o, joc de oglinzi la care odată mă credeam priceput! nu mai știu nimic, nu mai am nimic, aștept doar și ascult timpul – salcâm în mijlocul câmpiei, aproape orb, aproape mut, aproape nevăzut. totuși, învăț tot mai mult să nu mă mai tem: când pe dealul acela se ruga măcinat în moara durerii, și numele meu era scris în...

Citește mai mult

adânciți în Turnul Babel prietenii prafului și-ai fumului cred că au găsit calea ieșirii din noapte, aproape că au trecut de vârful norilor, aproape că au ajuns la cer cârtițe invidioase le-aud zbaterea, simt așezarea harnică a cărămizilor în mușuroiul cel mare, colos crescut din slavă deșartă în trecerea lor cocorii...

Citește mai mult

ca stol de fluturi în furtună curg ere de-a rândul prin noi, tone de praf miliarde toți acești munți, toți acești sori. doar inimile, în cupa lor de raze și vise, țin (două-trei clipe?) Diamantul pe care moara timpului în veci nu-l va zdrobi.