Biserica și sectele
Conspirația iudeo-masoneriei contra Bisericii Creștine. Demascarea teosofiei

„Trebuie să descreștinăm omenirea.”

Acestea sunt cuvintele de ordine ale francmasoneriei universale, fixate de francmasonul Tigrotto, unul dintre șefii acoperiți ai supremului consiliu din Italia, la 1882 (Onclair, La Franc-maconnerie contemporaine, pag. 71).

Ca să fie mai eficace această acțiune de descreștinare a lumii, iudaismul a inventat pentru intelectuali diferite secte, botezate „filozofico-religioase” ca: Francmasoneria, Spiritismul, Teosofia, Antroposofia, Știința Creștină și alte curente „neospiritualiste”.

Pentru marile masse populare a creat secte religioase, un fel de masonerie populară, cu același obiectiv final, de descreștinare a poporului. Lupta dintre Biserică și sinagogă e angajată mai de mult, chiar dela începutul apariției creștinismului.

O mărturie iudaică destul de elocventă: „În adevăr rabinii combătură, de la început doctrina creștină care făcea prozeliți în turma lor. Evangheliile trebuiesc arse, zicea rabinul Torphon, căci păgânismul este mai puțin periculos pentru credința evreiască decât creștinismul. Și nu era singurul ce cugeta astfel căci toți rabinii și hahamii înțelegeau în ce primejdie sectele (?) creștinești puseseră iudaismul”, (Bernard Lazare. L'antisermitisme, 1894 pag. 47).

Iată semnificația luptei care e deschisă între Biserică și sinagogă. Iudaismul are conștiința slăbiciunii lui, de aceia nu luptă pe față contra adevărului creștin, ci ascuns, perfid, căci dacă ar deschide focurile direct, atunci desigur iudaismul ar ieși zdrobit. Așa că trebuie să provoace crize interne în sânul Bisericii Creștine, să vâre torpile în Ea, ca s-o distrugă.

În acest scop au născocit diabolicul mijloc: sectele.

Încă din veacurile primare ale creștinismului, Biserica a avut de luptat cu diferite erezii ca: ebionismul, elkesaismul, arianismul, manicheismul, gnosaevreiască și nicolaetismul despre care Sfântul Evanghelist Ioan, zicea că face parte din „Sinagoga Satanei” (Apoc. Cap. I., ver. III).

Să ascultăm denunțurile unui fost francmason, grad mare, în privința legăturii intime ce există între secte și kabala evreiască: „În evul mediu, în anumite societăți oculte de vrăjitorie, de magie, de satanism, fundate de evrei cabaliști, aceștia perverteau pe creștini, ale căror pasiuni le excitau și-i convingeau că sunt îndrăciți, despărțiți pentru totdeauna de Biserică, că vor fi blestemați de Dânsa”, (Copin Albancelli, Le drame Maconnique, le pouvoir oculte contre la France. I. p. 31 9-4).

Dintr-un început Sfinții Părinți și cei mai iluștri scriitori creștini au combătut acțiunea dizolvantă a iudeilor de coruperea spirituală a creștinilor. De exemplu: Sfântul Ioan Gură de Aur: Adversus Iudaeos, Sfântul Grigore din Nisa: Testimoniu adversus Iudaeos ex vetere Testaments; Tertulian: De adversus iudaeos; Fericitul Augustin: Oratio adversus iudaeos și alții.

Iudaismul în marș de descreștinare a omenirii, a lucrat progresiv cu provocarea crizelor și luptelor fraticide dintre creștini.

Până și în reforma (erezia) lui Luther, în protestantism, găsim băgată coada lui Iuda: „Reforma și-a luat rădăcinile din izvoarele ebraice”, zice același evreu Bernard Lazare, iar un alt circumcis, A. Weill mărturisește că: „Orice creștin, care devine protestant, face un pas către iudaism”. (Drumont. La France juive 1, pag. 194).

Un alt evreu - un mare talmudist și scriitor cunoscut, Izrael Zangwil e mai elocvent: „Creștinul care părăsește idolatria trinitară (?) și trece le protestantism, se apropie de iudaism”.

Toate ereziile, care își au izvorul în „Sinagoga Satanei”, după expresia Sfântului Evanghelist Ioan, au fost învinse, afară de Protestantism, despre care Copin Albancelli, a zis: „Lumea Protestantă trebuie să formeze cuibul în care să clocească oul societăților secrete” (La conjuration juive contre le monde chrétien, pag. 258).

Cu toată înfrângerea pe care au suferit-o ereziile - Calul Troiei al iudaismului din Cetatea Creștină - Izrael nu cedează.

Sectele din timpurile noastre moderne: Adventismul, Baptismul, Milenismul etc., sunt creațiile franc-masoneriei, stipendate de finanța evreiască internațională și sunt manevrate, ca să dezrădăcineze ideea creștină din sufletul oamenilor.

Iudaismul promovează un deșănțat spirit de critică, urmărind să mărească prin propaganda-i perfidă, numărul așa zișilor liberi cugetători…

Evreii sunt un popor habotnic, conservatot în materie de religie a lor. Ateismul este marfă de export numai pentru uzul creștinilor.

Lupta surdă de veacuri a mozaismului impotriva creștinismului, care organizează campanii de dărâmare a prestigiului Bisericii creștine, prin provocarea dezordinei în domeniul intern sufletesc, concomitent cu stârnirea dezordinei în lumea externă, prin mijlocul revoluțiilor sociale, e pentru ca prin dezastrul general intern și extern să distrugă civilizația actuală care e de esență creștină, iar pe ruinele ei să se înalțe dictatura tiranică și sângeroasă a lui Izrael.

Exemplele istorice ale Rusiei și Spaniei sunt mai mult decât elocvente.

Conducătorii iudaismului universal - Cremieux și Montefiore, întemeietorii alianței universale izraelite - scriau următoarele cuvinte adresate iudaismului de pe glob, în faimosul lor manifest: „Creștinismul, dușmanul nostru de veacuri, sdrobit în luptă e aproape să îngenunche”.

Dacă atunci aceste cuvinte puteau fi o exagerare semită pentru a excita șovinismul talmudic al consângenilor săi, - apoi în secolul contemporan, par a fi o groaznică realitate.

- În continuare Cremieux în discursul ținut cu prilejul fundării alianței izraelite, precizează obiectivul de luptă, dizolvant, anti-creștin, al iudaismului cosmopolit: „Precum Iisus a înlocuit autoritatea zeilor stabiliți și a găsit cea mai înaltă manifestație în sânul Romei, tot astfel un Messianism al zilelor celor noi, trebuie să încolțească și să se dezvolte, tot într-un Ierusalim, de un nou ordin, așezat cu sfințenie între Orient și Occident, trebuie să înlocuiască cetatea îndoită a Cezarilor și Papilor. Și nu o ascund: de un lung șir de ani nu am nutrit altă idee decât viitorul acestei opere. Pe cât mi-au îngăduit puterile am ridicat drapelul; nu va întârzia să fâlfâie cu rodnicie în mâini mai tinere decât ale mele” (Gougenot des Mousseaux Le Juif, le judaïsme et la judaïsation des peuples chrétiens. Paris II, p. 254.65)

Acest mesianism iudaic se transpune la timpurile contemporane pe două planuri: I. extern, revoluții sociale și II. intern, lupte intestine în mijlocul creștinismului.

Această tactică de provocare a schismelor înăuntrul creștinismului a fost fixată într-un consiliu de rabini la 1880, fapt ce îl mărturisește însuși un evreu, Isac Blumchen autorul lucrării Dreptul rasei superioare care a fost tradusă în românește de Prof. Universitar C. Cătuneanu și care a făcut multă vâlvă: „Biserica creștină, fiind unul din dușmanii noștri, cel mai periculos, noi trebuie să-i micșorăm influența, așa dar, trebuie, pe cât este posibil, să altoim pe inteligența creștinilor ideile de scepticism, de schismă și să provocăm certuri religioase, care sunt în mod firesc atât de fecunde în diviziuni și în secte înlăuntrul creștinismului. Este logic de a începe să depreciem pe slujitorii acestei religii, să le declarăm un război deschis să provocăm bănuieli asupra cucerniciei lor, asupra puterii lor în viața privată și prin ridiculizare și batjocorire fină, noi vom fi distrus considerațiunea ce are publicul față de starea și veșmântul preoțesc. Să ne grăbim a câștiga influență asupra tinerilor elevi. Ideea progresului are drept consecință egalitatea tuturor religiilor, care fapt la rândul său duce la suprimarea, în programele de studii, a lecțiilor de religie creștină. Israeliții, prin dibăcie și știință, vor obține fără greutate catedrele și locurile de profesori în școlile creștine. Astfel educația religioasă va rămâne izgonită în familie, și cum cea mai mare parte din familii nu au timpul de-a supraveghea această ramură de învățământ, spiritul religios va scădea treptat, și încet-încet va pieri în întregime”.

