Trecerea hotarului de mileniu consemnează faza extremă de evoluție a civilizației moderne. Se profilează un viitor care fascinează și înspăimântă, în același timp, cetățenii de pe toate continentele, inclusiv pe cei de pe ambele maluri ale Prutului. La nivel academic teoreticieni din diferite ramuri ale științei s-au lansat în elaborarea de abstracții teoretice care să acopere dinamica și complexitatea proceselor contemporane. Aproape de fiecare dată, conceptul de la care pornesc asumpțiile teoretice este cel de “globalizare”, care deși s-a impus treptat ca clișeul timpurilor noastre nu are o definiție exactă. Astfel, trebuie să dăm dreptate lui David Held care caracteriza globalizarea drept:”…ideea grandioasă care cuprinde absolut totul de la piețele financiare la Internet, dar care nu oferă o perspectivă substanțială asupra condiției umane contemporane.”1
Încercăm să surprindem în continuare, o parte din aceste procese prin prisma locului Basarabiei în cadrul acestora din urmă, recurgând la unele categorii ale teoriilor sistemice.
Definitivare teoretică și dinamică istorică
Rigoarea teoretică condiționează, din start, elucidarea dimensiunilor ontologică și epistemologică a sistemului mondial. Astfel, înțelem prin sistem ceea ce înțelegea și Ludovic von Bertalanffy – o totalitate de elemente care interacționează reciproc2. Prin extensie, sistemul mondial sau sistemul internațional este o totalitate de elemente (unități) în interacțiune reciprocă, și a căror interacțiune aflată în continuă dinamică, generează o nouă entitate, care își are propria logică de funcționare și condiționează, la rându-i, comportamentul elementelor componente. Sistemul internațional are o bază (economică) și suprastructură (politică), iar una dintre principalele categorii ale sale, pe lângă element, este structura sistemului. Structura este modul de organizare a elementelor în sistem (distribuția puterii), ea desemnează totalitatea trăsăturilor și legilor proprii sistemului. Dimensiunea structurală orizontală (centrul sistemului) desemnează marile puteri sau polii sistemului și interacțiunea lor; dimensiunea verticală desemnează interacțiunea dintre centrul și periferia sistemului. Epistemologia sistemului cuprinde o serie de mari paradigme care au ca extreme (neo)realismul și (neo)marxismul și, fără a insista asupra acestora, o vom interpreta aici într-o formulă a economiei politice internaționale.
Acumularea primitivă de capital din secolul al XVI-lea a stimulat diviziunea europeană a muncii și apariția bazei economice capitaliste a sistemului mondial. Aceasta din urmă necesita instituții puternice (citește state centralizate) pentru a-și asigura viabilitatea și și-a însușit de curând o formulă politică a cărei moașă a fost războiul de treizeci de ani și Pacea de la Westphalia (1648), când în Europa Occidentală apar state suverane, antrenate într-o competiție acerbă cu miza supremației în sistem, cu o logică care mai târziu s-a numit balanță de putere. Noua creație a Europei Occidentale, care cuprindea părți din Europa de Est și America Latină, s-a extins treptat spre alte regiuni ale globului, proces care a fost accelerat în secolul al XIX–lea, pe fundalul apariției capitalismului industrial. Până la sfârșitul secolului, sistemul avea deja dimensiune planetară, iar Europa se situa comod în centrul acestuia. Toate regiunile lumii erau angajate într-un schimb comercial asimetric, care asigura Europei dominația în sistem. Secolul XX, cu cele două războaie mondiale, a transformat fundamental structura sistemului prin intensificarea schimburilor comerciale internaționale și a fluxurilor internaționale de capital, iar redistribuția puterii în sistem a deplasat centrul sistemului în America de Nord, situație care s-a accentuat odată cu destrămarea lagărului socialist.
Oscilațiile sistemice contemporane
Structura unipolară, având Statele Unite administratorul lumii, cu care sistemul a intrat în sec. XXI, a accelerat procesul de globalizare, iar ciclicitatea sistemică a intrat în faza unor mari transformări. Pe fundalul descătușării nelimitate ale cunoașterii, liberalizarea comercială și a piețelor de capital (capital productiv și capital financiar) sistemul mondial și-a sporit integritatea, fenomen care aduce lumină în definitivarea globalizării. Ce înseamnă un sistem internațional cu o integritate sporită? Înseamnă un sistem în care tensiunile din Orientul Apropiat (ca de exemplu conflictul militar dintre Israel și „Hezbolah” din vara lui 2006), aruncă în sus prețul petrolului pe piața mondială și, respectiv, scot lichidități suplimentare din economia reală și le orientează spre guvernele statelor OPEC. O parte din aceste lichidități sunt plasate, de către guvernele beneficiare, în instituțiile financiare din centrul sistemului (organisme financiare și bănci private), care la rândul lor plasează aceste finanțe creditând guvernul și/sau sectorul privat din Republica Moldova. De ce? Pentru că R.Moldova importă deja petrol mai scump și își mărește deficitul comercial și are nevoie de împrumuturi pentru a-și acoperi deficitul de cont curent. Aceste împrumuturi odată efectuate, evident trebuie întreținute (achitând dobânda instituțiilor financiare de la centru) și încep să pună presiune pe bugetul de stat care deja este obligat să intre în deficit și/sau să reducă cheltuielile pentru învățământ și sănătate, spre exemplu, sectoare care rămân subfinanțate. Această situație duce la… și lanțul poate fi continuat.
