SCOPUL ISTORIEI DE ASTĂZI ESTE DESFIINȚAREA LUI DUMNEZEU ȘI A BISERICII LUI HRISTOS!
Spuneam mai de mult că mi-am propus să pun în pagină, pentru câteva episoade, o deslușire a ADEVĂRULUI prin Istorie și Biserica lui Hristos, pentru a înțelege care au fost etapele căderii și cine sau ce a generat starea de apostazie generală în care suntem astăzi.
„Ideea despre Dumnezeu este nota fundamentală a unei civilizații pervertite…..Aceasta trebuie să fie distrusă” - spunea unul dintre cei mai mari luptători împotriva Bisericii lui Hristos - Karl Marx. Cu ajutorul unor citate semnificative, aparținând unor autori specializați în istorie și religie voi încerca să arăt - dacă mai e nevoie - că tot ce s-a petrecut în istorie, cel puțin în ultimii 300 de ani, a stat sub semnul „îngerului căzut” - adică al lui Lucifer - căruia zeci și zeci de generații de conducători pamântești - din toate domeniile și păturile sociale - i-au dedicat toată viața lor dar mai ales s-au străduit să lase moștenire generațiilor viitoare marea lor „taină” - DISTRUGEREA PUTERII LUI DUMNEZEU!
Toate aspectele-social-politico-economico-religioase, mai ales din ultimele 200 de ani trebuiesc privite în ansamblu, ca un pachet compact – bine pus la punct, care nu a avut și nu are fisuri decât acolo unde Duhul lui Dumnezeu – Tatăl din Sfânta Treime s-a manifestat deplin și a distrus toată lucrarea satanică doar prin „suflarea lui”. Dar pentru a înțelege toate acestea cu gând duhovnicesc și nu cu gând lumesc, trebuie să mai citiți din Evanghelia Sfântului Apostol Luca, 4(1-13):
„Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat îndată toate împărățiile lumii. Și I-a zis diavolul: „Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie și eu o dau cui o voiesc” Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Și, răspunzând Iisus a zis: „Mergi înapoia mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui Unuia să-I slujești.”
„Atunci L-a lăsat diavolul și îngerii venind la El îl slujeau.” (Matei 4-11)
În societatea noastră secularizată, desacralizată și satanizată corelarea între viața zilnică, cu aspectele ei social-economice, și acest fragment prezentat de toți cei patru mari evangheliști, nu are nici o revelanță, nici o legătură pentru foarte mulți oameni, ba pentru unii ar putea constitui motiv de batjocură și amuzament. Și, totuși, vom vedea în cele ce urmează, că foarte mulți oameni importanți, conducători de țări și chiar de comunități religioase creștine, au aparținut unor societăți secrete diabolice, care nu au avut și nu au alt scop decât să îl repună în drepturi pe „îngerul căzut” - satana-lucifer, dar mai ales să determine, prin puterea lor politico-economică, mase de oameni să i se închine diavolului cu bună știință, restul fiind desigur păcăliți sau șantajați în același scop.
Filozofia, religia, istoria, arta, politica… toate au suferit pervertirea diabolică și au fost prezentate în lume ca nealterate, acte curate, sincere, benefice, umane, chiar „divine” când, de fapt, în ascuns ele erau modificate astfel încât rezultatul să fie peste zeci și sute de ani acela scontat – ADORAREA DIAVOLULUI.
Desigur, pentru a înțelege deplin, ar trebui demascată această lucrare din adâncurile întunecate ale istoriei Pământului. Am să mă rezum doar la spațiul dintre primele revoluții istorice – care nu au fost altceva decât o pregătire - și până în zilele noastre, când, secularizarea, sincretismul, ecumenismul, devoțiunea satanică chiar, se prezintă pe față, făcând posibilă „împărăția întunericului” - aceea despre care, în termeni elogioși, îi pomenea satana pe muntele Carantania, lui Hristos, fiul lui Dumnezeu.
