Catedrala Mântuirii Neamului

1. Soluția hristică — atitudine duhovnicească împotriva crizei

Comunicatul de presă al Patriarhiei Române, referitor la mulțumirile aduse credincioșilor pentru susținerea financiară a Bisericilor în construcție¹ arată clar că principalii contribuabili sunt credincioșii, iar Statul susține, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuția filantropică proprie a BOR² pentru cetățenii acestei țări, precum și prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituție și a Legii nr. 489/2006.

Potrivit legilor în vigoare Biserica Ortodoxă Română nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea și pacea socială, la identificarea de soluții concrete și realiste spre a depăși grava criză economică și finaciară. În acest context Patriarhia Română propune ca soluție anticriză, următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăși „orice fel de criză”³:

1. predicarea permanentă a Evangheliei păcii și a iubirii față de aproapele;
2. îndreptarea morală a celor ce ne conduc⁴;
3. o „credință tare și cooperare cu scop sfânt” prin contrucția de Biserici⁵;
4. „prin sporirea credinței, a rugăciunii și cooperării pentru a finaliza un lăcaș de „cult care adună oameni, care sunt învățați să se respecte și să se ajute reciproc”, etc⁶.

Aceste îndemnuri și sfaturi părintești de profundă spiritualitate și duhovnicie au adus în sufletul multor preoți și credincioși speranță, o motivație de unitate și împreună lucrare eclesială deosebită și o șansă reală pentru a întări solidaritatea și cooperarea dintre credincioși, inclusiv întărirea vieții spirituale, care permite oamenilor să depășească criza, fără să se „autodemoleze”, sau să ajungă „la deznădejde sau la dezumanizare”⁷.

Cred că Bisericile vor salva sufletul românului prin harul peste har, care va prisosi în inima lui prin dumnezeieștile Liturghii și Sf. Taine săvârșite în ele.

Cine privește doar la „aspectul că se cheltuie bani” repetă gestul lui Iuda, care îngrijorat că s-a risipit mirul de nard de mare preț pledează pentru săraci, fără să-i pese de ei (Ioan 12, 4-6).

Omul are o latură morală care, dacă se degradează, poate afecta și distruge mult mai mult decât partea materială a lumii. De aceea spațiul bisericilor poate constitui spații de reabilitare morală și duhovnicească, care vor genera adevărate „laboratoare spirituale” de ajutorare a omului și de refacere a societății. În acest sens Sf. Ioan Gură de Aur scria: „contrucția de Biserici este mai bună decât milostenia”⁸ întrucât ele sunt locuri care dau un puternic impuls pentru acțiunile filantropice și de îndumnezeire a omului⁹.

Astfel se combate individualismul, cultivând spiritul comunitar prin construcția de Biserici și așezăminte filantropice de slujire diaconală a aproapelui; se evită „consacrarea eșecului” unui lucru bine început, cu speranță, dar nefinalizat, în cazul celor în construcție; se poate preveni fatalismul și eșecul economic, financiar și social, cauzat în general de criza morală și spirituală a societății la toate nivelurile, și reprezintă o alternativă reală și viabilă pentru clasa politică, guvern și societatea civilă, care din păcate duc lipsă nu numai de soluții economice viabile, ci și de acțiune și de viziune duhovnicească și de credință suficientă pentru rezolvarea crizei actuale…

De la soluția hristică la dileme morale și deziluzie

Soluția hristică de excepție propusă de Patriarhia Română s-a spulberat în parte la vestea că Patriarhia va împrumuta în primă fază suma de 200 de milioane de euro de la o bancă, pentru începerea contrucției.

Credincioșii din Vatra Dornei și din împrejurimi, cu vocație de ctitori de biserici în Bucovina, Transilvania, Maramureș și nu numai, așteptau cu mare nerăbdare semnalul începerii Catedralei patriarhale pentru a contribui cu bani, masă lemnoasă și alte donații, însă șocul lor a fost atât de mare la anunțul făcut despre împrumut, încât unii nu doresc să mai facă nici măcar o donație de un leu.