Aceste texte care constituie tot atâtea perle de ură talmudică și satanică la adresa creștinismului, au fost însușite de către congresul sionist mondial ținut la Basel în 1897, la care au participat toți conducătorii lojilor fracmasonice B'nai Brit și care au fixat politica iudaismului față de creștinism și cunoscutele Protocoale ale înțelepților Sionului.

Din capitolul XVII, al protocoalelor, reiese din texte cât și din realizări, originea iudaică și anticreștină a protocoalelor: „Ne-am îngrijic deja să descredităm clasa preoților creștini și să le dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea astăzi stânjeni mult. Înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conștiinței e pretutindeni proclamată. Prin urmare nu mai e decât un anumit număr de ani care ne despart de ruina desăvârșită a religiei creștine; celelalte religiuni le vom dărâma și mai ușor, dar e încă prea devreme să vorbim despre aceasta. Vom așeza puterea bisericească și preoțimea în niște cadre atât de strâmte, încât înrâuritea lor va fi nulă față de aceea pe care au avut-o altădată. Evreii prin ajutorul democrației au introdus preoții în partidele politice, sustrăgându-i de la misiunea lor divină, fapt ce a provocat eclipsa autorității morale a păstorilor sufletești, față de credincioși. Când va veni momentul de a distruge pe veșnicie Biserica creștină, atunci degetul unei mâini nevăzute va arăta popoarelor această instituție. Dar când popoarele se vor azvârli asupra Ei, noi vom apărea ca apărători ai acestei Biserici, pentru a nu îngădui vărsarea de sânge. Prin această diversiune vom pătrunde înlăuntrul Bisericii Creștine, din care nu vom mai ieși până nu o vom fi nimicit în întregime. Regele evreilor va fi adevăratul papă a lumii, patriarhul Biseticii internaționale”.

(Ultimele telegrame de presă ale agenției evreiești „Ita” anunță că evreii vor să-l proclame rege al Palestinei pe Weissmann, șeful executivei mondiale sioniste).

„Dar atâta timp cât nu vom fi crescut tineretul în noile credințe de tranzacție, și apoi în a noastră, nu ne vom atinge pe față de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor prin critică, ațâțând neînțelegerile”.

Evreii nu se mulțumesc numai să descreștineze, ei vor să iudaizeze. O altă atestare în sprijinul acestei dorințe - de iudaizare - o furnizează scriitorul evreu Bernard Lazare, în L' antisemitisme, pag. 350, Paris:

„Evreul nu este numai distrugător, ci și ziditor, mândru, ambițios, autoritar, evreul caută ca totul să i se supună. Nu se mulțumește să descreștineze, ci el iudaizează; distruge credința creștină, împinge spre indiferență religioasă, dar și impune celor cărora le dărâmă credințele, concepția lui despre lume, morală și viață; el lucrează la opera lui seculară: nimicirea religiei lui Hristos”.

În lumina acestor documente de inspirație iudaică, iată și o realizare istorică în cazul Cazarilor. Acest popor din Rusia era creștin, însă fiind absorbit de invazia evreiască a fost forțat să renege credința creștină în care se născuse, și să se circumcidă.

Iudaismul - prin sectele religioase caută să iudaizeze, să descreștineze, să răstignească pentru a doua oară pe Hristos-Dumnezeu în sufletele creștinilor.

ADVENTISMUL

Adventismul are legătură intimă cu învățătura mozaismului. Lucrarea valoroasă a PS. S. P. Galation Cordun de la R. Vâlcea, care a fost șeful serviciului religios la C.F.R. - intitulată Cum s-a manifestat iudaismul în propaganda adventistă - , demonstrează legătura organică ce există între adventism, talmud, kabală și thora iudaică.

Numitul studiu citează cum că adventismul prin revista sectantă „Măslina” cerea instituirea serbării „kuștilor” serbare specific evreiască.

Acum câțiva ani când se declarase ofensiva religioasă și morală în Capitală, la un congres al tuturor reprezentanilor societăților și ateneelor populare, s-au putut vedea dedesubturile sectelor din România, din relevațiile senzaționale făcute de P. S. Episcop Tit Simedrea, pe atunci vicar al Sfintei Patriarhii și de Prof. Universitar Dr. Jianu.

Astfel P. S. Simedrea a denunțat pe bază de documente că numai pentru România baptiștii din America cheltuiesc anual 40.000.000 lei, cu propaganda lor. Prea S. Episcop Simedrea a mai amintit și numele unui funcționar superior din Ministerul Cultelor — era vorba de d. Stancu Brădișteanu — care ocrotește această operă de înstrăinare și corupere.

D. Prof. Universitar Dr. Jianu face o depoziție și mai senzațională: citează cazul unor evreice care au fost prinse când s-au introdus în spitalul Colțea, sub nume fals de creștine și care au inundat paturile bolnavilor cu broșuri și reviste de rătăcire. Iată deci evreice misionare trimise cu ordin express de sinagogă ca să facă prozelitism.

Acest fapt e destul de elocvent ca să ne ilustreze dedesubtul și autorii oculți, care nu sunt decât evreii.

Adventismul e periculos fiindcă vrea să smulgă de la sânul Bisericii noastre pe țăranii și meseriașii români, pe care îi ademenesc cu făgăduința mincinoasă a fericirii comuniste și a dezlegării de orice jurământ față de autorități.

Refuzul de a trage cu arma în caz de război, când țara va fi în primejdie, constituie un mare pericol și poate aduce o catastrofă națională.

MILENIȘTII

Mileniștii, supranumiți și studenții în Biblie, sectă ce a fost desființată acum câțiva ani, și care luase mari proporții în Ardeal, însă care activează în mod clandestin în satele din Ardeal și Banat.

Nu voi analiza ideologia politică distructivă a acestor secte, ci voi desprinde numai aceste două aspecte revoluționare: a) Negarea autorității laice - contra Dinastiei, slăbirea sentimentului dinastic în popor, ca să ducă la așa zisa „Cascada Tronurilor”; b) Contra autorității religioase în stat - contra preoțimii.

Masonismul revoluționar de la noi, întrebuințează aceleași mijloace tactice care au fost însușite în timpul marii revoluții franceze și celei rusești: lupta contra Regelui și contra Biseticii - contra clerului.

Fără să vrei își amintești de formula satanică a evreului Leon Gambeta: „Le clericalisme, voila lennemi” și a lui Adam Weishaupt, evreu și fracmason, creatorul ordinului iluminaților din Bavaria, care lansă o altă formulă talmudică: „Avec les boyaux du derniers des pretres étranglant le dernier des rois” (cu mațele ultimului preot să ștrangulăm pe ultimul dintre regi).

Deci antidinasticism și anticreștinism - două atribute ale iudaismului în luptă cu creștinismul.

Când s-au aflat dedesubturile și scopurile talmudice ale acestei secte, în urma confiscării materialului subversiv, care a dus la desființarea lor, cine credeți că erau autorii din umbră?

Doi evrei care stăteau la Magdenburg: Hans Dollinger și Paul (Saul) Balzereit, (ambii cunoscuți ca propagandiști comuniști).

Ce urmăreau?! „Iehova va pune pe evrei, stăpânitori ai pământului” (Planul împlinit, pag. 249).

Această sectă anticreștină și anti-națională e finanțată de banca evreiască Hirsch din New-York, după relatările scriitorului german Schlegel Die Wahrheit über die Ernsten Bibelforscher (Berlin 1922).

