, distribuirea ajutoarelor venite din străinătate, plata ajutorului soci al pentru familiile cele mai sărace, asistența sanitară, grija față de monumentele istorice, inclusiv biserici, conservarea patrimoniului cultural (muzee, lucrări de artă etc.);
privind inscripțiile în limba maghiară.

Protocol politic:
realizarea unui protocol al partidelor politice românești din Parlament cu UDMR pentru respectarea drepturilor politice și administrative ale etniei românești din zonă;

Dezvoltarea economică a județelor

Investiții:

realizarea parteneriatului egal al celor două etnii și a unei adevărate reconcilieri, pe baza creării unui echilibru patrimonial;
elaborarea, de către instituțiile specializate ale statului, a unui program special pentru direcționarea investițiilor străine și românești directe în zona celor două județe (și altele decât cele din Ungaria);
la întocmirea Bugetului de stat anual, Ministerul Finanțelor să prevadă fonduri corespunzătoare pentru continuarea/încheierea lucrărilor începute în zonele respective, inclusiv în sate, privind reparațiile (școli și biserici, în primul rând), rețelele edilitare, drumurile, lucrările pentru transportul gazelor naturale (în zona Toplița), valorificarea/prelucrarea lemnului copacilor căzuți în păduri (se irosesc anual mari cantități de lemn).

Privatizare — restructurare:
evaluarea măsurii în care au fost respectate interesele statului român unitar în această zonă, în ceea ce privește privatizarea întreprinderilor, a zonelor turistice, a izvoarelor de ape minerale etc;
susținerea întreprinderilor din zonă de către stat, pentru ca românii din aceste județe să nu mai fie obligați să plece în alte zone ale țării.

Stabilirea unei strategii naționale pentru această zonă:
partidele politice parlamentare, prin organizațiile lor și prin reprezentanții lor în Administrația locală, să faciliteze înfrățirea localităților din Harghita și Covasna cu alte localități din țară pentru sprijin cultural și economic;
crearea sau definirea din actualele instituții ale statului a unui organism pentru elaborarea unui studiu multidisciplinar privind situațiile concrete din toate localitățile din Covasna și Harghita, din care să rezulte acțiunile ce se impun — acțiuni pe durată scurtă, medie și lungă;
adoptarea imediată (înaintea elaborării studiului multidisciplinar) a unor acțiuni de impunere a aplicării prevederilor Constituției și legilor statului — un organism (cel de la paragraful anterior) de control și impunere a aplicării legii”.

Da, asta era (și încă nu e târziu!) de făcut, pentru ca să nu ne blesteme strămoșii, că le-am prăpădit și pângărit, cu copite mongole, Sfânta Moșie Românească, Grădina Maicii Domnului! Și de vom respecta sfințenia Grădinii, ne va ajuta Marele și Bunul Dumnezeu să ieșim și din capcanele satanice, în care vrea să ne înfunde Masoneria. Dar a devenit un lucru cert, acum, prin prisma umilirii prezidențiale de la „Tusvanios”: actuala clasă politică românească s-a compromis total și definitiv; ESTE ABSOLUT NECESARĂ ÎNLOCUIREA EI, CU ALTA! Și ne va lumina Domnul Dumnezeul nostru și întru noua alegere, NUMAI SĂ NE ȚINEM STRÂNS DE EL, DE VALORILE DE DUH DUMNEZEIESC, PE CARE NI LE-A LĂSAT SPRE „SPORUL/ÎNMULȚIREA TALANTULUI"!…, iar nu să bâlbâim vorbe fără cap ori chibzuință, precum că nici credința, nici istoria ori geografia acestui pământ sfânt — DECI, NICI MARTIRII PENTRU DĂINUIREA ACESTUI PĂMÂNT — n-ar fi „valori”. Că atunci, chiar că ne va părăsi Dumnezeu — și Pustiu se va alege de HAR-DEAL!!!

