România a avut până mai ieri o serie de părinți cu o măsură înaltă a vieții duhovnicești. Au răbdat până la final, iar apoi s-au dus. Oamenii au sesizat înălțimea lor și i-au cinstit încă din timpul vieții. Totuși, poate că abia acum putem pricepe ce a însemnat de fapt răbdarea lor din ultimele trei decenii. Cu...
(averea e cheltuită de mult)
m-au flămânzit roșcovele.
m-au netezit ploile.
am fost rănit de fiecare cuib zărit pe cale.
leproșii râdeau privind prin mine
(știu, eram atât de urât).
de-ajuns!
voi merge la tatăl meu
și, la înălțimea gleznelor sale,
pe toate le voi plânge.
Poeme nepublicate în volum, scrise între...
„Fiți copii la răutate, nu și la minte”
I Corinteni, 14, 20 Antiparenting este titlul unei cărți recente de antropologie, filosofie, psihologie și educație (apărută în 2017, editura Cathisma, București), cu toată gama de științe subordonate lor, și toate acestea într-un limbaj curat, fără acrobații textuale. Învățătura...
copilărie ca o duminică
cu trup de flori și voce de mamă,
iată-te strânsă cu brațele tale de ploaie
după gâtul meu, așa cum își poartă trandafirii
sufletul de parfum,
cum își duce o câmpie poveștile,
cum își ține focul lumina.
copilărie răsad de rai altoit pe inimă,
nici n-aș putea să întreb unde ești
când ochii nu văd...
Nu fac parte dintre aceia care aruncă la coș rezultatele cercetărilor tehnologice, pe considerentul că toate țin de „ceva rău”, dar nu mă număr nici printre semenii care au convingerea că omenirea se află într-un stadiu superior de existență datorită inovațiilor din acest domeniu. E cert că în istoria cunoscută nu s-a...
trupul de lumină
îmbrățișează
trupul de piatră.
fiecare piatră se face
cuvânt.
fiecare trup se face
rugăciune.
În drum spre spitalul județean, unde mergea de două săptămâni în vizită la bunicul său, Andrei a observat cum, pe cealaltă parte a străzii, o doamnă de o eleganță aparte s-a oprit puțin la marginea trotuarului unde se vedeau câteva flori și, cu mare delicatețe, a ridicat ușor în palma dreaptă cupa unui bujor, ca și...
în zilele senine
frumusețea își face cumva loc
să răsară
pe orice chip
pe care-l întâlnesc.
spune-mi,
există zi
mai luminoasă
ca noaptea Învierii?
(din vol. Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând, 2020)
Robert nici nu s-a trezit bine și a început, ca de obicei, să se plângă – că e înnorat, că a întârziat coletul comandat, că n-a ieșit cafeaua cum dorea și multe altele pe care le înșira conștiincios aproape zi de zi, de parcă ar fi oficiat un ritual de exorcizare a grijilor. De fapt, nu făcea decât să își amplifice...
de când am plecat
mama își așază noapte de noapte
câte-un lucru de-al nostru sub pernă.
ea nu poate dormi, nu poate să cadă la pace
cu ziua care-a trecut, cu somnul care vine,
dacă nu are sub pernă o bluză roșie-a Elenei,
fularul Danielei,
o cămașă de-a mea.
știu că mama ne duce dorul când plecăm,
știu că plânge pe...