am găsit
un scripete să te urce
până la capătul zilei,
să te împingă după perdeaua de secunde,
chiar mai mult decât fluturii de foc
evadați în inimă,
chiar mai mult decât superputerea
de a vedea în fiecare ceas
trei mii șase sute de ocazii
de a fi tu însuți.
acum nu îți voi spune nimic despre asta
pentru că oricum nu...
timpul e un glonț spre inimă –
stai liniștită, nu e chiar cutia Pandorei acolo,
deși câteodată din nori întunecați
vin fluturi cu ochi de oțel,
deși din adâncuri un șarpe
încearcă să muște locul unde stă icoana
(știam că e neputincios,
nu știam că e atât de urât!).
timpul e un glonț spre inimă
și ce s-ar întâmpla dacă...