După cum spuneam, această integritate este susținută de către tehnologia avansată a celui de-al treilea val, ca să utilizăm o categorie toffleriană, precum și de către intensificarea schimburilor comerciale internaționale și dezlănțuirii finanțelor globale.
După al doilea război mondial, datorită unor runde succesive din cadrul GATT și OMC (Organizația Mondială a Comerțului), comerțul internațional s-a extins semnificativ și a devenit un factor mult mai important în economia internă și cea internațională. Producția globală se orientează tot mai mult nu spre piața internă, ci spre cea mondială. Astfel, de-a lungul întregii perioade postbelice, ritmul creșterii comerțului mondial a depășit ritmul creșterii PIB-ului mondial. Aceasta înseamnă că comerțul internațional devine o condiție indispensabilă a producției globale. Piața mondială face procesul de producție din diferite economii dependent de economia mondială, influențează structurile diferitor economii și condițiile de funcționare a întreprinderilor individuale. Dacă în anul 1950 comerțul avea o cotă de 10% din PIB-ul mondial, în anul 2000 acesta avea o cotă de cca. 20%3.
Liberalizarea piețelor de capital și apariția unui sistem financiar cu adevăraz global, pe de altă parte, își are originea la începutul anilor 70, când s-a trecut la un sistem monetar al cursurilor de schimb flexibile, sistem care este permisiv liberei circulații de capital, și când Arabia Saudită și alte state OPEC, îmbogățiți de pe urma creșterii prețului petrolului în 1973, și-au investit imensul surplus financiar în instituțiile financiale internaționale, de unde s-au răspândit în întreaga lume. Ulterior, dereglementarea piețelor financiare interne, în care SUA au jucat un rol important, inovațiile aduse instrumentelor financiare (cum ar fi derivatele) și progresul comunicațiilor au determinat o creștere semnificativă a integrării sistemelor financiare naționale din toată lumea4. Existența unui sistem financiar global presupune cel puțin teoretic, mișcarea capitalului financiar dinspre economiile cu surplus de capital spre cele ale căror oportunități de investiții depașesc rezervele, iar capitalul este liber să se orienteze spre locurile și activitățile unde poate fi folosit cel mai eficient. Astfel, finanțele au devenit subsistemul sangvin al sistemului internațional, odată ce guverne, bănci și burse de valori sunt alimentate cu capital provenit din toate colțurile lumii, care este mânat de goana după profit. Această mișcare de capital se referă și la capitalul productiv, în contextul în care Corporațiile Transnaționale, prin intermediul investițiilor externe directe, au internaționalizat producția și serviciile globale.
În loc să instituie o pace perpetuă, sperată de mult de idealiști, cu asemenea caracteristici sistemul mondial contemporan cunoaște o turbulență atipică, pe care nu a trăit-o încă de la apariția sa, exprimată într-o serie de procese complexe și contradictorii care îi face vulnerabilă existența în zorii secolului XXI. Competiția accentuată pentru piețele mondiale și protecționismul netarifar care alimentează o dispută între actorii geostrategici, precum și o dispută centru-periferie în cadrul OMC. Delocalizarea producției globale și capitalizarea Asiei de Sud-Est și Americii Latine, proces care creează dependența centrului, și în special a SUA, de absorbție suplimentară de capital, prin vânzarea de obligațiuni și impunerea cumpărării de active denominate în dolari. Apariția Fondurilor Guvernamentale de Investiții, bogate în lichiditați, în state neo-mercantile din Asia și în exportatoare de hidrocarburi ca Arabia Saudită și Rusia; Fonduri care cumpără intensiv active pe piața mondială și pun în gardă capitalul de la centru. Vulnerabilitatea finanțelor globale, a cărei ultimă expresie este criza subprime de pe piața ipotecară a SUA, și consecințele sale nefaste asupra economiei mondiale. Vulnerabilitatea societăților contemporane față de globalizarea terorii, exprimată în atentatele teroriste care înconjură globul și în proliferarea armelor de distrugere în masă. Lupta accentuată pentru controlul resurselor globale și, în special, a hidrocarburilor. Problema ecologică globală, ca efect al industrializării, etc. Toate acestea, în ultimă instanță, suscită o reașezare geopolitică la scară planetară care tensionează diferite regiuni, reașezare inițiată de către SUA și la care s-au prins și alți protagoniști ai scenei internaționale ca Uniunea Europeană, China, Rusia, ș.a. Sau altfel spus, a început jocul!