Căci, vorba Aminului Neamului Românesc — cei ce vor veni, „poftiți” de trădarea și de tembelismul nostru, vor fi, precum Satana-Marele Iluzionist, o Mare Ficțiune, aducătoare de Faliment, Moral, Fizic și Spiritual — deci — PUSTIUL!!!: „Acești oameni ei înșiși, cu statul lor, cu parlamentul lor, cu ministerul lor nu sunt decât o minciună, o ficțiune. (…) E trist de a vedea în inima Europei o națiune ce se află încă în evul-mediu cuprinsă de o febrilă epidemie spirituală, o națiune mică la număr și fantastică în aspirații căreia o apucătură politică i-a dat neînțelepțește supremația asupra unor națiuni tot așa de mari la număr și în nimica mai înapoiate. Ficțiunea trebuie redusă la valoarea ei proprie și trebuie risipită această valoare nominală, care uimește și care cu toate astea ascunde în sine cel mai infamant faliment” (s. mea).

prof. de. Adrian Botez

NOTE

Iată Decalogul neo-hortyst, al acestor ultimi 20 de ani:

Nu uita că tu ești fiul natiunii maghiare care a fost desonorată si umilită. Chiar si noaptea când te trezesti, aminteste-ti că milioane de frati de-ai tăi sufăr sub oribilul si brutalul jug al perfizilor banditi.
Atâta vreme cât fratii tăi torturati nu vor fi eliberati, nu vei simti pe deplin nicio bucurie si nu vei avea nicio sărbătoare.
Propagă ideea că nu va fi pace si că imensa noastră mizerie nu va avea sfârsit până când nu vom relua vechile teritorii.
Fă legământul de a consacra toate fortele si toate posibilitătile tale reconstruirii Marei Ungarii.
Consideră drept inamici si distruge-i pe toti cei care, din interese egoiste, vorbesc de resemnare si renuntare. Nu-i ierta, pentru că ei sunt indiferenti fată de destinul Patriei.
Acela care zice că noi trebue mai intâi să ne intărim si pe urmă să alungăm banditii care ne stăpânesc teritoriile, este un mizerabil care-si pierde tara. Poti fi sigur că infamul vorbeste asa pentru că se simte bine întro Ungarie mutilată. Noi suntem incă suficient de tari în teritoriile ocupate pentru a putea termina cu inamicii nostri. Ne lipseste doar un sef energic si hotărst.
Strădueste-te să provoci demoralizare printre inamicii nostri. Orice mijloc este bine venit dacă-l folosesti spre binele patriei.
Nu da concursul tău niciunui guvern nehotărât si fără vlagă.
Sacrifică tot ce ai pentru salvarea Patriei.
Atâta timp cât Patria nu-i salvată, nu fi nici crestin, nici liberal, nici reactionar. Nici mic proprietar, nici mare proprietar. Nici guvernamental, nici dizident. Nici legitimist, nici liber cugetător, ci fii un ungur îndrăznet, increzător in fortele tale. Fii plin de furie disperată. Gândeste-te la răzbunare si asteaptă cu nerăbdare ziua revansei. Să nu cunosti milă. Fii un ungur sălbatec si păgân”.

(Corneliu Codarcea, „Le litige roumano-hongrois, Editura „Universul”. 1937, p. 95-96)

Ce deosebire esențială să fie, între acest Decalog, și celebrul Nincs Kegyelemm, al lui Dücső Csaba, din 1937?! Eu n-o văd…

ISTORIE ADEVĂRATĂ - joi, 23 aprilie 2009

„Ansamblul monumental „Hungaria”

„La 5/17 februarie 1867 se constituie statul dualist Austro-Ungaria prin împărțirea posesiunilor Imperiului Habsburgic în două entități statale „Cisleitania” (Austria) și „Transleitania” (Ungaria).