Voi începe cu un text surprinzător, aparținând uneia dintre cele mai diabolice figuri politice din lume – Friederich Engels. Textul nu face altceva decât să demonstreze calitatea divină a creației umane, dar și să întărească ideea că orice om are libertatea de a alege în viața pământească de partea cui dorește să aparțină. Engels era pe deplin conștient de pericolul satanismului. În cartea sa, Schelling - filozoful întru Hristos, Engels a scris:
„De la revoluția franceză încoace (masonică, n.r.), un duh diabolic își înalță capul semeț cu atâta nerușinare și subtilitate încât ai crede că proorociile din Scriptură se împlinesc chiar acum. Să vedem mai întâi ce spun Scripturile despre lipsa de evlavie din vremurile din urmă. Domnul spune în Matei 24:11 - 13: „Se vor scula mulți prooroci mincinoși și vor înșela pe mulți. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Și această Evanghelie a împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor Neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”
Apoi, în versetul 24: „Se vor scula Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.”
Și apostolul Pavel spune în 2 Tesaloniceni 2: 3 și în continuare: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți. Din aceasta pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire să fie osândiți.”
Engels citează din Scriptură paragraf după paragraf, ca teologul a cărui carte de căpătâi este Biblia. El continuă:
„Noi nu mai avem nimic de-a face cu indiferența sau cu răceala față de Domnul, declarându-ne adversari ai acestor atitudini, iar în locul sectelor și partidelor, noi vedem două tabere: creștini și anticreștini. Vedem proorocii mincinoși printre noi… Ei călătoresc în toată Germania și vor să se infiltreze pretutindeni; propovăduiesc învățăturile lor satanice în piele și poartă drapelul Diavolului dintr-un oraș în altul, înșelându-i pe bieții tineri ca să-i arunce în prăpastia cea mai adâncă a iadului și a morții.”
Engels își încheie cartea citând următorul verset din Apocalipsă: „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. Amin.” (Frederick Engels, „Schelling and Revolution” p. 247-249)
Desigur, știm din istorie ce a rezultat în urma prieteniei dintre Engels și Marx – a cărui credință și devotament pentru Hristos se arătase într-una din primele sale lucrări „The Union of the Faithful with Christ” (p. 600).
„Unirea cu Hristos conferă înălțare spirituală, mângâiere în necazuri, pace sufletească și o inimă capabilă de faptă bună și nobilă - nu de dragul ambiției și al gloriei, ci numai de dragul lui Hristos.”
Este absolut incredibil ca astfel de oameni au zămislit apoi pe pământ una din cele mai sângeroase și fioroase perioade istoric-religioase, „comunism – fiară îmbrăcată în roșu”. Iată ce spune, câțiva ani mai târziu, același Karl Marx, care îl lăuda pe Dumnezeu:
„Dacă există Ceva care devorează, Mă voi arunca înăuntrul său, chiar dacă ar fi să ruinez lumea, Lumea care se interpune între mine și prăpastie am s-o sfărâm în bucăți cu blestemele mele neîntrerupte, îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre, iar lumea va trece mută, îmbrățișându-mă, ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută, pierind în neant; aceasta ar însemna a trăi cu Adevărat.” (Karl Marx – ULANEM)
Moses Ess, Georg Jung, Proudhon, Bakunin, Heinrich Heine sunt numai câteva dintre numele celebre contemporane lui Marx – de altfel fiind prieteni buni ai lui, și care au toți o trăsătură comună – scrieri dedicate devoțiunii satanei, adorarea lui lucifer și chemarea lui în ajutor.
Iată ce spune unul dintre marii gânditori, un om pe care zeci de societăți l-au apreciat, l-au adulat ca pe un deosebit umanist, învățând chiar și în școli „despre faptele și meritele sale deosebite”. Este vorba de Proudhon – prieten bun cu Karl Marx. Proudhon, în Filozofia mizeriei, a declarat că Dumnezeu este prototipul nedreptății.
