Revista presei de la Chișinău

Marea și sarea promisă de Filat

După „fabuloasele” împrumuturi de la americani – domnul Filat marchează din nou în poarta mass-media cu o nouă realizare – oprirea crizei economice și faptul că nu se va mulțumi cu atît, ci „era de aur a europenașilor basarabeni” va continua, adică împrumuturi peste împrumuturi și cîteva declarații de fațadă ca să nu se supere biata opinie publică că nu e luată în seamă cu alte cîteva minciuni gogonate.

Vlad Filat: Recesiunea a fost stopată, dar nu ne mulțumim cu atât

Premierul Vlad Filat a declarat pentru Info-Prim Neo că recesiunea în țară este stopată și chiar a fost înregistrată o creștere economică neesențială, dar că Guvernul nu se va mulțumi cu atât.

„Este atestată o creștere economică de sub 2% și putem afirma că recesiunea este stopată”, a subliniat primul ministru. „Guvernul va depune toate eforturile pentru creșterea acestui procent”, a mai spus Vlad Filat.

Potrivit șefului executivului, creșterea economică planificată pentru anul 2010 va fi atinsă și chiar depășită. „Acele 3% de creștere economică planificate vor fi doar un început al creșterii economice sănătoase în Republica Moldova”, a spus Vlad Filat.

Prim-ministrul a subliniat că în ultima perioadă, s-a reușit administrarea mai eficientă a veniturilor la buget. Încasările au crescut în comparație cu cele din anul precedent cu circa 29%. O mare parte din încasări sunt venituri din impozitul pe salariu, creșterea cărora denotă și o creștere a veniturilor populației, a mai spus Vlad Filat. Într-un interviu acordat pentru Info-Prim Neo la sfârșitul anului trecut, Vlad Filat a declarat că recesiunea în țară va fi stopată în primul trimestru al anului 2010.

Sursa: info-Prim Neo (Timpul)

Căutarea soluției imposibile

Iubitorul de românitate – domnul Atilla Korodi, omul potrivit la locul potrivit, dovada fiindu-ne dată de însuși numele său neaoș românesc, își rupe în patru măreața sa inteligență și caută soluția pentru rezolvarea problemei celor 500 de euro a căror dovadă trebuie să fie făcută de cetățenii Republicii Moldova pentru a depune cererea pentru viza de intrare în România. Efortul său inuman îl putem asemăna cu deșarta muncă a alchimiștilor de căutare a pietrei filozofale, dacă însă am vedea că PIB-ul pe cap de locuitor e de cca 1600 de dolari, iar acești 500 de euro sunt foarte greu de procurat am elimina acest obstacol birocratic. Fratele nostru român – Atilla Korodi nu cred că o vede de la înălțimea postului său și caută în continuare.

Încă se caută o soluție…

R. Moldova și România încă mai caută o soluție pentru cetățenii moldoveni, în ceea ce privește înlocuirea condiției de prezentare a unei dovezi că dețin 500 de euro atunci când doresc să obțină o viză pentru țara vecină.

„De rând cu această chestiune mai sunt examinate și alte probleme legate de vizele românești. Se are în vedere numărul actelor care trebuiesc prezentate, termenul de eliberare și durata vizei”, a declarat astăzi Igor Corman, președintele Comisiei parlamentare pentru politică externă, în cadrul unei conferințe de presă comune cu omologul său român, Attila Korodi.

La rândul său, Korodi a apreciat normalizarea relațiilor, la nivel politic, dintre cele două țări, dar „acest lucru trebuie să ajungă și la nivelul societății”. Oficialul român a mai spus că România a cerut autorităților de la Bruxelles ca, prin Parteneriatul Estic, țara noastră să fie susținută prin mai multe proiecte, programe etc. Totodată, Attila Korodi a menționat că ministerele Afacerilor Externe ale României și RM lucrează asupra unui document despre frontiera comună a celor două țări, care se va numi Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborare și asistență.

(Timpul)

Pămîntul țării – proprietate a străinilor?

„Intrați, intrați, intrați și cumpărați – avem de toate!” – versurile devin reale, „le dăm pămîntul veneticilor că noi nu-l putem lucra, le dăm și țara, o dăm gratis că tot nu suntem capabili de nimic” . Așa sună propunerea Guvernului, cum va fi realizarea – țara scoasă la mezat?

Companiile străine ar putea obține dreptul de a cumpăra terenuri agricole în Moldova, în timp ce firmele locale l-ar putea pierde. Este una dintre modificările pe care guvernul vrea să le introducă în Codul Funciar. O altă prevedere este că țăranii ar putea cumpăra pămînt doar dacă dovedesc că-l pot prelucra. Propunerile, criticate dur de către comuniști, urmează să fie supus discuțiilor publice, afirmă ministrul Agriculturii.