Cauze:

pierderea de către Habsburgi, în urma Războiului Crimeii (1853-1856), declanșat pentru adjudecarea Principatelor Române, a mecanismului creat în 1815 pentru păstrarea status-quo-ului continental și planetar - Sfânta Alianță;
pierderea poziției în cadrul Confederației statelor germane, după 1848, până la excluderea definitivă a Austriei de către Prusia în 1866;
pierderea tuturor posesiunilor italiene în perioada 1858-1866 în favoarea Piemontului sprijinit de Franța;
înfrângerea de către Prusia (1866) și unificarea Germaniei în jurul acesteia;
succesele planului de edificare a României (cunoscut încă din 1768) prin actul de forță de la 24 ianuarie 1859 și proclamarea României ca stat la 11 decembrie 1861, care amenințau cu pierderea Transilvaniei, Banatului, Partium-ului și Bucovinei și urmarea exemplului românesc de către sârbo-croați, cehi și polonezi;
intrarea României în sfera de influență germană prin încoronarea lui Carol I de Habsburg (10 mai 1866).

Soluție:

pentru a păstra Imperiul, minoritatea germană dominantă își asociază cea mai turbulentă minoritate, cea ungurească, în actul de dominare a majorității slavo-române.

În octombrie 1867, ca o consecință a pactului dualist, dieta ungară decide RIDICAREA UNUI MONUMENT-SIMBOL AL RECONCILIERII HABSBURGO-UNGARE, după conflictul din 1848-1849, sub numele de „HUNGARIA”. În viziunea ideologilor unguri el trebuia să reprezinte „Ungaria Eternă” sau „Ungaria Milenară”, scalizată prin pactul dualist, ca „Ungarie a Coroanei Sfântului Ștefan” în componența căreia intrau 13 provincii. Pentru amplasarea monumentului erau nevoie de un loc istoric legat simbolic de cifra 13 și de aceea a fost ales Aradul. Era, pe de o parte, cetate de margine a Transilvaniei râvnite și, pe de alta, locul unde fuseseră executați de austrieci, ca dezertori, 13 ofițeri (3 declarați unguri, 3 germani, 2 austrieci, 2 armeni, 1 sârb, 1 croat, 1 slavon) ajunși generali în armata de invazie a lui Iosif Bem în Transilvania.
Cei 13 generali au la Arad un monument care îi comemorează - „Obeliscul”. În monumentul „Hungaria” ei urmau să simbolizeze cele 13 provincii ale „Ungariei Milenare”: Ungaria, Oldenburg, Burgenland, Slovacia, Ruthenia, Transilvania, Banat, Partium, Sirmium, Croația, Slovenia, Backa, Voivodina.
La 27 mai/8 iunie Franz Joseph (1848-1916) a fost uns și rege al Ungariei, ca semn al „Reconcilierii” anulând (12 iunie) legile dietei de la Sibiu privitoare la egala îndreptățire a națiunii române și a limbii române în Transilvania.
În perioada 1867-1877 s-a desfășurat colecta publică privind strângerea fondurilor pentru înălțarea ansamblului.
În anul 1878 lucrarea este încredințată sculptorului Adolf Huslar.
În anul 1883 este aleasă varianta finală și semnat contractul, dar, în 1885 sculptorul moare.
În anul 1885 lucrările sunt preluate de Zola György și Kála Karoly care le finalizeză în 1890.
În anul 1890 este dezvelit monumentul, la 51 de ani de la moartea generalilor. Nu era dată comemorativă ci aniversară, deschizându-se atunci deceniul de sărbătorire a MILLENIUM-ului unguresc,
Monumentul avea ca simbol „Ungaria”, femeia întruchipând visul milenar, înconjurată de alte 4 personaje îmbrăcate în uniforma „oastei negre” a lui Matia Corvin - libertatea ungurilor în trezire, spiritul de luptă al ungurilor, spiritul lor de sacrificiu și ostaș ungur murind. La bază se aflau medalioanele celor 13 generali-provincii.
1890-1918 Monumentul „Ungaria” a reprezentat triumful visului milenar unguresc și simbolul luptei, prin utilizarea „legilor de maghiarizare” pentru crearea unei „Națiuni omogene” noi, „națiune maghiară” în care, conform Legii naționalităților, intrau ungurii, sârbii, croații, slovenii, românii, germanii etc., ce recunoșteau granițele Regatului Coroanei Sfântului Ștefan și acceptau maghiarizarea.