„Dobândim cunoașterea în ciuda lui Dumnezeu, alcătuim societatea în ciuda Lui. Fiecare pas înainte este o victorie asupra Dumnezeirii.”
El exclamă: „Vino, Satan, tu, cel ponegrit de oamenii de rând și de regi. Dumnezeu este prostie și lașitate; Dumnezeu este prefăcătorie și falsitate; Dumnezeu este tiranie și sărăcie; Dumnezeu este rău. Acolo unde oamenii se prosternează în fața unui altar, omenirea, sclava regilor și a preoților, va fi condamnată… Jur, Dumnezeule, cu mâna întinsă spre ceruri, că tu nu ești nimic altceva decât un executant al rațiunii mele, sceptrul conștiinței mele…”
„Dumnezeu este în mod esențial necivilizat, antiliberal, antiuman.” (Philosophie de la misere)
Proudhon declara că Dumnezeu este rău pentru că omul – creația Sa - este rău. Astfel de gânduri nu reprezintă decât dezideratele societăților satanice, ale ocultei mondiale actuale.
Dar toate revoluțiile și actele de așa zisă „dreptate pentru popor” și „libertate” au stat și mai stau sub semnul satanei și a societăților care se conduc după principii diavolești. Desigur, totul în ascuns, bine camuflat!
În 1871, la revoluția din Paris „comunardul Flourens” a declarat:
„Vrăjmașul nostru este Dumnezeu. Ura față de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.” (The Political Atheism of Communism, by Ingino Giovanni, New York, p. 134).
În timpul revoluției franceze, Anarchasis Clootz, un important revoluționar și iluminist francez, a susținut că este „dușmanul personal al lui Iisus Hristos”. El a declarat în fața Convenției din 17 noiembrie 1792 că:
„Poporul este suveranul și dumnezeul acestei lumi… Numai neghiobii cred în existența unui Dumnezeu ca Ființă Supremă. Atunci Convenția a decretat „nimicirea tuturor religiilor”.
Desigur, o istorie măcar succintă a societății secrete a masoneriei și rolului ei satanic în lume ar necesita poate un spațiu de comentariu mai larg. Totuși, pentru că evenimentele politice-economico-religioase din zilele noastre scapă de sub control și haosul general se instalează zi de zi, mă văd nevoită, deocamdată, să pun în pagină numai câteva dintre cele mai importante personalități atât străine, cât mai ales românești, care au primit darul Duhului și au perceput evenimentele istorice cât și participarea masonilor la aceste evenimente, ca o finalizare a lucrării satanice de pe Pământ, în vederea distrugerii Creației Divine – a OMULUI și a deturnării lui de la scopul principal – MÂNTUIREA.
Radu Comanescu și Emilian M. Dobrescu scriau, recent, în cartea Francmasoneria, o noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, că liderii marilor mișcări din istoria omenirii au fost francmasoni.
„La sfârșitul secolului al XVIII-lea, masoneria pătrunsese destul de repede și de adânc în casele regale europene. Revoluția franceză este marcată de Războiul de Independență din America, pe care regele Ludovic al XVI-lea l-a susținut cu înfocare, lucru care i-a adus moartea, după o condamnare a francmasonilor autohtoni.
Anul 1789, care a purtat semnătura idealului devenit slogan „Egalitate, Libertate, Fraternitate”, a fost caracterizat de o serie de represiuni sau dictaturi sângeroase cauzate pe de o parte de nemulțumirea poporului față de legea fraților masoni ajunși la putere. Se ajunsese la situația în care francmasoneria, sub autoritatea Marelui Maestru Filip, Egalitate domina Franța, țara în care populația era în mare majoritate analfabetă. Declanșarea revoluției a fost inevitabilă. Revoluționarii francezi, ai căror lideri au fost masoni, cu excepția lui Robespierre, au redactat, în două variante, Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului și au abolit privilegiile preoților catolici, declanșând astfel un conflict între Biserica Romano-Catolică și Marele Orient al Franței, conflict care durează și astăzi.
