ninge patriarhal
că n-aș vrea decât să mă uit
cum m-acoperă Dumnezeu
în orașul cu vise de zăpadă
cad fulgi dintr-o moară cât lumea
se scutură timpul pe noi
mâna ta rece ca prospețimea unui colind
îmi șterge crivățul de pe frunte
și-ar putea să mai ningă
o mie de ani
îmi stai în față floare de iarnă
să-ți arăt de vrei...