Din discuțiile pastorale avute cu unii din cei decepționați am identificat următoarele nedumeriri, întrebări și dileme din partea lor:

- Cum e posibil ca o Patriarhie cu un număr așa de mare de credincioși să apeleze la ajutorul unei bănci, oricare ar fi aceasta, întrucât nici una nu are un nume prea bun, având în vedere lăcomia și imoralitatea lor din ultima vreme?

- Nu doresc să diabolizez băncile, întrucât au un rol deosebit în economia unei țări, dacă respectă principiile deontologice, benefice dezvoltării economiei reale, însă ar fi timpul să-și reconsidere metodele de lucru pentru ca să-și recapete demnitatea inițială.

- „Catedrala Mântuirii Neamului” trebuie însă să fie un simbol al credinței, speranței, al iubirii, al comuniunii, unității și cooperării dintre toți românii în mod direct prin trupul tainic a lui Hristos, adică direct cu Patriarhia și nu prin intermediari și instituții bancare civile imorale, care nu urmăresc decât profitul cu orice preț.

- D-l Mugur Isărescu în articolul. „Nu mai vorbiți de moralitate în cazul băncilor, căci e o iluzie” ne atenționează „să nu trăim cu iluzia că putem vorbi sau că are vreun efect dacă tot menționăm de etică în cazul băncilor. Să fim realiști! Băncile își urmăresc, până la urmă, interesul și profitul lor. E cât se poate de potrivită zicala care spune că „banca îți dă umbrela pe timp de soare și ți-o ia când plouă”¹⁰.

- Păreri similare găsim și la laureatul premiului Nobel în economie Joseph Stiglitz¹¹ care spune despre „experiența aproape mortală prin care a trecut economia mondială, generată de practicile incorecte de creditare, care au scos la iveală depravarea morală a bancherilor”. „Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută”, susține mai departe autorul „prin reglementări stricte” și chiar „prin refuzul creditărilor”¹².

- „Instituțiile bancare sunt mult mai periculoase pentru libertatea noastră decât armatele” — Thomas Jefferson. Dacă ne gândim că orice bancă execută silit pe debitorii ei, atunci când se află în imposibilitate de plată și unii dintre ei se sinucid și blesteamă clipa și ceasul când au făcut împrumutul, se pune întrebarea cum poate să accepte cineva construcția unei Biserici a Mântuirii Neamului din astfel de surse financiare?

- Dorește oare Patriarhia Română să subvenționeze, prin dobânzile datorate acelei bănci, „imoralitatea, practicile incorecte, depravarea morală a bancherilor” și înrobirea noastră?

- A apela la ajutorul celor lipsiți de „moralitate”, respectiv banca, ar putea reprezenta o jignire și o lipsă de încredere față de donatorul direct (creștinul) și față de Dumnezeu, care poate inspira prin Duhul Sfânt inima și sufletul credinciosului, ca să doneze din puținul sau multul lui¹³;

- Creștinul donator, ca mădular viu al Bisericii lui Hristos constată că în relația sa firească cu Biserica, intervine un element străin, un intermediar, banca, care din păcate practică acțiuni „imorale și incorecte” așa cum recunosc chiar bancherii. Dilema donatorului este următoarea: odată cu donația pentru Catedrală nu finanțează el oare indirect în același timp și imoralitatea și comportamentul incorect al băncilor și nu contribuie, astfel, la degradarea vieții sociale și comunitare? Pentru a evita o astfel de dilemă, unele Biserici naționale și confesionale și-au făcut propria bancă, cu reguli corecte și principii deontologice bancare clare¹⁴.