Despre revoluția din 1848 și idealul său „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, masonii susțin că a fost câștigată fără greutate, iar regimul lui Ludovic-Filip, schimbat. La putere este instalat Charles Louis-Napoleon, nepotul împăratului Bonaparte, mason și carbonar deopotrivă.
Masonii pretind ca arhiducele Franz Ferdinand, despre care manualele de istorie ne spun ca a fost asasinat la Sarajevo în iunie 1914, ar fi fost condamnat la moarte, cu doi ani mai devreme, de către francmasoni. Execuția sentinței a fost acordată unei societăți secrete sârbești, numită „Mâna neagră” sau „Unire și moarte”, cu legături în francmasonerie.
În 1796, generalul Napoleon a dăruit legiunii lombarde din Italia un steag în trei culori – verde, alb, roșu – care reprezintă culorile gradului 33. În 1870, acest steag devine, oficial, drapelul național al Italiei. Fusese dăruit de „protectorul masoneriei”, Napoleon Bonaparte, care se folosea la maximum de lojile masonice militare, devenite atunci adevărate rețele de spionaj și de propagandă.
Francmasoneria a jucat un rol extrem de important la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea. În Olanda, Germania, Austria și Italia, masonii englezi sau scoțieni au creat organizații puternice în ideea formării Statelor Unite ale Europei. În Franța, Napoleon Bonaparte, pe care unii îl considerau inițiat în francmasonerie, și-a dat seama de forța acestei organizații și s-a folosit de Marele Orient al Franței pentru a-și satisface interesele.
Lucrând cu adevărat în „ogorul Împărăției lui Dumnezeu”, unii preoți au demascat aceste odioase și mincinoase timpuri. Să-l urmărim pe Mitropolitul Irineu Mihălcescu, care vorbea cu mult discernământ, încă din 1941, explicând celor ce „aveau de auzit”, despre dezastrul care l-a produs masoneria în lume: În revoluțiile franceze din 1848 și 1870, francmasonii și-au avut partea lor, iar dezastrul Franței în actualul război se datorează în întregime comunismului, care este opera masoneriei.
Revoluțiile care au desființat monarhia și au proclamat republica în Portugalia, în Rusia și în Spania, sunt tot opera francmasoneriei și, după socotința unor istorici, niciuna din revoluțiile care s-au produs de la veacul al XVIII încoace nu s-a făcut fără amestecul criminal al lojelor masonice. (Francmasoneria, București 1941)
Din cercetarea atentă a celui ce a fost vrednic de amintire Părintele Gheorghe Calciu, poporul român creștin se poate lumina și poate înțelege foarte clar că problema actuală a creștinismului (adică a Ortodoxiei – căci omul, aprioric, s-a născut ortodox) nu este numai cea a papismului, a ecumenismului și a calendarului… dar nici nu este numai politico-economică, ci toate sunt una – conduse de sute de ani de satana care vrea să stăpânească până la sfârșit și Cerul, nu numai Pământul. Erijându-se în chip de dumnezeu și făcându-i pe oameni să i se închine lui, ca unui dumnezeu, lucifer a îmbrăcat toate aceste haine cu parfum de ortodoxie. Să-l ascultăm, deci, pe părintele Calciu: Amestecul masoneriei în politica Statelor Unite nu mai are nevoie să fie demonstrat, cu atât mai puțin amestecul masoneriei europene în treburile statului. Beresniak este mai cinstit în această privință și afirmă cu trufie că toate marile organizații politice internaționale sunt creații ale masoneriei (cf. p. 55). Implicarea francmasoneriei în Revoluția franceză - și, mai târziu, în cea comunistă - este evidentă. Din cauza acestui amestec al masoneriei în Revoluția franceză, Ecaterina a II-a interzice masoneria în Rusia, după mai bine de 35 de ani de susținere a ei. Încă din 1799, în Memoirs Illustrating the History of Jacobins, se scrie despre toate relele făcute de masonerie în societatea europeană.
