„Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fi aruncat în gheena focului. Vedeți să nu disprețuiți pe vre- unul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” (Marei 18, 1-11)
Noi n-am fost niciodată panicarzi (semnalând degenerescența spirituală românească și terestră) și, de fiecare dată aproape, am încercat să întrevedem, dacă nu chiar să oferim de-a dreptul, soluții, pe care lucrarea dimpreună a Lui Dumnezeu și a omului (teandria) nu trebuie să le lase la stadiul de utopii.
Toți ne plângem (și pe bună dreptate!) că învățământul românesc (ca și cel mondial, de altfel), de când a fost separat de Biserică (prin comandă de la Loja Marelui Orient Francez, comandă executată prompt de domnitorul „provizoriu” Alexandru Ioan Cuza, cu tot atâta slugărnicie, cu câtă execută comenzile masonice extern-internaționaliste și politicienii români de azi…) merge din prost în mai prost, că măsurile care se iau de către guvern SMINTESC TINERII, atacă fibra tânără a națiunii și a neamului și, atacând tineretul, atacă/SMINTESC însuși destinul național și de neam — dar nimeni, din așa-zisa „societate civilă”, nu mișcă un deget, nu oferă vreo soluție pentru situația constatată — și totul merge spre o situație intuibilă, dar față de care societatea adoptă, tot mai clar, poziția fatalistă.
Toți ne plângem acum, în loc să ne fi plâns odată cu reforma lui Cuza, din sec. al XIX-lea, prin care se laiciza învățământul, în loc să ne întrebăm ce înseamnă învățământul de stat — și ce fel de stat este cel care cere laicizarea? Statul român (ca toate statele moderne) este masonizat — adică este organizat și structurat, infiltrate (până la „măduvă”) de antispiritualism, conform preceptelor masonice. Proiectul masonic mondial, care hotărăște destinul tineretului și învățământului, cum ar vrea să hotărască destinul unei plante, falsificând istoria veche (rădăcina) și siluind istoria nouă (fructele) — acest plan, care cuprinde, în primul rând, directive pentru conformarea unui tineret ateu și amoral (supus „ETICII SITUAȚIONISTE” = „UN SISTEM ETIC CĂRUIA REGULILE MORALE NU-I MAI SUNT ABSOLUT OBLIGATORII, ȘI SE POT MODIFICA ÎN LUMINA UNOR SITUAȚII SPECIFICE” — sau, cum afirmă DOUGLAS GROTHIUS, în DEMASCÂND NOUA ERĂ, în rev. TIME, 7 dec. 1987, p. 72: „Nu există absolut moral mai înalt decât propria ta zeificare. Esențialul mișcării NEW AGE este o rețetă a anarhiei etice”) — acest plan se numește, cum știe toată lumea, NOUA ORDINE MONDIALĂ. GLOBALIZAREA.
Învățământul, pretutindeni în lume (deci, și în România), a devenit ÎNVĂȚĂMÂNT DE STAT. Iar învățământul de stat (care, din sec. XVIII-XIX, a fost despărțit total de biserică — biserica creștină fiind cel mai mare dușman al masonilor) este învățământ mason și în folosul direct al masonilor. Adică: ateu (sub masca tolerării unei ore de religie, strecurate, parcă prin „contrabandă”, în orar), umanist, materialist, pozitivist-raționalist, anti-familie, anti-națiune, anti-istorie, anti-spiritualist. „ANTI”- tot ce este fundament umano-dumnezeiesc. UMANISMUL acestui învățământ înseamnă negarea lui Dumnezeu și nebunia de a-l înscăuna pe om ca Dumnezeu. Iar negarea lui Dumnezeu aduce, în capul fraged al copiilor noștri, de 200 de ani încoace, CONCEPȚIA EVOLUȚIONISTĂ (împotriva celei CREAȚIONISTE): copilul a învățat că se trage din maimuță, și nu că e plămadă dumnezeiască. Este îndoctrinat (sub masca liberalismului de gândire) cu concepția că universul e strict material, alcătuit din fărâme-atomi, fărâme-molecule etc. — este adus la stadiul înjosirii instinctuale, prin orele de educație sexuală (incomparabil mai multe și dese, și interacționate cu celelalte ore de curs, decât biata oră de Religie, intrusă, silită la formalism), ore de educație sexuală care-l îndeamnă pe tânăr la desfrânare, toleranță sexuală (indirect, i se face astfel propagandă apologetică, DE PARADĂ TRIUMFALĂ A SATANEI, pro-„gay”, pro-lesbianism — pentru adoptarea sfruntării față de normalitatea sexuală, stabilită de Dumnezeu, și alunecarea curioasă spre aberațiile sancționate de divinitate, prin distrugerea SODOMEI și GOMOREI), în loc să-i pună frâul blând al bunei-cuviințe și să-l învețe adevărul despre sexualitate, conform cu SFINTELE SCRIPTURI — și să fe determinat tânărul să-și respecte trupul și spiritul, iar nu să le istovească libertin și să le agreseze satanic-criminal (prin avorturile tinerelor de 12 ani…). Și să-l învețe pe tânăr nu despre prezervative, ci despre plămădirea umană întru Dumnezeu și despre SFÂNTA FAMILIE, fără de care plămădirea din pântecul mamei este spre RĂU - RĂU de la care se trag toate bolile și suferințele omenirii (căci toate, în lume, au rădăcină spirituală), de atâtea sute de ani încoace, prin BOLILE VENERICE, DEGENERATIVE - și prin pătrunderea, în altarul sfânt al pântecelui femeii — a MÂNIILOR. și DEZBINĂRILOR de trup luciferice (prin alungarea Duhului Sfânt al CURĂȚIEI): CANCERE, SIFILIS, SIDA etc. etc.