Mileniștii din Polonia sunt subvenționai în largă măsură de loja masonică din Zurich, după cum s-a dovedit în procesul faimosului milenist și comunist Dr. Fohrman, la Saint-Galle, în 1925, după cum găsim în lucrarea Prof. Dr. Metchislas Shrudrik: Les sectes judaissantes en Pologne (editions Le Sabre, 1927, Varssovie).

Caracterul revoluționar și comunist al acestei secte pretinse religioase, reiese din revista lor oficială „Studenții Bibliei” 1920, voi. IX, Nr. 5 pag, 3: „În scurt timp revoluția va veni, lumea întreagă terminându-se într-o anarhie teribilă și anarhică care cumplit va răsturna și arunca toate babiloniile, sistemele eclesiastice, bisericești și politice”.

Deși desființată pe timpul Regenței, totuși lucrează clandestin, propovăduind anarhia spirituală și politică - colectivismul.

BAPTIȘTII

Baptiștii în Ardeal sunt creațiile lojilor masonice, puse în slujba maghiarismului, care are ca scop bine definit de a sfărâma unitatea națională, de a provoca pe această cale o ruptură între frații ardeleni și ceilalți din regat și prin luptele confesionale să-i readucă pe cei dintâi sub dominația maghiară.

În Basarabia, ei sunt instrumentele imperialismului iudeo-comunist și au ca șef pe evreul Averbuch din Chișinău, sionist și comunist,

Un fapt vrednic de amintit e acela din care se vede cum și-a obținut baptismul autorizația de funcționare în România.

Sub trecuta guvernare a partidului liberal - i s-a oferit statului Român, de către un consorțiu al bancherilor englezi (?) un avans pentru un împrumut. Nu cerea altă garanție decât libertatea confesională a minorităților etnice.

Dacă guvernul recunoaște baptismului libertăți culturale - de propagandă și prozelitism - i se acordă împrumutul.

Guvernul, „naiv”, se grăbește și recunoaște baptismul, dar împrumutul oferit de consorțiul „englez”, nu s-a făcut nici până astăzi. Pentru aceleiași rațiuni de stat, nici un Înalt Prelat nu a protestat contra autorizării baptismului, rămânând înșelați atât Biserica cât și Statul. Cu alte cuvinte am fost literalmente înșelați.

Dar baptiștii lucrează. Au mai obținut de la trecuta guvernare liberală dreptul ca fiii de baptiști să se înscrie în școlile normale, astfel că viitorii învățători vor face educația religioasă morală a tineretului școlar nu în spiritul creștinismului nostru tradițional, ci sectar.

Școala normală de fete din Predeal ne-a dat foarte multe fete absolvente baptiste.

Afară de învățători și învățătoare mai sunt în țară și profesori secundari baptiști.

În concluzie: sectele religioase din România sunt creațiile iudeo-masoneriei prin care se tinde la transfigurarea, la falsificarea, la iudaizarea creștinismului și la descreștinizarea, poporului român.

„În propaganda sectară contemporană - spune Prof. Dr. M. Schrudrik în Les sectes judaissantes en Pologne - influențele evreiești joacă rolul cel mai important. Evreii se străduesc de a distruge Biserica Creștină cu ajutorul sectelor pe care le creează și le conduc după principiile lor. În regulă generală, acțiunea sectară se poate defini: o tendință de a șterge din memoria, din sufletul și din inima oamenilor numele lui Iisus Hristos-Dumnezeu și a răspândi falsa convingere că Mesia, promis de Dumnezeu n-a sosit încă”.

Sectarismul religios nu-i decât bolșevism religios și care nu face altceva decât să anarhizeze, să bolșevizeze spiriul poporului român, pregătind pe cale religioasă, revoluția socială și politică.

Așa au procedat evreii în Rusia veche, care prin ajutorul sectelor religioase - treceau peste o sută - au distrus acest mare imperiu, creație a Țarilor și a Bisericii.

Evreii pe lângă sectele care le-au creat ca să poată să mineze mai bine Biserica Ortodoxă Rusă, s-au botezat și înscris de mici în seminarii și academii teologice. Au fost prinși foarte mulți din acești „preoți, care făceau diferite blasfemii în Sfânta Împărtășanie.

O altă metodă întrebuințată de evrei de a grăbi distrugerea societății rusești, a fost aceia că evreii travestiți în preoți ațâțau massele la revoltă. Astfel faimosul revoluționar, preotul Gapon (evreu trecut la ortodoxism) a condus revoluția din 1905 — prima încercare bolșevică de a distruge Rusia Țaristă - ridicând masele populare la revoluție, prin misticismul ce le infiltra și cărora le invoca divinitatea, ca sprijin a revendicărilor lor revoluționar comuniste.

Ultimele mișcări sectare manifestate sub formă violentă, ca stilismul, care a provocat lupte sângeroase în cuprinsul țării și care au dus la cunoscuta republică de la Albineț și recentele mișcări de la Piatra-Neamț, s-au dovedit a fi - după rapoartele oficiale - regizate de mâna ascunsă a internaționalei a III-a.

Poliția de stat, după amănunțite cercetări, a constatat că, cunoscutul călugăr stilist - capul rebeliunii - era agent comunist.

Aceste manifestări de dată recentă, cu caracter violent, poate vor trezi, pe lângă autoritățile superioare bisericești, și autoritatea laică constituită în stat, la luarea de măsuri radicale contra sectelor.

Soluția nu poate fi decât aceasta: suprimarea radicală și irevocabilă a funcționării tuturor sectelor din cuprinsul țării ca o condiție esențială a vieții noastre naționale și de stat.

Aceasta este unica soluție salvatoare.

A acorda autorizații de funcționare sectelor, pe deoparte, iar pe de altă parte de a aloca sume de milioane în bugetul ministerului, pe aceste timpuri de criză, pentru a le combate, - în realitate pentru plasamentul disponibil al agenturii electorale ale partidelor - este o măsură mai mult decât ridicolă.

Ministerul Cultelor - ministerul sectelor - prin autorizarea funcționării sectelor religioase în România înseamnă că înlesnește înstrăinarea patrimoniului spiritual al poporului nostru, prădându-l în același timp și materialmente prin sumele considerabile care se cheltuiesc cu așa zisa combatere a sectelor.

A sosit timpul ca această situație paradoxală să înceteze.

Sfântul Sinod trebuie să intervină de urgență și energic ca să pună ordine creștinească și românească la „Ministerul sectelor”, că altfel ni se rezervă perspectivele sumbre ale Rusiei ortodoxe și ale Spaniei catolice.

DEMASCAREA TEOSOFIEI

Falsul „Mesia Krishnamurti” e evreu din Varșovia.

Asociațiile care sunt calificate de „masonerie neregulată” și care au în mod general legături cu franc-masoneria și ocultismul sunt printre altele: Spiritismul și Teosofia. Aceste secte religioase Spiritismul și Teosofia sunt furnizate pentru intelectuali, iar celelalte secte sunt făurite pentru massele mari populare care au același scop: descreștinarea și bolșevizarea spirituală a poporului.

I. TEOSOFIA ȘI SPIRITISMUL, TORPILE IUDAICE PENTRU DINAMITAREA CREȘTINISMULUI.

Obiectivul lucrării de față este de a reda în linii generale și succinte, opiniei publice românești, și-a prezenta în toată goliciunea ei hidoasă, secta Teosofică, care departe de a fi o doctrină filozofico-teologică, cum pretind teosofii și masonii, nu este decât o nerușinată escrocherie spirituală, iar pretinsul „mesia” Krisnamurthi, nu-i decât un evreu din ghetoul Galițian.

Masoneria - această torpilă iudaică pentru dinamitarea creștinismului - vrea ca din Spiritism și Teosofie să fundeze noi religii și să le substituie creștinismului.

Ca sectă religioasă, spiritismul își face apariția în părțile Aradului pela 1900-1905. E întemeiară de un fost diacon rătăcit, Iosef Vucotici, care a făcur școală spiritistă la evreul doctor Grunhut Adolf din Budapesta, redactorul revistei spiritiste „Egi Vilagrossag” (Lumina cerească).

Această rătăcire pusă la cale de un evreu maghiar a reușit să facă mulți adepți printre intelectualii noștri care n-au educația religioasă suficientă.