Unul dintre idealurile urmărite cu perseverență de francmasonerie este desființarea religiilor (a creștinismului în special, așa cum am arătat deja) și a națiunilor, urmărind crearea unei singure națiuni și a unui singur guvern mondial, cu o „nouă ordine mondială”, care va permite membrilor săi să devină conducătorii întregii omeniri. Națiunile, Bisericile și monarhiile sunt piedici foarte serioase în fața acestui plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluției franceze era aceasta: „Cu mațele ultimului popă îl vom spânzura pe ultimul rege!”
Beresniak ne anunță fără ocoluri acest plan al unui guvern internațional: „În secolul nostru, datorăm francmasoneriei câteva organizații internaționale: Societatea Națiunilor - devenită ONU -, Crucea Roșie, Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaște influența masonilor peste tot unde se exprimă voința de a fi liber și de afirmare a demnității umane”. (Masoneria și organizațiile)
Problema românească în contextul acesta al furtunilor revoluționar-satanice va ocupa spațiul următorului episod. Dar pentru început vreau să propun cititorilor români un text publicat în revista Cuvânt Masonic din anul 2008. Prin el vom afla ceea ce majoritatea poporului nostru ori nu crede, ori nu cunoaște, faptul că datorăm Marea Unire și Marea Românie societății secrete masonice din România și de peste granițe.
La solicitările fraților români aflați la Paris, în exil, adresate Marii Loji a Franței pentru a primi sprijin deplin, Consiliul Federal și Marele Maestru acordă celor două ateliere: „La Chaine d’Union” și „La Roumanie Unie” (Lanțul Unirii și România Unită) integrarea și eliberează Patentele de funcționare a lojilor „La Chaine d’Union” și „La Roumanie Unie”. Iată în cele ce urmează documentele în xerocopie, realizate de Marele Maestru Fr. Viorel DĂNACU Mare Maestru al Marii Loji Naționale a României din arhiva Grand Loge de France, de la Paris: Astfel, Grand Lodge de France, este pentru francmasoneria română suportul stabil, și continuu, în momentele cele mai grele pentru frații români, și nu masoneria engleză sau americană ș.a.m.d. care nu a știut decât să separe lumea – frăția, în două tabere rivale, în loc să fie împreuna, unită.
Astăzi, când francmasoneria română traversează o perioadă de crize de identitate prestigiul ei fiind diluat foarte mult, din nou aceeași Grand Loge de France a întins o mână de ajutor, Marii Loji Naționale a României încheind Tratat de Amiciție și Recunoștință, lucrând împreună de 5 ani la lojile de perfecție, pentru a reda cezarului ce este al cezarului, a ne reconstrui Supremul Consiliu Roman al Ritului Scoțian Antic si Acceptat, practic cel găzduit de ei în tot timpul totalitarismul; astfel încât acum cu deplină conștiinciozitate frații francezi participă din plin la constituirea și instalarea lojilor de perfecție 4-14, 14-18, 19-30, 31, 32, 33 oficial de drept și de fapt Supremul Consiliu Român al Ritului Scoțian Antic și Acceptat. După 45 de ani de totalitarism și încă 18 ani de tranziție, dezinteres și ignoranță a Masoneriilor multor state față de masoneria română.
Franța a fost și va rămâne și în viitor fratele nostru mai mare care a avut și va avea grijă de fratele mai mic care suntem noi, francmasoneria română. Și cum fratele rămâne frate nu numai până la moarte ci și dincolo, masoneria celor două țări este una adevărată și trainică. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, acum 90 de ani, românii erau la fel de agitați ca și astăzi, numai că fierberea era dorința lor unanimă, Marea Unire.
Acum 90 de ani de la consfințirea pentru totdeauna a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 este bine să se știe că implicarea francmasonilor a existat, că au realizat însuși actul Unirii.