Repercusiunile asupra Basarabiei
Basarabia este, în acest context, un teritoriu periferic care resimte greu aceste metamorfozări și este în totalitate depășită de procesele care iau amploare în acest început de mileniu. Încă din timpul articulării în Europa Occidentală a sistemului mondial capitalist, Basarabia, de altfel ca și întreg spațiul românesc, a fost indirect afectată de către acesta. Descoperirea Atlanticului și înglobarea Americii Latine în cadrul sistemului, precum și deschiderea rutelor comerciale spre Asia, via Oceanul Indian, au reorientat fluxurile comerciale și interesul puterilor europene dinspre Mediterana și Marea Neagră spre oceanul planetar. Arealul românesc, astfel, a fost lăsat la discreția și apoi „inclus” în posesiunile Imperiului Otoman care, pe lângă atrocitățile care le-a demarat, a reorientat economiile și comerțul Principatelor către nesățioasa piață turcească. Pe măsură ce sistemul internațional s-a extins și a înglobat treptat tot spațiul sud-est european, Basarabia devine „indicatorul” marilor inflexiuni sistemice de-a lungul evoluției sale. Astfel, transformarea de la confluența secolelor XVIII-XIX, statuată la anul 1815, s-a soldat cu anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, unde devine rapid o “colonie” internă a acestuia. Următoarea mare reconfigurare sistemică de la îceputul secolului trecut, exprimată în primul război mondial, o readuce în cadrul spațiului etno-cultural românesc, unde deși nu a beneficiat de cel mai ortodox tratament, a cunoscut o eliberare de povara “fratelui slav” și un proces (adevărat că lent) de dezvoltare social-economică. Status-quoul sistemului, însă, nu a durat mult și în urma modificării structurale a acestuia, cauzată de al doilea război mondial, Basarabia “schimbă” din nou polii și este cucerită încă pentru jumătate de secol de către Rusia sovietică. În anii 89-91 ai secolului trecut, când sistemul își modifică din nou structura (de la bipolaritate la unipolaritate), Basarabia, pentru a câta oară, cunoaște o repoziționare în cadrul arhitecturii internaționale și își dobândește o butaforică suveranitate.
Implozia URSS și disoluția rapidă a acesteia a provocat efectul descentralizării massive a puterii politice și militare proprii, creând, totodată, impresia unui vacuum de securitate lipsit de orice garanții de stabilitate. Spre deosebire de statele baltice, care reușiseră să preia rapid controlul asupra elementelor de bază ale suveranității de stat și să impună evacuarea trupelor militare rusești – adevărat că cu concursul Occidentului – Republica Moldova s-a ciocnit de o rezistență militară acerbă în Transnistria, puternic susținută de Rusia și Ucraina. Iar, cele mai importante instituții ale comunității occidentale, chiar și România, au rămas în expectativă atunci când mercenari străini și forțele militare ale Federației Ruse se implicau deschis și masiv în sprijinul unei sângeroase rebeliuni militare în raioanele de est ale R.Moldova. Mai mult, în timp ce pe ambele maluri ale Prutului se recitau versuri și se interpretau cântece patriotice, rușii își restabileau pozițiile politice și luau sub control cele mai importante active din fosta gubernie. Cu trupe militare rusești pe teritoriu, cu o regiune separatistă controlată de Kremlin, cu o economie în vizibilă stagnare și prinsă în plasa CSI (Comunitatea Statelor Independente), Republica Moldova a început să-și pipăie suveranitatea și arealul geopolitic în care s-a trezit ancorată. Acestea conjugate cu succedarea la putere a unor guverne, cu mici excepții, incopetente și corupte, supuse Moscovei, au agravat situația social-economică și orice perspective de dezvoltare pentru acest pământ românesc.
Intensificarea turbulenței de pe plan internațional a prins Chișinăul cu o guvernare comunistă, ajunsă la putere în 2001 inclusiv grație contraperformanțelor realizate de guvernele precedente. Comuniștii au continuat – în mare – nerealizările predecesorilor, iar în unele privințe chiar le-au accentuat și mai mult. După aproape două decenii de “independență” și două mandate de guvernare comunistă (guvernare ce are puține în comun cu Manifestul Partidului Comunist), Republica Moldova a devenit un adevărat ostatic al problemelor sale cronice, susținute inclusiv de către dinamica structurii internaționale.