II. FALIMENTUL MORAL AL SPIRITISMULUI.

O notiță informativă redată de o agenție de presă străină în ziua de 14 Octombrie 1937, ne relatează că „la Glasgow s-a ținut zilele acestea congresul mondial al spiritismului, la care au luat parte ocultiști din lumea întreagă. Lucrările congresului s-au încheiat cu concluzia că spiritismul se află la un punct mort și de aceea este nevoie ca toți cei care își simt calități de medium să se ofere pentru cercetări științifice”.

Cercurile științifice când au verificat experiențele acestor faimoși medium i-au văzut că sunt niște șarlatani incorijibili. Din această cauză după cum reamintesc însuși spiritiștii, la congresul mondial, această nouă și falsă religie a ajuns și va rămâne la un punct mort.

Francmasonii - acești lachei ai evreilor - vor ca din credința în spirite să formeze o nouă religie, cu un nou ritual, numai pentru a face ca unii creștini care cad victimă acestei rătăciri să nu se închine Domnului Iisus Hristos-Dumnezeu, ci spiritelor.

Am crezut necesar să vorbesc în treacăt despre spiritism, acest surogat religios, care face parte împreună cu Teosofia, din arsenalul iudaic pentru descreștinarea intelectualității noastre.

III. TEOSOFIA: DOCTRINĂ = CABALĂ IUDAICĂ ȘI MARXISM.

Teosofia este o pretinsă doctrină „filozofico-teologică”, care își are sorgintea în panteism, opusă ca atare creștinismului.

Panteismul e o ipoteză care susține că există o identitate substanțială între lume și Dumnezeu. Panteismul e cunoscut în istoria filozofiei sub două forme:

a) Panteismul naturalist, care confundă finitul cu infinitul, Dumnezeu cu Lumea, - degenerând astfel în materialism ce nu admite decât existența materiei.

b) Panteismul idealist care proclamă ca realitate, substanță unică, pe Dumnezeu, lumea nefiind altceva decât o aparență, un fenomen a lui Dumnezeu.

Reprezentantul cel mai tipic al acestei forme de panteism a fost filozoful evreu Baruh Spinoza, care a scris tratatul lui de filozofie în limba latină, limbă în acele vremuri, universală și oficială, ca astfel să fie cât mai accesibilă lumii creștine, ca în felul acesta să poată lovi mai eficace în concepțiile sale despre viață și lume.

Teosofia constituie în tendința ei o internațională a religiilor, pentru a distruge adevărata religie care e cea creștină.

Atunci când s-a provocat pentru prima dată în discuția marelui public, problema teosofică, cu prilejul vizitei lui Krisknamurti la București, în decembrie 1930, s-au scos o serie de broșuri de propagandă de către teosofii din România, prin care se căsneau să convingă că „Krishnamurti nu e teosof, nu e mason, nu aduce o nouă religie și nu vine să dărâme pe cea care este”.

Secta teosofică este un surogat al masoneriei engleze, care e infiltrată azi de tendințe revoluționare, mânate de diferite societăți oculte.

La institutul britanic, unde se mai predau și cursuri de limba și literatura engleză, sunt foarte multe broșuri și reviste de propagandă teosofică.

Aceste categorii de societăți secrete, din care face parte și teosofia, sunt cu tendințe politice și pseudo-religioase, sau cum pretind ei, neospititualiste, care în realitate nu sunt decât o excrocherie spirituală. Aceste categorii de societăți sunt calificate ca masonerie „neregulată” și au legături cu francmasoneria și ocultismul.

IV. FONDATORII: ELENA P. BLAVATSKI, ANY BESANT, LAEDBEATER.

Fondatorii teosofiei sunt două femei: Elena Petrovna Blavatski, născută la 1831 în Rusia, care a fondat teosofismul la 1875, după o viață fantastică de aventuri. Despre această faimoasă fondatoare a mișcării teosofice și a revistei „Teosophist”, iată ce scrie publicistul francez Maurice Magre, un admirator al Teosofiei, care e budist, în lucurarea sa Magiciens et illumines, pag. 268: „Înjura ca un surugiu; fuma toată ziua în public și chiar în templele sfinte. Incapabilă să mintă (cum cere datoria de teosof), deveni anti-clericală. Pretutindeni pe unde trece își face dușmani”, (pag. 230). Teosoful Magre ne informează că urmașul bețivei și detracatei Blavatski, e astăzi Krishnamurti care pretinde că e încarnația lui Hristos.

Elena Blavaski ca să uite trecutul aventuros, ca și blestemul lui Cain, cum scrie ea, directorului revistei „Științele Publice”, din Leipzig, A. N. Acsanov, se duce în America.

Aici la New-York în tovărășia Colonelului Henry Steel Olcotr, care se ocupa cu spiritismul, și cu un oarecare George H. Felt, s-au apucat de spiritism, vorbind în rusește cu unchiul și tatăl ei.

Au editat o revistă spiritistă cu care prilej se compromit. Un mediu cunoscut sub numele de „Jum” o denunță pe Blavatski ca agitatoare” mondială, denunțându-i din trecutul ei întunecat, cu aprecieri puțin măgulitoare față de „minunile” ei spiritiste.

Această mișcare pseudo-religioasă a provocat o mulțime de tulburări în Europa și America, tulburând pacea sufletească a unor creștini slabi de înger, care au căzut în cursa spiritistă-teosofică.

Din cauza scandalurilor provocate în New-York, Blavatski hotăra să se mute în India, la Adyar. Reușește să câștige un neofit în persoana baronului de Salma, care lăsă societății spiritiste prin testament, tot patrimoniul lui. În felul acesta Blavatski deveni moștenitoare a unei formidabile averi.

Înhumarea acestui mecena spiritist s-a făcut după un ritual cu totul păgân.

Elena Blavatski, reușește să mai câștige o aderentă, în persoana englezoaicei Any Besant, care este a doua fondatoare a teosofiei - o femeie cu apucături curioase.

A avut de bărbat, un preot anglican, de care a divorțat, din cauza morții unicului lor copil.

După câtva timp intră în ziaristică și în mișcarea socialistă. Astfel mișcarea teosofică ia o direcție revoluționară, orientându-se spre socialism.

La Paris în 1889 are loc congresul internațional al muncitorilor la care Any Besant a luat parte ca delegată.

Marxiștii au aclamat-o, propunând să fie co-asociată la acțiunea lor revoluționară.

În 1919 se descoperă că aproape toți directorii și acționarii casei de editură „Victoria House” care au lansat ziarul socialist Daily Herald, erau francmasoni și teosofi.

În Franța revista comunistă „Monde” de sub direcția lui Henri Barbusse, redă în fiecare săptămână reuniunile și conferințele publice, care au loc alternativ, la loja masonică și templu teosofic.

Încă o dovadă despre tendințele politico-revoluționare ale sectei teosofice, o constitue, lucrarea englezului Geofirey West, intitulată Viața lui Any Besant, pag. 249, în care găsim darea de seamă a meetingului cate a avut loc într-o sală din Londra la 23 iulie 1934, pentru a celebra cincantenarul vieții publice a lui Any Besant.

Printre oratorii care au luat cuvântul și au adus omagiile lor, operei socialiste și revoluționare a sărbătoritei a fost și Mac-Donald, reprezentantul internaționalei a II-a socialiste, de la Amsterdam pentru Anglia, care acum câțiva ani, împreună cu tovarășul Litvinov, alias Finkelștein, reprezentantul internaționalei a III-a dela Moscova pentru Anglia, au conspirat la debarcarea fostului rege al Angliei - George - și la instaurarea unei republici sovietice.

Chiar Any Besant, în același an spunea la Bombay; „Pot să spun că am lucrat pentru partidul muncitoresc timp de 50 ani din viața mea politică și am fost încă din 1884 membră a societății Fabiene”.

Societatea Fabiană (The Fabian Society) numită așa de la cuvântul lui Fabius Cunetator: „Așteaptă-ți momentul și lovește”!

Societatea Fabiană era o societate destinată să prepare terenul socialismului.

„Noi am găsit - spune Any Besant - partidul muncitoresc întru totul cu noi”.

După ce am relatat succint, în linii generale, fizionomia celor două personalități care au fondat și condus mișcarea teosofică, să analizăm în câteva cuvinte, doctrina teosofică.