- În timp ce Banca Națională Română face presiuni morale asupra băncilor prin diferite instrumente de reglementare și supraveghere bancară¹⁵, Patriarhia Română creditează moral, prin acel împrumut, acțiunile imorale ale băncilor și adaugă costuri suplimentare fără rost și greu de suportat de credincioși!

- Conform regulilor bancare, un imobil creditat de bancă rămâne grevat de sarcini în favoarea băncii până se va plăti ultimul leu. Nu se „transferă” în acest caz, Catedrala, din proprietatea Bisericii la discreția băncilor? Chiar dacă nu se creditează cu Catedrala în sine, se garantează totuși cu averea Bisericii, care are un statut canonic aparte. Canoanele condamnă pe episcop cu caterisirea dacă pune în pericol averea Bisericii și trebuie să administreze „ca și când Dumnezeu i-ar sta de veghe”¹⁶.

- „Când un Guvern este dependent de banii bancherilor, aceștia sunt cei care controlează de fapt țara, și nu conducătorii Guvernului, pentru că atunci mâna care dă este deasupra mâinii care primește, iar cei care finanțează nu sunt patrioți și nu au bună cuviință.” — Napoleon Bonaparte. Nu s-ar putea aplica aceste remarci și în cazul Bisericii, care ar depinde de bancheri?¹⁷ Nu ar exista riscul unor compromisuri morale din partea Bisericii?

- Psihologic vorbind, mai poate oare suporta românul, pe lângă enormele datorii și împrumuturi făcute de puterea politică pentru supraviețuirea materială, fără consultarea populației și o datorie și obligație finaciară pentru finanțarea unei cauze spirituale, făcută la fel ca puterea politică, fără consultarea credincioșilor contribuabili?

- În 1791, Thomas Jefferson (cel de-al treilea președinte al SUA) a spus: „Pentru a ne păstra independența, nu trebuie să le permitem conducătorilor noștri să ne împovăreze continuu cu datorii. Dacă acceptăm asemenea datorii, vom fi taxați pentru mâncare și băutură, pentru nevoile noastre… Dacă putem împiedica Guvernul să risipească munca oamenilor, sub pretextul că le pasă de ei, atunci aceștia (oamenii) vor fi fericiți”. În cazul în care Patriarhia imită comportamentul oamenilor politici, care se împrumută mereu de la bănci fără să găsească soluții economice viabile, nu riscă Patriarhia să fie catalogată împreună asupritoare și chinuitoare cu statul consumist și să stârnească astfel adversitate față de Biserica lui Hristos?

- În contextul actual și al celor expuse mai sus, consider că această abordare de a se împrumuta la bănci pentru a construi Catedrala Mântuirii Neamului este pripită, seculară, deci neortodoxă, lipsită de înțelepciune și tact pastoral și reprezintă o răsturnare de valori ale moralei creștine, fără precedent în Istoria Bisericii. Nu se cunoaște încă în istorie vreo Biserică Ortodoxă construită din împrumuturi bancare.

- Revelația divină și istoria Bisericii ne dau suficiente modele și exemple de a construi o lucrare sfântă. Iată câteva repere.

3. Repere biblice și pastorale

3.1. Altarele din vremea Patriarhilor

Drepții Vechiului Testament au înălțat mai întâi altare pe care să aducă jertfă Domnului în urma unei teofanii sau mulțumiri aduse pentru ajutorul primit¹⁸. Aceasta exprimă „dorința de a imortaliza momentul la locul descoperirii lui Dumnezeu¹⁹ și de a-și manifesta recunoștința față de El pentru binefacerile pe care le-a primit”²⁰.

Momentul independenței de la 1877, de când a început ideea unei Catedrale a Mântuirii Neamului²¹ poate fi considerat un moment de recunoștință adus lui Dumnezeu de către poporul român, după atâția ani de jug turcesc, continuat apoi de un jug hortist, hitlerist, comunist și în final culminând cu un jug de tranziție năucitoare și halucinantă. Acum cred că se justifică din plin denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului, că slavă Domnului are de ce ne mântui…!