Iată ce prevăd PROTOCOALELE DE LA TORONTO, iunie 1967 (completări ale celebrelor PROTOCOALE ALE ÎNȚELEPȚILOR SIONULUI, „Biblia” Satanei masonice — n.n.: înnoirea strategiei masonice se face din 20 în 20 de ani), aduse la cunoștința noastră, prin autosacrificiul suprem al ziaristului catolic canadian, SERGE MONASTE: „Titlul documentului organizației 6.6.6.: PANEM ET CIRCENSES (PÂINE ȘI CIRC). Scopul proiectului mondialist: GENOCIDUL VITALITĂȚII, ÎN FAVOAREA RENTABILITĂȚII OCULTE. (Selecțiuni): În acest sens (al creării unei așa-zise CARTE A DREPTURILOR COPILULUI), trebuie să infiltrăm sistemul de educație al națiunilor pentru a face să dispară, sub acoperirea „modernismului” și „evoluției”, predarea religiei, a istoriei și a educației civice, diluându-le pe toate sub o avalanșă de experimente noi în mediul de învățământ, acela al limbilor și matematicilor (actualmente, al informaticii — 2002). În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generații toate bazele și toate frontierele morale, toate cunoștințele despre trecut și, prin urmare, orice formă de mândrie națională, orice respect față de ceilalți, orice putere prin cunoașterea limbilor străine și a științelor — deci, puterea asupra realității — vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus la toate formele de delincvență(…) Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învățământ, deci a societății în general, e primordial să se încurajeze libertatea sexuală, la toate eșaloanele societății (…) Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-și satisface instinctele primare, prin toate mijloacele posibile. Știm că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârși prin a se surpa în sine însăși (…) Această „eliberare sexuală” va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din „conștiința populară” orice referire la BINE și RĂU. Prăbușirea acestei bariere religioase și morale ne va permite să realizăm procesul falsei ELIBERĂRI A OMULUI DE TRECUTUL SAU, care, însă, în realitate, e o formă de sclavie care va fi profitabilă pentru Planurile Mondialiste pe care urmărim să le punem în aplicare.”
Dar, oare, să nu existe nici o soluție, nici o alternativă la răul învățământului de stat? Adică, cei care vor să rămână instinctuali, să rămână în cadrul învățământului de stat — dar cei care vor să rămână ori să devină creștini, să-și păstreze în ei și să-și dezvolte forțele spiritului — să urmeze o altă cale de educație? Ba există, dar cu condiția reabilitării spirituale, atât a Bisericii (instituționale) Creștine, cât și a laicatului (ne referim la sporirea conștientizării răspunderii față de sine a comunității creștine și, prin consecuție, organizarea ei mult mai bună, mai eficient-spirituală, mai energic-cristică — adică, în SPIRITUL LUI HRISTOS).