V. DOCTRINA TEOSOFICĂ.

După cum am spus dea început, nu a fost în intențiunea mea de a prezenta un studiu asupra teosofiei, de mari proporții. Există o literatură atât de bogată în acest domeniu, încât se pot scrie volume întregi. Am căutat însă de a o reda în cadrul unui mic tratat pentru a fi cât mai accesibilă marelui public.

Concepțiile acestei secte anti-creștine sunt expuse în lucrările Elenei Blavatski: Doctrina secretă și Isis descoperit.

Rene Guenon, autorul importantei lucrări, Le Thesophisme, indică sursele acestei lucrări în majoritatea lor ocultiste, în special masonului Eliphas Lewy.

Așa zisul sistem religios particular care constituie doctrina oficială a teosofiei nu este decât un amestec confuz de neoplatonism, gnosticism, cabală evreiască, hermetism și ocultism.

Cu aceste elemente, teosofii au fondat această doctrină, vrând să ne prezinte un fel de creștinism ezoteric, transfigurat, falsificat.

Aceiași speță de creștinism pe care ne-o prezintă pentru Basarabia „venerabilul” Leon Averbuch, șeful sioniștilor și al baptiștilor.

La întrebarea Pr. profesor universitar Scriban, cum poate el să facă propagandă baptistă, când e mozaic, „baptistul” Averbuch a răspuns că el e creștin ezoteric.

VI. DUMNEZEUL TEOSOFILOR: MARELE INSTRUCTOR AL LUMII, E ASEMĂNĂTOR CU DUMNEZEUL FRANCMASONERIEI = MARELE ARHITECT AL UNIVERSULUI.

Concepția teosofilor despre Hristos, despre care vorbesc într-un sens mistic, îl denumește unul din „marii instructori ai lumii”. Această denumire se apropie de aceea a masonilor care numește pe Dumnezeu, marele „Arhitect al Universului”.

Toate lucrările masonice se săvârșesc pentru „Gloria și sub Auspiciile D∴G∴A∴D∴U∴, litere fatidice, care pentru profanii și masonii naivi înseamnă: „Du Grand Architecte de l'Univers” (Al marelui Arhitect al Universului), dar pentru cei inițiați - după cum ne informează celebrul Paul Rosen, fost inspector general al Francmasoneriei universale în lucrarea sa L'Ennemnie Sociale, - s-ar traduce mai bine prin cuvintele: „De la Grande Association Destructive Universelle” (a marii asociații de distrugere universală).

Francmasoneria lucrează sub direcția D∴S∴, ceia ce înseamnă pentru vulgum pecus (gloata proștilor) a francmasoneriei,„Directorat Suprem”.

Pentru marii inițiați, aceste două litere D și S, între care este încadrată deviza masonilor conducători: „Deus Meumque Jus” - deviză care e scrisă pe toate drapelele masonice -, reprezintă, simbolizează această deviză, care înseamnă:

a) Impunerea (simbolizată prin cuvântul Jus) a principiilor masonice mai întâiu Familiei, apoi Națiunei, spre a ajunge a le înrădăcina în toată omenirea.

b) Distrugere (simbolizată prin cuvântul Deus) a Religiei, a Autorității, a Moralei. Distrugerea Religiei în Familie; Distrugerea Autorității în sânul Națiunii, Distrugerea Moralei în omenire.

c) Materializare (simbolizată prin cuvântul meum) prin Corupție — adevăratul sens intim al cuvântului „Materializare” — a Conștiinței, a Învățământului, a Statului.

Aceste cuvinte (Impunere, Distrugere, Materializare) înseamnă pentru marii inițiați satanici, că trebuie: „Să impună distrugerea oricărei religii în familie prin coruperea conștiinței; să impună distrugerea oricărei autorități în Națiune prin corupția învățământului; să impună distrugerea oricărei morale în omenire prin corupția Statului”.

Pentru gânditori, pentru oamenii serioși și cumpăniți; aceste două litere D∴S∴, care de două secole joacă un rol atât de mare în istoria universală înseamnă deci: „Dezorganizate Satanică” a Familiei, a Națiunii și a Omenirii, reprezentate prin cele trei puncte ∴ care le urmează.

„Acestea sunt interpretările celor trei puncte ∴ pe care le dă Paul Rosen, fost unul din cei mai mari masoni, inspector g-ral al masoneriei mondiale, puncte pe care le pun toți masonii la sfârșitul semnăturii numelui lor în corespondența dintre ei, fără bine înțeles, să le știe semnificația.

Am căutat să insist asupra acestei analogii flagrante între concepția despre Dumnezeu la masoni și teosofi.

Teosofii spunând de Iisus Hristos-Dumnezeu că nu e altceva decât unul din „marii instructori ai lumii”, îl pun pe plan de egalitate cu Budha, Confucius, Moisi și Mahomed.

Teosoafa Blavatski neagă existența divină și istorică a lui Hristos, afirmând că este o personificare glorificată de felul acelei personalități deificate de marii herofanți ai templelor, așa că, Hristos, este o simplă alegorie (închipuire).

Teosoful francez, Le Cler, în lucrarea sa, Teosofia în 25 de lecții, Paris 1919, atestă că panteismul e la baza doctrinei teosofice: „În natură nu există viață fără materie, nici materie fără viață, una și alta sunt indestructibile, fără început și fără sfârșit”.

Ceea ce înseamnă în limbajul clar al cuvintelor că, după teosofi, Dumnezeu e natura și natura e Dumnezeu, așa că și omul e Dumnezeu.

După cum se observă, teosofia are la bază același panteism grosolan ca și francmasoneria. După teosofi, Universul e supus la 2 legi:

1) Legea evoluției - pe care a descris-o francmasonul Darwin;

2) Legea reîncarnării - care e pârghia de susținere a spiritismului francmasonic.

„Christos ca și toții maiștri ocultismului au fost muritori și păcătoși, ca și noi. Ei au cucerit însă perfecția divină reîncarnându-se de mii și mii de ori”.

"Teosofii — călcând pe urmele Magilor francmasoni — au constatat în om două tendințe diametral opuse: aceea a instinctelor și aceea viciilor.

Ei au conchis — ca și maiștrii lor - că omul are două suflete: unul divin și altul satanic sau astral.

„În momentul morții, omul își leapădă corpul fizic și își păstrează corpul astral… pe care îl evoacă spiritiștii”.

Insist puțin și asupra așa ziselor Forțe ale Vieții, ce constituesc „Cuvântul” sau „Logos.

Acest Logos are drept corp fizic, Soarele, și el guvernează Lumea prin șapte mari Spirite planetare. Dar el influențează și Spiritile inferioare: Silfe, Salamande, Ondine, Gnomi. Și teosoful Le Cler, vorbind despre aceste duhuri rele zice: „Ele sunt realități veritabile și pot fi văzute de persoane clar văzătoare”.

Prin urmare teosofia prezintă mari analogii cu Astrologia și Magia-francmasonilor. Fără să mai amintesc de basmul pueril cu cele Șapte Rase omenești, voi cita un pasagiu din cartea de propagandă a lui Le Cler:

„înainte de apariția ultimelor două Rase, o mișcare de fraternitate s-a ivit în Omenire.

Condus de Apostolii și martirii săi, adevăratul Socialism a preparat ameliorarea condițiilor sociale ale claselor muncitoare…

Spiritele sunt în așteptarea unor timpuri noi, a unei civilizații noi, și Marele Instructor al Lumii nu va întârzia să vie”.

Prin urmare, nu mai încape îndoială că Teosofia, după ce a împrumutat dela Francmasoni doctrina ei, „filosofică”, ajunge să preamărească socialismul lui Karl Marx, din care a ieșit comunismul, și să leșine de entuziasm în așteptarea unui Mesia Anti-Crist, simbolizat prin Iuda trădătorul, căruia bolșevicii i-au făcut statuie în piața Lenin din Moscova.

Secta panteistă a teosofilor a amestecat noțiunile de magie, din Kabala iudaică, cu câteva idei bizare luate din religia lui Buda (ca Nirvana) Karma etc. și a făcut un mixtum compozitum caraghios, pe care l-au numit neo-budism, prezentându-l unor creștini, cu numele, drept creștinism ezoteric.

Acestea constituie curentul masonic așa zis spiritualist, pe care îl infiltrează prin societățile de gândire și religioase, adepții cărui curent caută să reînvie vechile tradiții păgâne și predând așa numita-cunoștință esoterică, secretă, care le-a fost transmisă prin kabala evreiască.