3.2. Cortul întâlnirii

Mai târziu, la construirea Cortului Sfânt se precizează foarte clar că prinoasele necesare pentru construirea sanctuarului trebuiau aduse de popor, de bunăvoie: „Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise și a zis: spune fiilor lui Israel să-mi aducă prinoase: de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primești prinoase pentru Mine” (Ieșire 25, 2). Așadar sanctuarul a fost indicat de Dumnezeu, nu de oameni, de aici, importanța respectării poruncilor divine înainte de construire și raportarea vremurilor actuale la Dumnezeu și nu invers.

A doua idee, la fel de importantă, este voluntariatul poporului pentru asigurarea materialelor necesare. Ideea este reluată la Ieșire cap. 35. În cap. 36 este menționat și ajutorul concret al unor israeliți la construcția cortului sfânt, cu mențiunea „de bună voie”: „Iar Moise a chemat pe Bețaleel, pe Oholiab și pe toți cei cu minte iscusită, cărora le dăduse Domnul iscusință și pe toți cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la acestea” (Ieșire 36, 2).

Este scoasă în evidență oferta liberă și spontană a poporului care nu se oprea din a aduce daruri până când Moise a dat poruncă fermă „și s-a strigat în tabără ca nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nimic pentru a dărui la locașul sfânt. Și a încetat poporul de a mai aduce. Căci material adunat era destul pentru toate bunurile ce trebuiau făcute, ba mai și prisonea (Ieșire 36, 6-7)²²

3.3. Templul lul Solomon

Templul era cel mal important edificiu din vastul de construcții al lui Solomon. David, tatăl său, a plănuit cu grijă Casa lui Dumnezeu. A inițiat un recensământ al străinilor din țară și i-a organizat imediat pentru lucrările în piatră, metal și lemn. Cedrii necesari pentru proiectul de construcție au fost luați de la Hiram, regele Tirului (II Samuel 5, 11)²³.

Se vede clar mobilizarea întregului neam în mod direct și o bună organizare în cele mai mici amănunte. Niciunde nu scrie în Sf. Scriptură că ar fi apelat cineva în istoria mântuirii, la cămătari să le imprumute bani pentru contrucția unui altar sau pentru templul sfânt.

4. Soluții și propuneri

4.1. Considerații istorice, eclesiologice și patristice

Întrucât „cele mai multe biserici și mănăstiri de o valoare cultică și artistică deosebită — care reprezintă o mare parte din patrimoniul cultural național, unele fiind incluse și în patrimoniul UNESCO, au fost construite în vremuri dificile din istoria poporului român, care au urmat războaielor²⁴, calamităților naturale sau tulburărilor sociale, tocmai pentru a fi simbol de biruință asupra răului, de speranță, reconciliere și comuniune între contemporani și între generații”²⁵ au fost construite din donațiile și contribuțiile directe ale credincioșilor, mult mai săraci decât cei de azi, propun Sf. Sinod să pună în dezbatere sinodală aspectele, dezavantajele și dilemele morale cauzate de un împrumut bancar și să găsească soluții economice și pastorale concrete pentru finanțarea construirii Catedralei patriarhale.

Cred că Sf. Sinod nu va agrea ideea unui împrumut bancar sau loterie publică așa cum s-a propus, luând ca model strângerea de fonduri pentru Ateneul Român²⁶. Comparația nu se justifică din punct de vedere teologic, întrucât o biserică în construcție este imaginea trupului tainic al lui Hristos, care trebuie să se nască „fără de păcat”.

În caz contrar construirea Catedralei va cădea în derizoriu și va ieși din sfera ctitoriilor cu destinație sacră, întrucât ea este Biserica lui Hristos și sfântă chiar din momentul contruirii, așa cum un prunc este om deplin din momentul conceperii.