1 Decembrie 1918, prin voința majorității populației, Transilvania, Banatul și Partiumul, prin urmare și Aradul, centru al revoluționarilor români, cu tot cu monumentul său, s-au unit României. Din acest moment pentru unguri, „Hungaria” își schimbă semnificația.
1 decembrie 1918 - 1 iulie 1925, „Ungaria Milenară” devine simbolul Iredenței ungurești, al luptei revizioniștilor unguri pentru dezmembrarea României Mari și alipirea Transilvaniei la Ungaria. An de an, la 6 octombrie se adunau mii de unguri din Țară și Ungaria în jurul statuii, manifestând și scandând lozinci antistatale. Este motivul pentru care, în anul 1924, Ionel Brătianu propune în ședință de guvern demantelarea statuii.
La 1 iulie 1925 prin hotărâre de guvern aprobat de șeful statului, Ferdinand I Întregitorul, monumentul a fost dezasamblat, piesele mari intrând în custodia unității militare din Subcetate, parte din medaliile generalilor-provincii fiind ascunse cu grijă de custozi unguri în subsolul Muzeului de Istoriei din Arad. Pe locul său s-a decis ridicarea unei statui a lui Avram Iancu, dar încetineala cu care s-au strâns fondurile și declanșarea celui de-al doilea Război Mondial au amânat proiectul.
1925-1945 preocupați de recuperarea (parțial reușită la 30 august a) Transilvaniei, fasciștii unguri au lăsat pe planul doi problema monumentului.
6 octombrie 1949, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înfrângerea revoluției ungare de către austrieci, românii transilvăneni și ruși și a execuției generalilor, problema a fost reluată, generalii, Lajos Kossuth și ideologul terorismului unguresc, Alexandru Petic (Sándor Petőfi) fiind prezentați drept comuniști, iar monumentul „Hungaria” drept monument al luptei de clasă.
1950 guvernul Istvan Dobi i-a cerut oficial lui Petru Groza reasamblarea monumentului ca simbol al prieteniei maselor muncitoare românești și ungurești și al… Libertății. În condițiile ocupației sovietice, dacă a acceptat sub presiunea lui Stalin să acorde cetățenie română celor 400.000 de fasciști unguri colonizați în Transilvania de Nord de Horty, în locul celor peste 540.000 de cetățeni români de etnii și religii diferite îndepărtați de ocupant prin Holocaust, genocid și deportare, dacă a acceptat înființarea unei „Regiuni Autonome Maghiare”, Petru Groza a refuzat cererea de reasamblare a monumentului „Hungaria”. Refuzul se baza pe analiza raport a 300 de academicieni și universitari care îl demascau drept monument al șovinismului, intoleranței și urii față de români.
1990, ianuarie, noua campanie pentru ridicarea monumentului, prezentat acum ca simbol al „Reconcilierii” și „Prieteniei” româno-ungare a fost declanșată de cercurile revizioniste și iredentiste ungurești prin intermediul secretarului de stat în Ministerul Culturii și adjunct al lui Andrei Pleșu, Hunor Arpad. Tentativelor anuale li s-a răspuns la Arad prin manifestații și luări de poziție în media.
1996 instalarea la putere a CDR a trezit noi speranțe cercurilor politice dure de la Budapesta, conduse de Viktor Orban și David Ibolya care au găsit la București binevoitori în persoana miniștrilor Andrei Pleșu, Victor Babiuc și Valeriu Stoica. Aceștia au elaborat proiectul Hotărârii de Guvern 793/1999 prin care monumentul a fost luat din custodia UM 01380 Arad și predat ilegal (fără proces-verbal) la 1 octombrie 1999 Ordinului Conventual al Sfântului Francisc de Assissi, Str. Lucian Blaga, Nr. 2.