Esoteric, (de la cuvântul grecesc esoterikos-interior) calificație dată unei doctrini secrete, rezervată numai pentru „inițiați”, iar exoteric (de la grecescul exoterikos-exterior), calificație dată doctrinei propusă, ca învățământ public.

Exoteric și esoteric, adică o doctrină pentru mulțime și alta pentru inițiați, adică una învață pe marea mulțime - masonii și teosofii de grade mici - și alta învață și cred teosofii și masonii dela conducere.

Acestea le spun pentru meditarea masonilor și teosofilor de bună credință… dar naivi.

Pe lângă prea ilustra soră, Any Besant, care se întitula prim locotenent suveran, mare comandor, care a trecut prin mai multe loji masonice, societatea teosofică mai avea ca asesor, pe prea ilustru frate episcop, Leadbeater, francmason grad 33.

Any Besant a luat în India, pe evreuul Krishnamurti, pe care l-a crescut și educat în principiile masonice, care acuma are cutezanța să se prezinte lumii ca adversar al lui Iisus Hristos.

VII. CINE E ACEST KRISHNAMURTI? „MARELE PROFET” KRISHNAMURTI ESTE EVREU.

Tatăl său a murit în mizerie.

„Varșovia, 10 (Telor).- Într-un spital din Varșovia, a murit ieri în vârstă de 74 ani un cerșetor evreu, cu numele de Solomon Kalman Grunberg. Înainte de a muri, el s-a plâns medicului care l-a tratat că mai de mult, când avea o situație materială bună, a trimis pe fiul său în Anglia, care acum nu mai vrea să aibă legături cu el și nici nu-l sprijină. Din actele depuse de bătrânul cerșetor evreu, reiese clar, că fiul său nu este altul decât „marele profet” Krishnamurti, pe care conducătoarea teosofilor din America, Miss Anny Besant, îl prezintă credincioșilor ei ca pe un nou Budha. „Profetul” Krishnamurti era în legătură cu tatăl său, care odinioară a fost un mare exploatator forestier în Polonia orientală, numai prin scrisori post restante. În scrisorile adresate tatălui său, el precizează, că din cauza „misiunii sale, îi este imposibil de a-l lua la el în America, unde după cum se știe, Krishnamurti se bucură de o situație materială foarte frumoasă”.

Această telegramă de presă a agenției „Telor” a fost înserată în ziarul „Universul”, din 13 August 1937, și are darul de a rupe definitiv masca de pe fața hidoasă a teosofiei și a o arăta în toată goliciunea ei iudaică.

De fapt, însuși fundamentele pseudo-doctrinei teosofice își aveau sorgintea în iudaism: Kabala. Însă știrea aceasta că însuși falsul mesia Krishnamurti-Grunberg e evreu, va provoca în lumea creștină și - chiar în aceea a teosofilor de bună credință care au fost prinși în mrejele ei satanice, - o reacțiune formidabilă care va duce în mod inevitabil la falimentul moral al teosofiei iudeo-masonice.

Acest „Mesia” Grunberg-Krishnamurti, are neobrăzarea să pretindă că el este „posesorul necondiționat și integral al adevărului” - (citat după Maurice Magre - Magiciens et Illumines, Paris, 1930, p. 288).

„Fratele Episcop” mason Leadbeater, grd. 33, în cartea sa: Le Cote oculte dela Francmasonerie (Latura ocultă a francmasoneriei) edit Adyar, Paris 1930, la pag. 152 :„Veți găsi mai multe amănunte privitoare la calitățile dobândite în cartea Aux pieds du Maitre, de Krishnamurti, Le Sentier du disciple, de Prea∴Ilustra∴Soră∴ Anny Besant și în fine în propria mea carte Les Maitres et le Sentier.

Prin urmare, lămuririle masonilor, acești dușmani de moarte ai lui Hristos și ai Nației, le vom găsi în 3 autori: Masonul Leadbeater, Teosoafa Besant și creatura lor, evreul Grunberg-Krishnamurti.

Teosoful M. Magre, în cartea lui Magiciens et illumines, scrie: „Cuvântul, adevărul, legea (teosofice) nu s-au pierdut. Succesorii șefei Blavatski, au instruit pe un tânăr, Krishnamurti, pentru a fi șef al bisericilor teosofice”.

În broșura de prezentare, la pagina 40, se poate vedea că Grunberg Krishnamurti are o lucrare și în românește! Viața Scop, adică tocmai opusă învățăturilor creștine. La pag. 12 scrie: „Ce fac eu, e că insist asupra unui principiu central”.

Deci aceia ce face francmasoneria (Leadbeater p. 17). Tot la pag. 12, se declară egal cu Iisus Hristos, ce e egal cu Budha: „Viața aceasta, atât Budha, cât și Crist au realizat-o”… „Și aceasta este viața aceea despre care eu spun că am realizat-o”.

La pag. 14, consideră pe cămătari la fel cu credincioșii creștini: „dorința de a exploata pe alții — ceea ce e numai căutarea fericirii prin lucruri externe, fie bani, posesiuni, biserici sau religii”.

La pagina 15, atacă Dumnezeescul instinct de familie, baza naționalității și a societăților creștine, căci iată ce zice: „Calitatea iubirii adevărate, a iubirii pure, nu cunoaște astfel de distincții ca soție și soț, fiu și tată și mamă.”

La pag. 16 e pentru amorul liber ca și comuniștii și consideră căsătoria, ce pentru creștini e o taină Dumnezeiască, drept un rușinos contract de închiriere reciprocă, pentru experiențe: „Căsătoria e cooperarea la experiența reciprocă”.

Mai jos declară că nu există sufletul și că nu există decât iubirea josnică, fizică: „Dacă iubirea devine un lucru intelectual, ea nu e reală”.

La pag. 22, e în contra Maicii Domnului, a sfinților și a preoților pe care îi numește „intermediari” ai Adevărului și maimuțărind cuvintele din Sfânta Evanghelie scrie: „Eu vă spun vouă, nu e nevoie de intermediari”.

La pag. 21, ne spune nouă că stagnarea progresului de azi e datorită credinței în Iisus Hristos: „Fiindcă ați așezat religia și credința înaintea vieții a survenit stagnatea”.

Culmea o atinge în pag. 24, unde scrie între alte sminteli: „Tu însuți ești Dumnezeu. Prin Dumnezeu eu nu înțeleg Dumnezeul tradiției, ci Dumnezeul care se găsește în fiecare om”. Cu alte cuvinte, zice el, nu este alt Dumnezeu afară de acel manifestat în om.

La pag. 27-28, prezentatorii recunosc că Grunberg-Krishnamurti e remarcat și instruit de teosoafa Anny Besant și de francmasonul Leadbeater.

VIII. SOCIETATEA ORTODOXĂ A FEMEILOR ROMÂNE S'A TRANSFORMAT ÎN OFICINĂ DE PROPAGANDĂ TEOSOFICĂ?

Înseși teosoafele noastre, pretind ca și șefii lor spirituali, falimentul moral al religiei creștine, de stagnarea adusă lumii de credință.

Astfel D-na Zoe Râmniceanu, de la Geneva, a ținu acum câțiva ani, la Fundația Carol, o conferință, sub auspiciile consiliului național al femeilor române și sub președenția D-nei Cantacuzino Alexandrina, intitulată: „Spre o nouă civilizație în lumina teosofiei', în care făcea o severă critică actualei civilizații, care e de esență creștină, preconizând o alta nouă, fundată pe principii teosofico-masonice.

La noi în România conducătorii mișcării teosofice sunt în același timp și masoni cu grade superioare, atât de la loja Națională cât și de la marele Orient.

IX. CONDUCĂTORII TEOSOFILOR SUNT MASONI: UNII LA LOJA NAȚIONALĂ, ALȚII LA MARELE ORIENT.

Există în București o lojă denumită, loja Prof. Dimiu, sub obediența marelui Orient, denumită astfel, in memoria „fratelui” Dimiu, fost profesor de științe metapsihice, spiritist și teosof.