SUA este „prima țară din lume organizată de francmasonerie” (cf. Radu Comănescu și Emilian Dobrescu — ISTORIA FRANCMASONERIEI, Tempus, 1992, Buc.). Este pământul pe care lupta contra lui LUCIFER este cea mai înverșunată și mai disperată. Să nu mai privim SUA ca pe un „pământ al făgăduinței și al tuturor posibilităților”, al tuturor libertăților etc. — pentru că, în fapt, este pământul supremei ipocrizii și violențe satanice (priviți doar sfidarea adusă sfințenia vieții omului: „cea mai democratică țară din lume”, „mama democrației moderne” — păstrează, nonșalant, pedeapsa cu moartea, iar moartea — dată de oamenii „judecății”, TOȚI supuși erorii, ia, în SUA, cele mai cumplite forme!!! — moartea este dată condamnaților în cele mai barbare și revoltătoare, sadice și satanice modalități: scaunul electric, pe mânerele-brațe ale căruia se scurg creierii arși și lichefiați ai condamnatului — gazarea cu cianură, ca la Auschwitz etc.). Să privim SUA ca pe zona ultimei limite a luptei creștinismului împotriva tenebrelor. Ei bine, chiar și în această zonă a disperării — comunitățile creștine autentice, chiar dacă, față de Ortodoxie, ele sunt eretice (comunități care erau programate de Guvernul SUA pentru amalgamul ultim: NU diferențe de rasă, NU diferențe de neam, NU diferențe de religie, întru recuperarea Dreptei Credințe etc. — ci doar și numai NOUA ORDINE MONDIALĂ, NOVUS ORDO SECLORUM, scop înscris pe „dolarul nostru cel de toate zilele” — adică o creatură artificială, suspectă, o mixtură biologică dubioasă, un hibrid degenerat, care să fie, prin lipsa lui totală de identitate-personalitate, optim de manevrat, spre o sclavie totală, o înrobire total îndobitocitoare, mașinalizatoare, paralizantă a voinței, a forței spirituale a ființei umane) s-au regrupat și au spus (multe dintre ele) un NU energic, hotărât — dorinței Guvernului SUA de a le „integra social” — de fapt, de a le dezintegra spiritual-uman și a le transforma în roboți umani, golemi, sclavi ieftini sau gratuiți, material de experiment uman — neînchipuit mai vast decât cel din lagărele naziste. Și, negând învățământul de-spiritualizant de stat — au creat, prin forța financiară unită a comunităților religioase — ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIVAT RELIGIOS.
Astfel, comunități catolice, lutherane, baptiste, evangheliste (noi știm a face deosebirea între erezie/erezii și necesitatea spirituală de re-îndumnezeire a urmașilor noștri întru Ortodoxie!) — au refuzat învățământul statului masonizat, prin care copiii lor erau învățați să se supună nelegiuirii, să-și repudieze familia, să-L nege pe Dumnezeu și să se asimileze animalelor de montă — sau sodomiților și gomoriților. Școlile publice dizolvau creierele și sufletele copiilor (care reprezentau adevăratul viitor al comunităților respective) — deci: JOS CU ȘCOLILE PUBLICE! - au spus „comunitarii” (membrii comunităților acestora religioase curajoase și responsabile față de viitorul umanității terestre). Și membrii acestor comunități au angajat profesori neacreditați de ministerele Guvernului SUA (și nici interesați de aceste acreditări, care n-ar fi acreditat decât ideea și realitatea că erau despiritualizați, golemizați, deci total incapabili să salveze spiritual comunitatea religioasă respectivă) — Guvern care, prin vocea masonului JOHN DUNPHY, spune (cf. A.R. Epperson, NOUA ORDINE MONDIALĂ, Samizdat, 2002, p. 242): „Sala de clasă trebuie să devină și va deveni o arenă de conflict între vechi și nou — HOITUL ÎN PUTREFACȚIE AL CREȘTINISMULUI (s.n.), laolaltă cu toate relele și mizeriile sale adiacente, și noua credință (…) strălucitoare în făgăduielile ei (…).”
Și asta, pentru că tribunalele SUA (din fericire, unele sunt mai independente decât justiția din alte „democrații”), în fața cărora s-a judecat cauza învățământului comunitar religios (urgisit de Guvernul SUA) au avut curajul unic să recunoască faptul că: NU ȘTIU CE SCOP ARE ÎNVĂȚĂMÂNTUL (de stat) și ÎNVĂȚĂTURA (din școlile de stat)!!! „Știința pedagogică (definită ca arta sau știința profesorală) este ea însăși plină de conflicte diferite și contradictorii” — explică judecătorul de la Curtea de Apel. Tribunalele nu știu, dar masonii știu: „Știm, cu siguranță, că scopul învățământului este acela de a înlătura toate valorile religioase predate de părinți” (cf. A.R. Epperson, NOUA ORDINE MONDIALĂ, p. 243). Așa se face că „hrana spirituală oferită tuturor copiilor și ținerea pe loc a copilului inteligent pentru a-l învăța au dus la apariția unei națiuni de elevi anxioși și șterși.” Medicii au creat, în consecința acestui fenomen, „un domeniu complet nou de boli ale copilăriei (…) Copiii au ajuns să fie numiți HANDICAPAȚI LA ÎNVĂȚĂTURĂ (s.n.)”.