Francmasoneria română, care respectă principiile de libertate, egalitate și fraternitate, a avut o contribuție importantă în realizarea Marii Uniri. Gândirea, simțirea și trăirea fraților s-a făcut manifestat la vedere în afara activității din loji, prin mijloace specifice.
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris București, are în deplină preocupare înțelegerea cronologică a tuturor acțiunilor până la cel mai mic detaliu a perioadei premergătoare zilei de 1 decembrie 1918.
Ce este extrem de important însă și trebuie cunoscut astăzi este că frații români care pregăteau intens actul Marii Uniri au fost în legături strânse și continue cu românii de peste hotare, unii dintre ei inițiați acolo, în Franța, S.U.A., Italia, Rusia, ș.a.m.d.
Iată că relațiile masonice internaționale, care au pregătit marile cancelarii străin nu erau străine de faptul că nu mai era mult până la Marea Unire.
Pentru întâia oară în istoria românilor de pretutindeni s-a manifestat politic și moral o superbă și răsunătoare solidaritate națională, românii călcând în picioare interesele de clan, de partid, confesionale, individuale, înrolându-se la propriu sub steagul Unirii spre a-și făuri statul național, Romania Mare.
De exemplu, în Statele Unite ale Americii s-au derulat următoarele evenimente:
- 1916. 10 septembrie, românii din S.U.A. îi telegrafiază Președintelui Woodrow Thomas Wilson, cerându-i permisiunea să participe la război pentru înfăptuirea idealului național, eliberarea românilor subjugați, făurirea României Mari.
- 1916. 22 septembrie, românii din New York se întrunesc și cer președintelui aprobarea pentru formarea unei „Legiuni Române”, sub comanda Americană. Când S.U.A. intră în război, 18.000 de români-americani fac cereri de înrolare.
- 1918 sub drapelul American sunt înrolați 35.000 de români.
- 1918 3 martie are loc Adunarea Națională a Românilor din S.U.A. la Youngstown Ohio. John Copper, un membru al Congresului invitat la adunare, zice: „Românii din America, în proporție cu numărul lor, au dat armatei Statelor Unite mai mulți soldați decât oricare alt popor din America. Jertfa acestor soldați nu este a noastră, ci a neamului românesc, în primul rând. Prin victoria Statelor Unite și a Aliaților săi, România se va mântui și întreg neamul românesc va fi chemat la o viață nouă, liberă și democratică.
- 1918, 18 mai, în manifestul Ligii Naționale Române format din bănățenii, transilvănenii, și bucovinenii din S.U.A. se spune: „Dacă înșelați de Rusia, frații noștri din Regat s-au văzut obligați să înceteze lupta, armele lor și stindardul lor vor fi ale noastre acum, pentru că este datoria noastră sacră și ne străduim cu întreaga ființă pentru a obține victoria deplină. Noi românii voim ca poporul nostru așezat prin voia Domnului, între Nistru, Tisa și Dunăre în fortăreața de munți a Carpaților să fie o singură națiune spre a apăra cultura Latina la Gurile Dunării și la poarta Orientului.”
- 1918, 21 octombrie/3 noiembrie. Secretarul de stat Robert Lausing transmite mesajul președintelui Wilson, din care rețin: „Guvernul Statelor Unite s-a gândit întotdeauna la viitoarea prosperitate și integritate a României ca stat liber și independent. Simpatizând cu spiritul unității naționale și cu dorințele românilor din toate regiunile, suveranul Statelor Unite nu va pregeta să își impună influența, la timpul oportun pentru ca drepturile politice și teritoriale juste ale poporului român să fie realizate și asigurate împotriva oricărui atac din străinătate.
Un exemplu deosebit este Franța unde au avut loc următoarele evenimente:
- 1914: la izbucnirea războiului se afla la Paris și în Franța o puternică colonie română. Mulți români se înrolează în armata franceză și se încep demersurile pentru crearea unei „Legiuni Române”.
- 1918, 30 aprilie: se constituie, la Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina.