Potrivit propunerilor lansate de Ministerul Agriculturii, doar țăranii ar putea avea dreptul de a cumpăra terenuri agricole și numai în cazul în care vor putea dovedi că le pot prelucra. Totodată, va exista si o limită pentru suprafețele ce pot fi achiziționate. În schimb, companiile moldovenești și-ar putea pierde dreptul de a procura terenuri. În acest mod, ministerul Agriculturii crede că va stimula agricultorii și va preveni achiziționarea pamîntului în scopuri speculative.

Totodată, autoritățile vor să le ofere dreptul investitorilor străini să cumpere teren agricol. Ministrul Agriculturii crede că, astfel, valoarea terenurilor va crește. În Moldova, pămîntul este mai ieftin decît în alte țări. Un hectar se vinde în medie cu circa 400-500 de euro, în timp ce în România acesta este de patru ori mai scump.

Pe de altă parte, opoziția comunistă a criticat propunerile Ministerului, calificîndu-le drept inițiative electorale.

Noile modificări urmează să fie propuse Guvernul pentru dezbateri în cel mult două luni.

(www.protv.md)

Ciopîrțirea trupului țării sau în termeni moderni – demarcarea frontierei

Puternicul frate de la răsărit Ucraina bate cu pumnul în masă și își cere partea de la Palanca amenințînd cu înghețarea cooperării în cadrul Parteneriatului Estic și alte lovituri sub centură. Țin să amintesc că teritoriul locuit de români și cel pe care au uitat să ni-l dea iubiții vecini cuprinde fostele județe Ismail și Cetatea Albă deci moneda de schimb, adică porțiunea de teren de la Giurgiulești e ca un pumn de sare turnată peste rana mereu deschisă.

Procesul de demarcare a frontierei cu Ucraina, excesiv de politizat

„Deși procesul de demarcare a graniței ar fi trebuit să fie unul tehnic, el este în prezent excesiv de politizat și confuz”, aceasta e concluzia studiului „Frontiera moldo-ucraineană - un test pentru suveranitatea R. Moldova?”, semnat de politologul Veaceslav Berbeca și lansat recent sub egida IDIS „Viitorul”.

„La opt ani de la ratificarea Tratatului între RM și Ucraina, încă nu au fost definitiv stabilite frontierele dintre statele noastre, iar negocierile care s-au purtat în ultimii ani au frânat relațiile de parteneriat și de vecinătate. Cazul localității Palanca demonstrează că niciuna dintre părți nu e dispusă să facă unele compromisuri și că există o miză uriașă pe plan intern”, se mai spune în studiu. Autorul susține că RM și Ucraina trebuie să evite riscul de a-și bloca relațiile strategice din cauza unor conflicte locale. „Lipsa de progrese în problemele de demarcare a frontierei ar putea îngheța cooperarea în cadrul Parteneriatului Estic, blocând aplicarea unor soluții avansate la controlul de frontieră al segmentului transnistrean și chiar încheierea unui Acord de asociere în termeni rezonabili cu UE”, menționează Berbeca.

Pe agenda problemelor neclarificate mai rămân însă și alte subiecte, cum sunt: centrala de la Dnestrovsk, porțiunea de teren de la Giurgiulești, proprietăți recunoscute formal, dar blocate la modul practic de transferarea sub jurisdicția Chișinăului, precum și controlul de frontieră și vamal asupra segmentului transnistrean de frontieră moldo-ucraineană. Fiecare dintre acestea este invocată ca element al unor viitoare ori curente negocieri „la pachet”.

Cercetătorul este de părere că problemele de demarcare a frontierei de stat dintre cele două țări sunt generate de „moștenirea grea” lăsată de regimul sovietic fostelor republici socialiste. „Atunci frontierele erau stabilite convențional și arbitrar. De exemplu, șoseaua Reni-Odesa și hidrocentrala de la Dnestrovsk au fost construite fără a lua în calcul posibilitatea destrămării URSS și fără a ține cont de locul amplasării și construcției lor”, afirmă Berbeca. Deși demarcarea frontierelor și stabilirea regimului juridic al proprietăților a fost preocuparea tuturor administrațiilor statului de la 1998 până în prezent, negocierile avansează foarte lent: „Trebuie eliminate din discuții abordările de tipul jocul de sumă zero. Asta înseamnă că fiecare parte crede că orice cedare ulterioară va avantaja prea mult pe celălalt stat și va provoca tensiuni interne. Astfel, s-a ajuns a se opera cu termeni precum cedare de suveranitate, totul sau nimic, pământul nu se vinde”, susține expertul IDIS „Viitorul”. Potrivit lui, ajustările de frontieră sunt ceva firesc pentru soluționarea problemelor de proprietate sau teritoriale existente între țări și că ele nu reprezintă, în niciun caz, cedări de suveranitate.