Iată simptomele (selectiv) noii boli (op. cit., p. 244): „A- Neatenție: cel puțin 3 dintre următoarele: exhibarea unor activități ca: neterminarea frecventă a ceea ce începe să facă, adesea pare să nu asculte, ușor de distras, are dificultăți să se concentreze la lecții sau la alte acțiuni care necesită o atenție susținută etc. B- Impulsivitate: cel puțin 3 dintre următoarele: exhibarea unui comportament ca: adesea acționează înainte de a gândi, transferuri excesive de la o activitate la alta, etc. C- Hiperactivitate: cel puțin 2 din următoarele: exhibarea unui comportament ca: alergare și cățărare în copaci excesivă, dificultatea de a sta nemișcat sau foială excesivă etc."
Școlile particulare religioase sunt în luptă, astfel, cu Guvernul mason, care dorește distrugerea tineretului, prin încazarmarea elevilor în școli de stat (mai mult, preconizează răpirea totală a copiilor, în cazarmele învățământului de stat, ca urmare a strategiei de distrugere a familiei!). Dar preoții și profesorii din Idaho, Nebraska, North Dakota etc. se bat pentru tineretul american, în numele lui Hristos — și refuză autorizarea școlilor religioase de către stat. Un pastor baptist afirmă: „A ne supune (…) ar însemna să recunoaștem că statul e stăpân peste biserică“. (op. cit., p. 245). Pastorul respectiv a fost condamnat pentru a fi violat legea frecvenței obligatorii la școală, în statul North Dakota și pentru că și-a înscris copiii la școala Fundamentalistă organizată de el însuși. Condamnarea nu i-a afectat lupta pentru non-sclavajul intelectual al tineretului. Și iată concluzia lui A.R. Epperson: „Cei care sprijină educația publică trebuie să se teamă de acei părinți care au hotărât să le ofere copiilor lor învățământ particular, în America. Trebuie să tremure, văzând dezvoltarea școlilor private și a învățământului la domiciliu. Sute de mii de copii scapă fără a fi învățați ceea ce umaniștii/masonii/comuniștii/New Ager-ii vor să se predea în școlile de stat. Unii copii învață valori religioase. Iar așa ceva e inacceptabil pentru cei care cred în Noua Ordine Mondială.”
Considerăm că ar fi timpul ca B.O.R. să se gândească serios: Îl apără pe Hristos — sau cedează Satanei? E timpul ca laicatul, comunitățile rurale și urbane, deopotrivă, să înțeleagă: învățământ de stat, în statul masonizat românesc, aduce toate relele satanice: distrugerea sufletului copiilor și tinerilor, prin necredință, prin lăcomie, disponibilitate spre și chiar dorință de crimă, evitarea SFINTEI FAMILII, în favoarea desfrâului etc., boli degenerative, ale spiritului și trupului — finalul find îndobitocirea populației viitoare a țării.
Noi, membrii comunității-laicat, de pe lângă și din sânul B.O.R., ar trebui să ne hotărâm să creăm alternativa învățământului religios comunitar, pentru a refuza, astfel, înregimentarea copiilor noștri în școli care ni-i asasinează spiritual, iar noi dăm (culmea!) bani grei, prin impozite, pentru această pruncucidere, pentru degradarea, biologică și spirituală, a neamului — și aneantizarea patriei. Dacă scoatem bani din buzunar, atunci s-o facem nu pentru răul nostru, al copiilor și neamului — ci pentru întemeierea, pe lângă biserici și mânăstiri — a școlilor care să li-l reveleze copiilor noștri pe Hristos-Dumnezeu, să le reveleze faptul că sunt Fiii lui Dumnezeu, deci că au obligații atât față de Creatorul-Dumnezeu, cât și față de familia în care s-au născut, față de neamul în mijlocul căruia și prin care au căpătat ființă anume, cultură anume etc. Iar nu să afle că sunt rubedenii de sânge și „duh” ale maimuțelor, reptilelor, șobolanilor sau Dumnezeu mai știe ale cui. A școlilor în care să fie crescut un tineret RE-ÎNDUMNEZEIT, sănătos, la suflet, minte și trup — tineret căruia să nu ne temem a-i încredința soarta neamului și țării noastre.
Comentarii