Despre libertate ne-a vorbit în primul rând Hristos foarte clar, un cuvânt care ne arată tranșant poziția noastră, starea noastră: anume, cea de robie. „Toată lumea zace sub puterea celui rău” – iată verdictul dat de Evanghelie. Dar odată cu jertfa de pe cruce a Domnului, prin sfânt sângele Său am fost răscumpărați, sloboziți de diavol, nu numai cei aflați în trup, ci și o parte din sufletele din iad.
Mai spune Hristos Dumnezeul-Om: „… și veți cunoaște Adevărul și Acesta vă va face liberi”. Așadar, Adevărul este cineva nu ceva – o persoană, nu o idee. Nu poate o idee să țină Universul, ci o putere – și trebuie să fie o putere personală și înțeleaptă, inteligentă a cuiva, fiindcă altfel ar fi sub om, care e persoană. Așadar, acea putere este Puterea lui Dumnezeu, Înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu adică Fiul Tatălui, Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat. El este Adevărul, după cum a spus, și numai El ne poate face liberi. Dar în ce robie om fi, că nouă, mai ales după 1989, ni se pare că suntem liberi? Să fie așa?
Tot omul care se naște este deja în robia morții. Îl lasă liber un timp și la un moment dat îl ia, îl taie din viață, intră trupul în robia morții, până la învierea cea de obște. Și atunci cum se împlinește cuvântul Mântuitorului că „Adevărul vă va face liberi”, adică să ne scape Adevărul și de moartea trupului? Iată că se împlinește. Cum?
Trupurile sfinților, sfintele moaște ale celor ce au ascultat din toată ființa lor cuvântul Domnului: „Cel ce crede în Mine și ascultă cuvintele Mele, chiar de va muri, viu va fi.”. Scrie în ziua aducerii sfintelor moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, că atunci când au intrat Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan în Biserica Sfânta Sofia (27 februarie), s-a ridicat trupul (îngropat de treizeci de ani) și a deschis gura și a zis: „Pace la tot poporul și Eudoxiei iertare!”, binecuvântând cu ambele mâini. Iată, deci, trup mort de treizeci de ani, care a prins viață.
Apoi, Sfântul Ioan din Kronstadt s-a arătat cuiva după moarte și i-a zis: „Eu sunt viu!”.
Dar primul Care a biruit moartea a fost Hristos. El, zic Sfinții Părinți, a trecut cu trupul după Înviere, prin piatra de pe ușa mormântului, mai ușor decât am trece noi dintr-o cameră într-alta, deschizând o ușă.
Înainte de Învierea Domnului, moartea era o mare grozăvie, o mare spaimă și dezamăgire aproape pentru toți. După Înviere, moartea este ca o trecere în altă viață, dar numai pentru cei ce cred drept în Hristos și ascultă de poruncile Lui!
O altă robie înfricoșătoare ar fi păcatul. Numai Hristos a fost fără păcat: „Tu singur, fără de păcat și dreptatea Ta rămâne în veac”. Păcatul strămoșesc, transmis genetic la toți oamenii este șters la Botez, la botezul fiecăruia dintre noi, în singura Biserică adevărată, în Biserica Ortodoxă. Nu există Botez în alte biserici, pentru că nu există dreaptă credință nici la catolici, nici la protestanți, nemaivorbind de ceilalți. La ei nu vine Sfânta Lumină de Înviere, cum vine numai la rugăciunile Patriarhului ortodox de la Ierusalim – și ale dreptcredincioșilor – în Sâmbăta Mare. Cum te simți după o spovedanie făcută bine – al doilea botez?! Curat și fără păcat, iertat. Și sunt oameni care nici cu gândul nu mai păcătuiesc, nici în stare de veghe, nici în somn. Iată deci că, prin Hristos-Adevărul se biruiește și păcatul, și așa devenim cu adevărat liberi. Sfântul Apostol Pavel spune că: „Acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este libertate”. Și merge această libertate până la desprinderea omului de la pământ – vezi viața Sfintei Maria Egipteanca, care atunci când se ruga se ridica de la pământ cu trupul; se mai cunosc și alte exemple de sfinți – unul dintre ei a trăit la noi: Părintele Arsenie Boca. Sunt mărturii chiar ale securiștilor că a lipsit trei ore din lagărul de la Canal, nefiind găsit nicăieri dar fiind văzut lângă sicriul mamei sale - pe care mult a iubit-o și a cinstit-o - la înmormântare. După trei ore a revenit la Canal. De la Canal la Vața de Sus – locul înmormântării – sunt sute de kilometri. Iată până unde poate merge libertatea în Hristos!