Alt mason de la „auto-desființata” lojă națională (cu sediul flotant), conducător al societății teosofice și spiritiste, un domn Pădeanu, „dr. în științele hermetice', care în conferințe publice atacă minunile (cum e cazul arătării Sfintei Cruci pe Cer împăratului Constantin) miracol văzut de întreaga lui armată, după care s-au creștinat și a repurtat cunoscuta victorie, și care arătare, Pădeanu „doctorul” o prezintă ca pe o iluzie optică, sau o simplă iluzie a masselor.

Din societatea teosofică românească mai face parte, ing. silvic Rusu, membru la loja marelui Orient, care împreună cu soția sa editează Biblioteca Metapsihică și alte tipărituri de propagandă teosofică.

Societatea română teosofică a editat diferite lucrări teosofice, cum e Cărarea (Le Sentier) lucrare a lui Grunberg - Krishnamurti, care pretinde că existența lui este de 25.000 ani înainte de Iisus Hristos, începând din Atlantida.

X. TEOSOFIA, ÎN ROMÂNIA, LUCREAZĂ CA ȘI ÎN VECHEA RUSIE, LA ANARHIZAREA SPIRITUALĂ A ARISTOCRAȚIEI NAȚIEI.

Mișcarea teosofică a prins ca aderenți o mulțime de membri din elita Bucureșteană, în special doamne de bună condiție. Se procedează după sistemul masonic din Rusia înainte de revoluție.

În Rusia veche, masoneria fiind interzisă ea s-a camuflat în societăți de gândire teosofică, prin care a anarhizat inteligența rusă.

O însemnată contribuție au adus revoluției bolșevice ruse și lojile teosofice, conduse de Papus, și ocultistul Philipp, ambii francmasoni de rit scoțian (masonerie națională) în sfera cărora a lucrat și Rasputin ca delegat a partidului forțelor oculte.

La noi, dat fiind componența societății, cu membrii din clasele sociale de sus, se face spionaj.

În Basarabia teosofii ca Vratislav, Smârlav, Ivanova, Olga Belavschi etc. sunt agenți ai Rusiei sovietice, care lucrează la dărâmarea ideii creștine în pătura cultă a societății românești.

Smâslov din Chișinău a fost prins că se ocupa și de magia neagră.

Acești agenți bolșevici, din cauza indolenței autorităților noastre, țin conferințe în Biserica Luterană și chiar în sala primăriei din Chișinău.

În București sunt foarte multe subloji teosofice, unele conduse de câteva cunoscute cucoane ortodoxe, cate l-au adus pe Grunberg-Krishnamurti în București, să conferențieze la Areneul Român.

XI. EMBLEMA TEOSOFIEI (STEAUA EVREIASCĂ A LUI SOLOMON) E ÎN ACELAȘ TIMP EMBLEMA FRANCMASONERIEI ȘI A IUDAISMULUI.

Caracterul iudaic și anti-creștin al Teosofiei se demască din însuși simbolul teosofiei, care constă din triunghiul dublu (triunghiurile încârligate) adică steaua iudaică a lui Solomon care e și emblema francmasoneriei.

Aceste triunghiuri suprapuse, încârligate, sunt înscrise într-un cerc format dintr-un șarpe ce-și mușcă coada, iar peste coadă într'un alt cerc mic, stă svastica întoarsă pe dos.

Teosofii dau o interpretare foarte ridiculă acestei embleme, susținând că triunghiul dublu este simbolul universului, reprezentând utilitatea lumii, iar șarpele este simbolul veșniciei, etc. etc.

Or, știut lucru este că, atât teosofii cât și francmasonii mint. Ei au două doctrine, după cum am vorbit mai sus, una esoterică (pentru conducători) și alta exoterică (pentru vulgum pecus) gloata proștilor care populează lojile masonice și teosofia.

Un exemplu more - masonico de falsificare a semnificației lucrurilor și simboalelor cunoscute de întreaga lume constitue minciuna sfruntată a francmasonului Dr. Pădeanu - care fie voba între noi, nu e doctor nici în medicină nici în altă știință, ci doctor în științele hermetice (kabală, talmudism, masonism etc. etc.)

În casele acestui domn aveau loc ședințele unei foste grupări naționaliste fasciste. Un distins colonel al armatei noastre a avut curiozitatea să întrebe ce caută la el în perete steaua lui Solomon (simbolul iudaismului, teosofiei și masoneriei)? La această întrebare „Doctorul” mason și teosof, răspunde că e o interpretare esoterică a Tatălui Nostru.

Am dat această exemplificare nu pentru a înregistra un anume al unui ilustru necunoscut, ci ca o exemplificare cum mint teosofii și masonii, cu nerușinare, ducând în eroare lumea naivă și de bună credință.

Or, această emblemă (triunghiurile încârligate), steaua iudaică a lui Solomon, reper, e simbolul iudaismului, a francmasoneriei și a teosofiei.

Scopul e acel indicat de Disraeli, în lucrarea sa Coningsby pag. 138: „A ridica Ierusalimul deasupra Tronurilor, Patriarhilor, Papilor și împăraților”.

În ce privește exegeza șarpelui din emblema teosofică, că e simbolul veșniciei, ea constituie o a doua mistificare nerușinată a teosofiei anti-creștine.

„Șarpele simbolic”, e simbolul iudaismului designat de înseși Protocoalele înțelepților Sionului, care încolăcindu-se și mușcându-și coada reprezintă iudaismul înconjurând întreaga omenire cu dominația sa asupra popoarelor.

Scopul teosofiei de a „alcătui un sâmbure de frăție universală în omenire, fără deosebire de rasă, religie sau culoare” denotă că această sectă scelerară, neputând să sdrobească creștinismul, care e de esență Divină, vrea să fundeze o internațională a religiilor, ca în felul acesta să falsifice, să iudaizeze caracterul creștinismului.

După cum în domeniul politic, internaționalismul e negația oricărei nații, tot așa în domeniul spiritual, interconfesionalismul e negația oricărei religii, în speță negarea religiei creștine.

După cum se tinde la realizarea unei internaționale a națiilor, tot așa se tinde și la crearea unei internaționale a religiilor. La Geneva a avut loc acum câțiva ani o conferință mondială a reprezentanților tututor religiilor și confesiunilor din lume.

Conferința s-a deschis după oficierea unui Te-Deum sintetic (cu elemente din budism, confucianism, mahomedanism, foarte puțin creștinism și foarte mult iudaism). După acest bizar Te-Deum sintetic, a urmat imediat cuvântarea primului rabin al Genevei, după care s-a lansat un „mesagiu de pace” către lume…

La Galați, anul trecut, din sugestia acelorași oficine tenebroase, a avut loc o consfătuire a cultelor: ortodox, catolic, protestant și mozaic, provocată de un francmason evreu, trimis ca delegat de centrala masonică din Filadelfia, cu misiunea de a forma o „pace confesională”, un „front al religiilor”, în vederea unei „reeducări a masselor”, a unei „armonii sociale”, Natural, după cum era de așteptat, reprezentanții cultelor ortodox și catolic, l-au trimis la plimbare pe evreul rătăcitor din Filadelfia.

XII. UN APENDICE AL TEOSOFIEI: ASOCIAȚIA SPIRITUALISTĂ HAȘDEU

Mișcarea teosofică e în plin progres și activează mascat sub diferite asociații, cum e de exemplu: asociația spiritualistă — „Bogdan Petriceicu Hașdeu” care își ține conferințele în sala de recepție a Casei Corpului Didactic, prin bună-voința neexplicabilă a directorului Casei, d. Prof Tăușan.

Această asociație „spiritualistă” e un camuflaj teosofic și spiritist și e sub conducerea unui membru al corpului didactic d. Prof. Scarlat Demetrescu de la Liceul Lazăr.

Această asociație are membrii evrei și evreice. Conferințele pretinse spiritualiste care se fac la această asociație pretinsă spiritualistă, nu au alt scop decât de a confuziona spiritele.

Am asistat din întâmplare la o ședință a acestei asociații pseudo-spiritualiste și am observat cum caută să deformeze mentalitatea creștinilor. Conferințele sunt cam cu aceleași idei invariabile: „marii înțelepți ai omenirii”, Budha, Confucius, Christ, Moisi și Mahomed etc. etc. — cu alte cuvinte pune pe plan de egalitate pe Domnul Nostru Iisus Hristos-Dumnezeu, cu Moisi, Mahomed etc.