Dezlănțuite la 2 octombrie 1999, marile manifestații de la Arad, patronate de primarul liberal Valentin Paul Neamț au împiedicat eforturile subprefectului Levente Bugnar de ridicare a monumentului pe 6 octombrie, în prezența lui Viktor Orban și a Ibolyei David, mai ales că demonstranților li s-au alăturat toate partidele de opoziție, în frunte cu PSD și chiar reprezentanți ai puterii. Prin vocile domnilor Ion Iliescu și Adrian Năstase clasa politică realistă românească a demonstrat atunci că monumentul „Hungaria” simbolizează tot ce poate fi mai contrar „Prieteniei, „Libertății, „Reconcilierii, „Normalizării” relațiilor între popoarele român și ungar, în contextul aderării acestora la principiile Uniunii Europene.
28 noiembrie 2002, cu ocazia deschiderii serbărilor Unirii la Alba Iulia, la Arad, la inițiativa lui Levente Bugnar, actualmente viceprimar, noul consiliu municipal a aprobat reamplasarea monumentului în „Piața de vechituri”, obsedanta campanie în jurul acestul monument redezlânțuindu-se. Și aceasta în condițiile în care „Forumul din martie” (14 martie 2002) a pus clar la Cluj-Napoca, problema autnomizării Transilvaniei ca spațiu de manifestare a națiunii maghiare, iar grupul condus de Laszlo Tökes și Tullit Attila se pregătește să instituie (la 12 octombrie a.c., Sfântu Gheorghe) Consiliul Național Maghiar din Transilvania ca organism de conducere a Țării Autonome a Secuilor ce urmează a fi proclamată la… 1 Decembrie.

Concluzii

Atât ca nume „Hungaria” („Eternă” sau „Milenară”) cât și ca pretext - cei 13 generali-provincii, monumentul are o semnificație cumplită pentru români. El simbolizează:

trufia ocupantului și readucerea românilor în perioada 1366-1437 la condiția de servi în propria lor țară;
agresarea de către unguri prin trupele teroriste ale celor 13 generali a unui stat românesc, Transilvania, proclamat la 2-16/14-28 septembrie 1848, act soldat în perioada decembrie 1848 - iunie 1849 cu un adevărat genocid - 100 de preoți, 40.000 de cetățeni uciși, peste 300 de sate arse etc., urmare a îndemnurilor la crimă lansate de ideologul Sándor Petőfi prin poezii manifest de tipul „Către Națiune”, „Pe viață și pe moarte!”, „În ziua de Anul Nou” etc;
iredentismul și revizionismul fascist;
nerecunoașterea integrității și unității teritoriale a României;
elogiul terorismului, rasismului și urii;
prin simbolistica sa, monumentul „Hungaria” ca și toate statuile și plăcile comemorative dedicate lui Sándor Petőfi încalcă flagrant prevederile „Legii privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război” și ale Ordonanței nr. 31/2002.

Soluții

singura soluție onorabilă ar fi cedarea, în semn de prietenie, către Ungaria a pieselor componente ale ansamblului, pentru a fi inclus în patrimoniul statului vecin, a cărei istorie monumentul o glorifică.”

Dr. Mircea DOGARU

„Adunarea regionala din Voivodina a adoptat marti noaptea un proiect pentru un nou statut, care prevede o autonomie extinsa a acestei provincii multietnice, aflata in nordul Serbiei.

Optzeci si noua de deputati au votat in favoarea adoptarii textului, 21 impotriva si niciunul nu s-a abtinut. Parlamentul regional de la Voivodina numara 120 de membri, informeaza AEP.

(…) Opozitia nationalista, in special Partidul Radical (SRS) si Partidul Democratic al Serbiei (DSS) al fostului premier Voislav Kostunita, considera ca proiectul incalca legea fundamentala si ca deschide calea pentru veleitati separatiste in provincie.

SRS si DSS au prezentat peste 100 de amendamente la proiectul de statut în cursul sesiunii Parlamentului provincial, dintre care majoritatea au fost respinse” — cf. Hotnews.