Sfințirea finală a unei Biserici de către episcop este de fapt o con-sfințire, o con-sacrare, adică con-simțim și ne sfințim ca membri ai Bisericii din sfințenia-sacralitatea ei inițială, din voința și lucrarea lui Dumnezeu, pe care o dă Iisus Hristos încă de la începutul lucrării²⁷, iar noi dedicăm exclusiv folosirea ei, în scopul mântuirii și îndumnezeirii omului, pentru care Dumnezeu la sfințire adaugă „har peste har”.

Înțelegem din Sf. Scriptură și din învățătura Sf. Părinți că ridicarea unei Biserici este o lucrare teandrică (Dumnezeu și om) și sinergică sfântă (conlucrare harică Dumnezeu și om) și de aceea construirea ei face parte integrantă din teologia eclesiologică și pastorală și nu trebuie să se conducă după regulile economiei de piață sau ale fundraising-ului²⁸.

De aceea nu avem voie sa luăm bani de a oricine si oricum. Dacă, Constituțiile Apostolice ne opresc să luăm bani, ca milostenie, de la „păcatoșii nepocăiți, care irită (supără) pe Dumnezeu prin darurile lor… și de aceea donația acestora trebuie refuzată, aruncată sau arsă…"²⁹ cu atât mai mult trebuie avut grijă, de la cine și de unde primim bani, atunci când este vorba de construcția unei Biserici. Dacă gândim altfel atunci putem lua bani și de la traficanții de arme, de droguri, din prostituție, contrabandă, din economia subterană, etc.

Construcția unui sfânt locaș trebuie să fie un eveniment duhovnicesc; lucrarea aceasta trebuie săvârșită de oameni duhovnicești, cu mijloace duhovnicești și cu un scop duhovnicesc³⁰ și nu din mândrie națională și eclesială sau din motive concurențiale cu alte Biserici naționale.

4.2. Propuneri

1. Personal propun recuperarea și administrarea Fondului Bisericesc al Bucovinei cu cele 160.000 de hectare de pădure din mâna mafiei politice a lemnului și a celor 1561 de clădiri³¹ din mâna mafiei imobiliare, care ar constitui o sursă financiară și economică reală și viabilă, precum și un demers canonic firesc pentru redobândirea a ceea ce ne-au lăsat moșii și strămoșii noștri pentru activitatea filantropică, pentru construcția de Biserici, și pentru bunul mers al ei.
2. Colectarea fondurilor să fie făcută cu motivație hristică, în Duhul întăririi unității și a dragostei față de Biserică, a neamului românesc, care nu exclude celelalte nații sau etnii și cu scop soteriologic și eshatologic, dându-le astfel donatorilor o șansă deosebită, de a face o faptă mântuitoare și de a fi pururea pomeniți, deci cât va exista neamul românesc și veșnicia.
3. Din experiența pastorală personală a construirii unei Catedrale în Vatra Dornei, a două Biserici de cimitir, refacerea și renovarea a altor trei locașuri de cult, toate pictate și dotate corespunzător³², cu ajutorul lui Dumnezeu și păstrând, desigur proporțiile, am convingerea fermă că această Catedrală a Mântuirii Neamului va fi realizată doar cu efortul, dărnicia și ajutorul credincioșilor, într-o manieră decentă și în duh de rugăciune și jertfă personală.
5. Credincioșii BOR au nevoie să fie îndrumați pastoral cu smerenie și motivați duhovnicește în acest sens și atunci vor dona și vor conlucra de bună voie, cu bucurie și pace, fără presiunea achitării dobânzilor usturătoare față de bănci sau alte obligații fiscale impuse parohiilor.
6. „Dumnezeu iubește pe dătătorul de bunăvoie³³ și să nu se uite, că de n-ar zidi Domnul Casa Sa, în zadar se ostenesc cei ce cred sau își închipuie că ei o zidesc…!