Aceasta trădează mentalitatea masonică a cercurilor conducătoare și inițiate a lojilor teosofice, antroposofice, ocultiste și spiritiste, prin aceia că ei neagă existența divină și istorică a lui Hristos.

XIII. ÎNVĂȚĂTURA TEOSOFILOR DESPRE IISUS HRISTOS-DUMNEZEU.

Teasofii nu admit mărturia Sfintelor Evanghelii despre Domnul și Mântuitorul Nostru Iisus Hristos, iar unii teosofi acceptă numai existența istorică a Lui, însă numai așa cum este descrisă în Talmudul iudaic, adică că Iisus nu este Mesia care să aducă dominația lor pe tot pământul, ci un șarlatan, un impostor și alte infamii talmudice.

Negând existența Divină și istorică a Mântuitorului Hristos, teosofia se pune în conflict nu numai cu omenirea creștină ci și cu însăși știința.

XIV. ȘTIINȚA MODERNĂ CONFIRMĂ EXISTENȚA DIVINĂ ȘI ISTORICĂ A MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS.

Ultimele date ale științei moderne atestă, în mod experimental, existența Mântuitorului Hristos.

Lințoiul (Giulgiul) cu care a fost înfășurat Mântuitorul în mormânt și care a fost găsit de Sfânta Fecioară Maria imediat după învierea Sa, și care a trecut în timpul cruciadelor din Orient în Occident, și care se găsește, în prezent, la Torino, fiind în posesiunea Casei de Savoya, casa domnitoare Italiană, - a fost studiat de către o comisie mixtă de savanți francezi și italieni, și a făcut obiectul unei comunicări științifice către Academia de științe din Paris.

La Giulgiu, supus la razele infratoșii, pe plăci ultrasensibile, a apărut figura majestuasă a Domnului Iisus Hristos-Dumnezeu, identică cu figura pictată pe Sfintele Icoane din Biserici. Se observă la mâini stigmatele piroanelor, iar la frunte pete mari de sânge, stigmatele spinilor din Coroană.

Acestea sunt cercetările strict științifice ale D-lui Gerard Cordonnier, inginer al genului maritim, diplomat al Institutului de optică și detașat la serviciul de fotografii aeriene a Ministerului Aerului, Franța.

Doctorul Barbet, chirurg șef la spitalul Sfântul Iosif din Paris, precum și doctorii Anclair și Raulleau directorul Societății de expertiză și control din Paris, au identificat locul pe unde a pătruns sulița (sub a șasea coastă) care a străpuns inima Mântuitorului.

Știința pozitivă confirmă, deci, după două mii de ani existența divină și fizică a lui Iisus Hristos-Dumnezeu.

Am crezut absolut necesar de a da aceste date, care se pot găsi mai amplu în revista franceză Je sais tout, din Noiembrie 1934, unde teosofii și masonii de bună credință, care au fost duși în eroare de către „inițiații” lor asupra existenței Mântuitorului, vor găsi și planșele fotografice.

XV. ALT APENDICE AL TEOSOFIEI: ASOCIAȚIA DE ȘTIINȚĂ CREȘTINĂ (THE CHRISTIAN SCIENS SOCIETY).

Afară de asociația spiritualistă, „Hajdeu”, francmasoneria și teosofia mai lucrează camuflat și sub masca rătăcirii religioase moderne: Christian Sciens.

Asociația aceasta The Christian Sciens Society a început să ia ființă prin orașele din provincie, captând o mulțime de intelectuali creștini. La Chișinău își are sediul în strada General Berthelot No. 41 și a obținut personalitatea juridică.

Ministerul Cultelor a acordat autorizație provizorie de funcționare acestei societăți pseudo-creștine prin decizia ministerială No. 25.075 din 5 octombrie 1937, cu sediul în București, în strada Gh. Gr. Cantacuzino No. 46.

Se tinde ca prin această autorizație provizorie, deocamdată, și prin concursul francmasonilor din Ministerul Cultelor, să obțină solicitudinea Ministerului pentru a da aviz favorabil în vederea obținerii personalității juridice. Francmasoneria lucrează în momentul de față prin intermediul acestor societăți pretinse de gândire și spiritualiste. Baza acestei secte moderne nu-i nici religioasă, nici științifică.

Conducătorii sectei sunt victimele unei erori grosolane, prin aceia că se cred împuterniciți de Dumnezeu, să vindece suferințele ființei umane, provocând schimbări fizice în corpul bolnavului.

Ei mai susțin și o altă aberație, că bolile nu există, că sunt în contra voinței lui Dumnezeu. Boala este numai o ficțiune, o prejudecată, o idee a omului. Schimbând ideea, se schimbă și starea corpului. Dispare cauza, dispare boala. Din aceste relatări se poate observa câtă știință posedă această societate pretinsă creștină, încât, nici o moașe comunală nu-i poate invidia. Secta se sprijină pe sugestie.

Acest procedeu este foarte periculos și e demn de atenția poliției de stat, pentru că pot cădea în mreje multe doamne din înalta societate, soții de ofițeri, și funcționari superiori, care pot deține multe secrete de stat. Pentru că în aceste societăți așa zise de gândire, chiar fără știința conducătorilor se practică pe o scară foarte întinsă spionajul.

Baza sectei nu este nici religioasă, pentru că reduce cauza bolii, suferința, numai la originea fizică, nu și la cauza etică a răului care este păcatul, și nu e nici științifică această sectă pentru că nare nici o bază medicală. Sunt boli sufletești ca: fobii, psihopatii etc. care nu se vindecă prin credință, însă sunt boli organice, care nu se pot dispensa de ajutorul prețios, științific al medicului.

Pe când oamenii de știință veritabili, de pildă Prof. Dr. Charles Vidal în lucrarea sa, Medicina și religia, ajunge la constatarea că știința în faza actuală este neputincioasă de a vindeca maladiile omenirii. Spune că, singură Biserica creștină, printr-o ofensivă puternică, poate să salveze umanitatea din ghearele ucigașe ale pierzaniei.

Tot știința mai observă acest fenomen: „Când Bisericile încep să se golească, atunci încep să se umple închisorile, spitalele și ospiciile”.

Conducătorii acestor false societăți „de știință creștină”, - care nu e nici de știință, și nici creștină, rezervă membrilor lor, care vor avea naivitatea să persiste în a frecventa aceste oficine și pe care îi sustrag în felul acesta de sub influența educativă a Bisericii, să țină seamă de recomandările oamenilor de adevărată știință, că nefrecventând Biserica, vor popula închisorile, spitalele și ospiciile.

Trebuie neapărat o acțiune de lămurire, organizată de Biserică, a intelectualilor creștini, care au avut naivitatea să creadă că pot găsi în acest surogat de doctrină teosofică, adevărul.

„Pe lângă această acțiune de lămurire, biserica trebue să pună in gardă și pe restul creștinilor, de a nu cădea victimă în cursa infamă ce le-o întinde scelerata teosofie și celelalte asociații peudo-spiritualiste, după recomandarea plină de înțelepciune a Apostolului Pavel, cel mai mare juristconsult al lumii: „Luați seama, ca nimeni să nu vă smintească cu filozofia și cu o amăgire deșartă după stihiile lumei”, (Coloseni II 8).

În ultimă analiză, teosofia este o mașină de război a iudaismului pentru distrugerea creștinismului.

Această speranță puerilă însă, a eșuat într-un mod lamentabil, după cum vor eșua toate încercările iudeo-masoneriei de a desființa divina învățătură a Religiei Creștine.

Teosofia a devenit în ultimul moment instrumentul internaționalei a III-a comuniste și caută să reediteze aceleași fenomene sociale revoluționare ca și în vechea Rusie.

Poliției de stat ar trebui să nu-i scape, vigilenței sale, această congregație scelerată.

Totuși teosofia iudeo-masonică va da în mod sigur faliment moral, mai ales în urma reacțiunii care se va produce în sânul teosofilor, de când s-a aflat că „marele lor instructor”, „marele profet”, „marele mesia”, Krishnamurti e, fiul lui Solomon Kalman Grunberg, negustor de cherestea din Varșovia.

Acest fapt demonstrează până la evidență și nu mai suferă nici un fel de discuție, legătura intimă, organică, dintre iudaism și teosofie și rupe definitiv masca de pe „cheresteaua” teosofiei iudeo-masonice.