„Jan Kubis, ministrul slovac de externe, a adaugat ca statul sau nu va acorda drepturi suplimentare nici unei comunitati, informeaza postul de radio B 92.

„Chiar daca Serbia recunoaste drepturile colective ale minoritatilor, Slovacia nu va face asa ceva si nu intentionam sa recunoastem vreo forma de autonomie a vreunei minoritati”, a declarat oficialul slovac.

Kubis a declarat ca Slovacia respecta legile UE, privitoare la drepturile colective ale minoritatilor etnice.

Ministrul slovac s-a aratat revoltat de atitudinea liderilor maghiari din Voivodina, care doresc sa faca din autonomie principala politica a Ungariei in UE.

„Nu ma intereseaza politica autoritatilor din Budapesta fata de comunitatile din alte tari, dar stiu ca minoritatile din Slovacia sunt responsabilitatea noastra”, a adaugat Kubis” - ct. Hotnews.

PLANUL HABSBURG

Iată cele 16 puncte-etape:

1. crearea organizației ALPIADRIA care, în momentul formării și ulterior activității ei pe teritoriul fostei Yugoslavii, „a fost privită cu o deosebită simpatie și încredere de iugoslavi, luându-se de bune intențiile declarate ale acestei organizații, de a atrage Yugoslavia în Comunitatea Europeană”. „Echipa iugoslavă” din organizația ALPI-ADRIA era alcătuită DOAR din sloveni și croați — adică, din catolici. Deci, încă din această primă etapă se sconta pe independența statală a Sloveniei și Croației catolice — și înțelegeți acum de ce sârbii ortodocși sunt anatemizați ca „barbari-troglodiți-criminali-odioși naționaliști”!
2. Dobândirea pozițiilor-cheie din economia Ungariei. „Prin promisiuni ferme de intrare în UE), și chiar atragerea „suportului” unor politicieni (un rol major l-a avut și Fundația Sörös…) — conducerea statului ungar se va afla în situația de a începe o reformă a legislației, care să permită controlul economic absolut al complotiștilor, necesar derulării PLANULUI HABSBURG.
3. „Creierul colectiv al Masoneriei Europene a dispus desprinderea Sloveniei și Croației din RSF Yugoslavia. Nu s-a avut în vedere, însă, reacția sârbilor de cealaltă parte a Drinei (n. red: sârbii bosniaci). Planul prevedea, în detaliu, și destrămarea Armatei Naționale Yugoslave — cu sprijinul conducătorilor naționaliști din Slovenia și Croația(…). Potrivit Cavalerilor de Malta și Ministerului de Interne German, pentru că Franjo Tudjman, președintele Croației, a apelat la emigrația ustașă, însușindu-și o parte însemnată fondurilor, iar ¼ din Croația nu se afla sub controlul său — se intenționa să se croiască viitorul acestui spațiu…” — Tudjman a fost, se pare, zic sursele — „puțin” iradiat… Biserica Catolică a preluat mai energic frâiele acțiunii. Oricum, nimeni nu se aștepta la reacția patriotic-naționalistă, atât de energică, a sârbilor ortodocși! … A se lua aminte: patriotismul și religia creștină (autentică) sunt soluții contra Masoneriei!!! — de aceea ni se distruge ISTORIA, în manualele dictate de UE, și se vrea smulgerea crucifixelor/ icoanelor, din clase…
4. „(…) Devansând-o pe a treia: destrămarea Cehoslovaciei — fără mari probleme — și așa a și fost, căci acolo era președinte, masonul anesteziator, de toți nebunii lăudat: Václav Havel…”
5. „Incitarea Ungariei de a cere unele zone ale României, inoculându-se maghiarilor din România ideea desprinderii de actualul stat român și alipirea la Ungaria” — totul, foarte grijuliu… — politica „pașilor mărunți” — nu merge așa? — atunci, „kossovizarea” României, prin formațiuni paramilitare, pregătite din vreme — cum s-a încercat pe 15 martie 1990, la Târgu-Mureș!