10.06.2010 Catedrala Ortodoxă Sf. Treime, Vatra Dornei

---

Note

¹ Vezi art. Patriarhia Română mulțumește credincioșilor, pe banii cărora sunt construite Bisericile, în Viața Cultelor, nr. 843-844, pp. 19-20; Vezi și apelul BOR din 12 mai 2010 din ziarul Lumina.

² Vezi pe larg art. Biserica Ortodoxă Română îndeamnă la coresponsabilitate și cooperare socială, în Viața Cultelor, nr. 843-844, p 19.

³ Ibidem.

⁴ Ibidem.

⁵ Vezi pe larg „Credința tare și cooperarea cu scop sfânt vor învinge criza economică”, Ziarul Lumina din 13.05.2010.

⁶ Ibidem.

⁷ Ibidem.

⁸ Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 18,3 la Faptele Apostolilor, în PG., 60,147.

⁹ Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Editura Christiana, București, 2008, pp. 141-142. Lucrarea este publicată în limba germană, în format PDF și pe site-ul Universitätsbibliothek Freiburg, la adresa http://www.freidok.uni-freiburg.de/volltexte/5713/

¹⁰ http://www.baniinostri.ro/Afaceri/Isarescu-Nu-mai-vorbiti-de-moralitate-in-cazul-bancilor-caci-e-o-iluzie—a2234.html

¹¹ Stiglitz este professor la Universitatea Columbia din New York și fost consilier la Casa Albă, în administrația Bill Clinton

¹² Vezi „Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută” în: http://www.bloombiz.ro/international/depravarea-morala-a-bancherilor-trebuie-combatuta

¹³ Ieșire 35, 21: A adus fiecare cât L-a lăsat inima sa și cât L-a îndemnat cugetul să aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării și a tuturor lucrurilor lui și pentru toate veșmintele sfinte.

¹⁴ Vezi Grecia, Cipru, Vatican etc.

¹⁵ Vezi conf. univ. dr. LUCIAN-ION MEDAR, prep. univ. IRINA-ELENA VOICA, SUPRAVEGHEREA BANCARĂ, O FUNCȚIE IMPORTANTĂ A BĂNCII NAȚIONALE, Universitatea „Constantin Brâncuși”, Tg-Jiu, Facultatea de Științe Economice; Vezi și Pintea P. Băncile în economia românească, Editura Economică, București, 1995; Basno C. Operațiuni bancare, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1995.

¹⁶ Canonul 38 apostolic: „Episcopul să poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) bisericești și să le rânduiască (chivernisească, administreze) pe ele ca și când Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar să nu-i fie îngăduit lui să-și însușească ceva din acestea, sau să dăruiască rudelor proprii cele ale lui Dumnezeu; iar dacă ar fi sărace, să le facă parte ca săracilor, dar să nu vândă din pricina acestora (sub pretextul ajutorării acestora) cele ce sunt ale Bisericii”; vezi și: 41 ap, 26 sin. IV ec.; 11, 12 sin. VII ec.; 35 Trul.; 15 Anc.; 7, 8, Gang; 24, 25 Antioh.; 26, 33 Cartag.; 7 sin. I-II; 10 Teofil Alex; 2 Chiril Alex.

¹⁷ Daniel Petrescu, http://www.badpolitics.ro/conspiratiile-si-crimele-care-au-pus-temeliile-bancilor-americane/

¹⁸ Spre exemplu patriarhul Iacov a ținut să marcheze întâlnirile lui cutremurătoare cu Dumnezeu, ridicând mai multe altare (Facere 33, 8-20; Facere 35, 6-7; 28, 13-22). Prin aceasta el s-a arătat un om credincios bunei tradiții a părinților săi și a bunicului său Avraam. Vezi pe larg Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditații la Evangheliile Duminicilor Triodului și Penticostarului, Sibiu, 2003, p. 143.