Integritatea teritorială și prezența trupelor militare străine pe teritoriul său, este de departe cea mai gravă problemă cu care se confruntă R.Moldova. Deși realitățile geoplitice de pe continent, legate de extinderea spre est a Alianței Nord-Atlantice și a Uniunii Europene au învecinat aceste structuri cu Republica Moldova și se manifestă o prezență a acestora în disputa pe acest subiect, Rusia nu dă semne că se retrage din regiune. Disensiunile legate de statutul provinciei Kosovo și de Scutul Antirachetă american din Polonia și Cehia, dau Rusiei argumente suplimentare de a nu se retrage din Republica Moldova.
Guvernarea coruptă și autoritară, subminează orice tentative de dezvoltare. Cu o populație de cca 3,5 milioane și cu o producție de cca 4 miliarde de USD, Basarabia are cel mai mic PIB/locuitor din Europa. Este o economie necompetitivă, încasările pe angajat sunt de 10 ori mai mici decât în țările din Centrul și Sud Estul Europei. În interiorul țării, întreprinderile autohtone indiferent de forma de proprietate sunt cu 50% mai ineficiente decât întreprinderile străine. R.Moldova are 40% din populație antrenată în agricultură, care este practic scoasă din producție, în special în urma secetei din anul 2007. Astfel, agricultura nu a reușit să depășească stagnarea, care durează deja mai bine de 17 ani – în 2007 s-a înregistrat o scădere enormă, de 20%. Industria, care în proporție de 80 la sută este agricolă, încă nu și-a revenit de la șocul provocat de embargoul rusesc al vinurilor moldovenești din 2006. Pentru că nu există suficientă producție, s-a ajuns la un deficit comercial de cca 2 mlrd USD pentru anul 2007 și o datorie externă de peste 2 mlrd de USD. Deficitul de cont curent este acoperit, în mare parte, de către remitențele cetățenilor care lucrează în afară, care în 2007 au atins recordul de cca 1,4 mlrd USD, o cifră care este comparabilă cu toate investițiile străine directe în economie de la declararea independenței. Mai mult, majoritatea acestor bani se duc în consum, iar în contextul în care nu se investește în producție, acestea alimentează deficitul comercial, banii întorcându-se înapoi spre economiile de unde au fost încasați. De la un timp, totuși, Moldova devine cunoscută în Europa, înțeleasă și mai puțin periculoasă pentru investiții. Drept dovadă servește fluxul masiv de capital din 2007 – cca 450-500 mln USD – flux care se va a accelera în 2008. Însă, venirea capitalului mult așteptat, a găsit o economie nepregătită. Drept consecință Banca Națională a fost nevoită să sustragă peste 200 mil. USD de pe piață și apoi să sterilizeze peste 2 miliarde lei, bani pe care economia nu-i poate asimila.
Societatea moldovenească este puternic marcată de evoluția evenimentelor. Faptul că cca un million de cetățeni sunt plecați la muncă peste hotare are repercusiuni negative asupra societății, când se distrug familii, iar generațiile de copii crescute practic în lipsa părinților ridică semne de întrebare suplimentare în ceea ce privește viitorul țării. Plus că incertitudinea politicii externe a făcut ca cetățenii moldoveni să stea la cozi interminabile și să fie umiliți la consulatele de la Chișinău și de aiurea.
Deși pare să oscileze între Est și Vest, istoria ne demonstrează că în actuala turbulență de pe scena internațională, R.Moldova va fi absorbită, până la urmă, de către unul dintre jucătorii geostrategici din regiune. Diplomația moldovenească, însă, în loc să conștientizeze conjunctura și raportul de forțe din regiune pentru a se racorda la cadența ritmurilor politico-economice și a face alegerea dezirabilă, singurul lucru pe care știe bine să-l facă este să lovească în România și în întreaga suflare românească.
Prin urmare, având convingerea că lucrurile mai pot lua o altă turnură, nutrind speranța regăsirii identității și statalității românești într-o Europă unită și echitabilă, în care arealul românesc să se prezinte cu demnitate, ne propunem în rubrica BASARABIA AZI să prezentăm o serie de evenimente și comentarii care să familiarizeze societatea românească cu situația din R.Moldova, întru realizarea dezideratelor amintite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Note:
1 Held D., ș.a. Transformări globale. Politică, economie și cultură, Iași:Polirom,2004, p.24.
2 Bertalanffy L. Das biologische weltbild, Bern, 1949, p.24.
3 Koroliov I. Mirovaia economica: globalinîe perspectivî za 100 let, Moscova, 2003, p.602.
4 Gilpin R. Economia mondială în secolul XXI. Provocările capitalismului global, Iași: Polirom, p.111.
Comentarii