6. „Secesiunea Voivodinei — în paralel cu a 7-a etapă” care presupune un proces similar în Italia: nu ați uitat pretenția lui Umberto Bossi de „a rupe în două Italia — formând Liga Nordului — independentă! „Planul prevede independența Tirolului de Sud, până la o totală autonomie în interiorul Italiei” (cum vor, la noi, cei 294 de secui, care s-au declarat, oficial, secui, la recensământul ultim — și vor, mare, autonomizare prin referendum!!! — a județelor Harghita-Covasna-Mureș, în plin Ardeal românesc!… — cică să refacă Scaunele Secuiești!!! N-ar umple nici cartierul Adjudu Vechi…).
8. „Secesiunea Istriei” — apoi, a 9-a etapă, aducerea de „Volkdeutsch”-eri (populație de origine germană), în Slovenia și Croația — care să se „verse” într-o Voivodină deja capturată”… Sârbii, însă, țin încă pușca la umăr — și mârâie: ei nu acceptă un UDMR sârbesc, care să le facă politica, în locul lor! (Dar SUA, de peste Ocean, din zona lui Rockefeller, a …„tăiat macaroana sârbească”…!).
10. „Crearea Confederației Dunărene, prin unirea statelor mai sus-pomenite, în frunte cu Austria”.
11. „Formarea unor țări asociate țărilor Confederației Dunărene — de această dată, cu Germania ca stat conducător.” Deci — se configurează Germania Mare, din perspectivă economică, politică, dar și ca forță militară a Europei”. (De observat că, pentru prima oară după al II-lea război mondial, i s-a permis Germaniei să-și scoată soldați în afara granițelor — în războiul din Balcani… A fost prevăzută și crearea unui program nuclear german, și de înarmare, prin care „Germania ar deveni o superputere nucleară” — sau, nu cumva, e vorba tot de SUA-bancherii israeliți, care i-au anihilat/„transfigurat” spiritual, între 1945-1989, pe teutoni, cât i-au ținut sub regim de ocupație militară (și de dezintegrare spirituală!) — teutonii, despre a căror țară președintele mason Woodrow Wilson afirma că trebuie transformată în „pășune, prin exterminarea războinicilor teutoni „de neîmblânzit”. Adică: greu de „prostit”… Acum, foștii teutoni sunt, și ei, o turmă: în 1994, când s-a dat anunțul, la un super-market din Berlin, că, cine vine, a doua zi dimineață, gol-pușcă, la ușa magazinului, capătă marfă gratis — efectul a fost aiuritor: a doua zi, dis-de-dimineață, în fața magazinului, mugeau mii de „adamiști” și „adamiste', care, pur și simplu, au devastat super-market-ul!). Asta, în timp ce SUA urlă fioros la biata „bombiță” a Coreii de Nord, cea terorizată de o jumătate de secol! — și la Iranul care… nici nu se prea știe ce face… dacă face… — dar are oceane de petrol!
12-16. „Îmbrățișarea economică a Serbiei” — dacă n-o vor putea altfel îmblânzi! — rupând-o de Rusia (și de toate celelalte țări ortodoxe), pentru controlarea riguroasă a Dunării, de către Confederația Dunăreană a… Imperiului „Redivivus” — al domnului Otto von Habsburg… (cel care a ajuns atât de arogant, încât își permite, chiar cu masonii români — figuri foarte nedelicate: spre exemplu, anularea hotărârilor luate de aceștia, pentru România, la Conferinței de la Rio de Janeiro…). Asta — rămâne încă de văzut. Religia ortodoxă este și va rămâne, mereu, marea surpriză (neplăcută) a Masoneriei!

Hiene și trădători.
Plus un somn blestemat!

Comentarii

Hiene și trădători. Plus un somn blestemat!

Articole asemănatoare

Comentarii

Hiene și trădători.
Plus un somn blestemat!