¹⁹ Noe (Facere 8, 20) și Moise (Ieșire 17, 15) au ridicat de asemenea altare, Înaintașii noștrii au avut și ei această conștiință de a ridica altare însă nu oriunde și oricum și de oricine. Patriarhii din vechime trebuie să ne fie pildă în această privință.

²⁰ Pr. prof. dr. Petre Semen, Învățătura despre Sfânt și Sfințenie în cărțile Vechiului Testament, Iași, 1993, p. 170

²¹ Denumirea este inspirată după versurile lui M. Eminescu (1850-1889) din poezia Doina: „… Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ți mântui neamul tău!”.

²² A se vedea O.W. Gooding, art. Cortul, în Dicționar Biblic, Oradea, 1995, p. 267-271; Șef rabin dr. Moses Rosen, Învățături biblice, București, 1978, p. 104-105; Xavier Leon-Dufour, art. Casă, în Vocabular de teologie biblică, București, 2001, p. 98-100.

²³ Pentru ajutorul calificat și pentru livrarea lemnului din Liban, Solomon a plătit în grâne, untdelemn și vin (II Cronici 2, 10). În vederea pregătirii cedrilor din Liban au fost selecționați 30.000 de israeliți. În fiecare lună, lucrau sub conducerea lui Adoniram, însărcinat cu această recrutare, doar 10.000 de bărbați, care se întorceau apoi timp de două luni la casele lor. Dintre străinii care trăiau în Istael, un total de 150.000 de bărbați erau folosiți, ca purtători de poveri (70.000) și cioplitori în piatră (80.000) la care se adăugau 3.600 supraveghetori care erau israeliți. O mențiune interesantă o găsim la II Cronici 8, 9 unde se spune că „pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut oameni de corvoadă pentru lucrările lui; pe ei însă îi avea pentru oștire și căpetenii pentru gărzi și căpetenii pentru carele și călăreți lui” (II Cronici 8, 9); Vezi și Samuel J. Schulez, Călătorie prin Vechiul Testament, Oradea, 2001.

²⁴ Vezi atitudinea lui Ștefan cel Mare.

²⁵ Citat din ziarul Lumina din 13.05.2010.

²⁶ Vezi Catedrala Mântuirii Neamului este idealul românilor de peste 125 de ani - interviu cu domnul prof. ing. Nicolae Noica, Comisia specială pentru Catedrala Mântuirii Neamului a Patriariei Române, în: https://www.noutati-ortodoxe.ro/catedrala-mantuirii-neamului-este-idealul-romanilor-de-peste-125-de-ani-interviu-cu-domnul-prof-ing-nicolae-noica-comisia-speciala-pentru-catedrala-mantuirii-neamului-a-patriarhiei-romane_l4752_p0.html

²⁷ Vezi rugăciunea care o face episcopul la sfințirea locului pentru pentru viitoarea Biserică, care „se zidește pe temelia Hristos” și din acel moment locul, lucrarea și acțiunea în sine sunt sacre, deci sfințite și sfinte.

²⁸ Tehnica strângerii de fonduri bănești.

²⁹ Constituțiile Apostolice, VII-VIII. PG. 1, 1002 C, 1156. Vezi și Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, ed. Christiana, București, 2008, pp. 127-129.

³⁰ Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditații la Evangheliile Duminicilor Triodului și Penticostarului, Sibiu, 2003, p. 144

³¹ Din numărul acestora au fost retrocedate doar 13 clădiri și acelea aproape în ruină.

³² Nu le menționez spre slavă deșartă, ci aduc personal o mărturie a experienței mele pastorale, că privind lucrurile duhovnicește și din perspectiva teologiei eclesiale, am acționat ca atare și cred că de aceea am simțit și am primit concret ajutorul și intervenția lui Dumnezeu permanent.

³³ 2 Corinteni, 9,7: Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de râu, sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună; 2 Corinteni, 8, 12: Căci dacă este bunăvoință, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are.

AXA ESTE UN ÎNDEMN LA ATITUDINE