Așadar, libertatea adevărată poartă pecetea Duhului Sfânt – adică dreptate, bucurie, pace, curăție, dragoste, adevăr, blândețe, înfrânare, înțelepciune, pricepere, tărie, temere de Dumnezeu, curajul mărturisirii, netemerea de moarte și de chinuri, biruirea trupului, iubirea vrăjmașilor, nejudecarea și neosândirea aproapelui, suferirea cu bucurie în locul altuia, conștiința păcătoșeniei fără urmă de deznădejde, răbdarea necazurilor, nemânierea, buna ascultare de duhovnic și altele.
Nu are nici o legătură libertatea adevărată cu drepturile omului care se tâlcuiesc ca legiferarea păcatului. Aceste drepturi de a păcătui – legiferarea păcatului – sunt: libertinaj, anarhie, haos, moarte sufletească, lucrări diavolești și iad. După prooroci, acestea sunt semnele instaurării celei mai cumplite dictaturi mondiale, prin guvern mondial și conducător unic: Antihrist.
Mai întâi, prin păcate se începe pecetluirea. Unul săracul desfrânează în neștire – această patimă a devenit obișnuință la el; el crede că asta e viața lui. Dacă nu se pocăiește, dacă nu se lasă de patimă, el este pecetluit de desfrâu. Această patimă s-a întipărit în el. El este dacă nu-și revine - dacă nu se pocăiește pecetluit, hotărât pe veci pentru desfrâu; n-ai ce să-i mai faci! La fel cu toate patimile. De douăzeci de ani se scurge continuu desfrâul la televizor, prin ziare și reviste, iar acum și în școli la copiii mici. Împreună cu această patimă este și goana după plăceri – mâncăruri, băuturi, distracții, modă, tehnică, calculatoare, mașini, confort șamd.
Mai poate trăi cineva fără acestea? Greu; pentru unii, imposibil. Și iată că s-au pecetluit în iubirea de materie – duhul este mort – Biserica îi scârbește – dumnezeul lor este banul, confortul, plăcerea.
După ce omul este obișnuit cu acestea, vine directiva UE – în spatele căreia stă bancherul evreu Rockfeller cu toată ceata lui Antihrist – și zice: pentru a vă apăra de hoți și de teroriști, pentru a vă împlini dorințele înainte ca voi să le exprimați, aveți nevoie de cip. Mai întâi în toate actele, apoi toate actele într-unul singur – că doar suntem în secolul supertehnologiei microelectronice – apoi într-un cip care va fi implantat, după cum o spun chiar ei, îe frunte sau pe mâna dreaptă. Iată așadar pecetluirea finală, adică omul cu totul supus materiei, controlat până la gânduri, în ultima dictatură mondială.
ROMÂNI ȘI POPOARE DE PRETUTINDENI, ALEGEȚI:
PECETEA DARULUI SFÂNTULUI DUH, CU LIBERTATEA ADEVĂRATĂ SAU CIPUL GUVERNULUI MONDIAL AL LUI ANTIHRIST, CU ROBIA DESĂVÂRȘITĂ – prima alegere duce în veșnica fericire, iar cea de-a doua la veșnica osândă.
Mulți or să zică: nu-i chiar așa! Să nu ne înșelăm ca Eva căreia șarpele-diavol i-a zis: „Oare veți muri? Nu veți muri”, fii liberă de porunca lui Dumnezeu, ce-i cu prejudecata asta că adică să nu mănânci din pomul oprit? Dacă vei mânca vei fi ca Dumnezeu, vei cunoaște binele și răul… Și s-au plecat ispitei și ea și Adam. Și am văzut cu toții ce-a ieșit!
Mai este acum cineva pe pământ care să fie gol și să nu se rușineze? Mai este vreunul cu asemenea har? Nu știm. Firește nu intră în discuție cei din ospicii, din bordeluri sau cei cu drepturile minorităților, că aceștia au o altă lucrare în ei, a nerușinatului diavol.
Noi să nu fim cobaii nimănui. Neam de neamul nostru a trăit fără cipuri, fără vaccinuri, fără carduri, fără control prin satelit, fără alte multe curse – iar mamele au crescut câte opt copii, pe timp de război, de foamete, de calamitate.
Și a dat neamul nostru pe Brâncoveni, pe Ștefan cel Mare, pe Mihai Viteazu, pe Mihai Eminescu, pe Sfânta Teodora de la Sihla, pe Sfinții Chiriac și Onufrie de la Bisericani, pe Părintele Cleopa, pe Paisie Olaru, pe Ilie Lăcătușu, pe Corneliu Zelea Codreanu, pe Ionel Moța și pe Vasile Marin, pe Constantin Oprișa, pe Părintele Gheorghe Calciu, pe Părintele Arsenie Boca, pe Valeriu Gafencu și pe mulți, mulți alții pe care nu-i mai trecem aici.
Pentru rugăciunile lor și ale Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase – Calea, Adevărul și Viața noastră, mântuiește-ne și pe noi.
Comentarii