- 1918 3 octombrie: Adunarea generală a tuturor românilor constituie Comitetul Național pentru Unitatea Românilor, care-și alege un Consiliu Național. Citez din scrisoarea ministrului de externe francez S. Pichon adresată consiliului: „reuniunea în acest consiliu a eminentelor personalități române și a reprezentanților celor mai autorizați ai populației române, separate încă de patria mamă, ne oferă imaginea fidelă a adunărilor românești de viitor. Rezultatul din aspirațiile seculare ale compatrioților dumneavoastră spre libertatea și unitatea pământului românesc, acesta va fi interpretul cel mai autorizat. Cei care într-un număr tot mai mare, vin să se înroleze ca să lupte alături de noi și fac să fluture din nou pe câmpurile de luptă culorile României, vor pregăti împreuna cu noi, un viitor în care cele două țări ale noastre vor păși mai strâns unite. Pentru acest obiectiv, care corespunde pe deplin sentimentelor Guvernului republicii, Comitetul Național al Unității Române poate conta pe deplinul ei concurs.
În Italia au avut loc evenimentele deosebite cum ar fi:
- 1916 august, Guvernul Italian aprobă formarea legiunilor românești formate din prizonierii români bănățeni, transilvăneni din armatele austro-ungare, voluntari împotriva foștilor împilători. 1000 de ofițeri și soldați români au luptat în unități italiene aparținând corpului român ALPINII organizat pe plutoane și companii de asalt repartizate Marilor Unități italiene și aliate. La Armata a 8- a italiană, compania romanească de asalt se distinge în luptele de pe muntele Montello și la Vittorio Veneto.
- Divizia 46 britanică are o companie și două plutoane de asalt românești în luptele de la Asiago și Monte Cengio.
- Divizia I-a franceză are două plutoane de asalt românești în luptele de la Sisemoled și Val Vella.
În Rusia, evenimente asemănătoare, de exemplu:
- 1914, toamna, 400 de soldați moți din armata austroungară sub comanda lui Nicola Ursu, din Câmpeni, strănepot a lui Horea, trec la ruși spre a fi încadrați în armata română. În detașament se aflau și câțiva redactori de la TRIBUNA. Este un exod al militarilor români din Transilvania și Bucovina spre armata română și cea rusească, în Rusia aflându-se aproape 100.000 de militari români care, în timpul revoluției bolșevice se organizează în Corpul de voluntari români, unele unități din vestul Rusiei ajungând în Moldova, altele alcătuind Corpul Siberian, neacceptând bolșevismul, retrăgându-se printr-o glorioasă epopee de arme - pe transsiberian, de la Urali la Vladivostok, întorcându-se în patrie după 6 ani de lupte și privațiuni.
Subliniez că Marea Unire, nu este nici pe departe rodul unei conferințe de pace, a unui joc politic sau diplomatic mondial. A exprimat voința istorică a poporului român din întreg spațiul etnogenezei sale. În Primul Război Mondial a solidarizat semnificativ și eficient, determinând marile insule românești de pe continent și din America de Nord să acționeze unitar, reușind să inducă opiniei publice și guvernelor implicate în conflagrație argumente de drept istoric și internațional care să susțină cauza slujită de unii frați cu arma în mână.
Ei înșiși, cei departe de patrie, și-au certificat opțiunile pe câmpurile de luptă ale Europei, căzând pe pământ străin în numele idealului național: Marea Unire.
Obligația noastră nealternativă este să rezidim în România lui 1 decembrie 1918, patrie suma de la care toate purced.
În 1919 a urmat Conferința de pace de la Paris la care a participat o delegație românească în frunte cu Alexandru Vaida Voevod, Caius Brediceanu, Voicu Nițescu, Gheorghe Crișan, Mihai Șerban și Traian Vuia, care au fost inițiați ulterior în loja Ernest Renan din Paris, a Marelui Orient al Franței, este adevărat pentru a continua menținerea edificiului consacrat Marii Uniri.
Vaida, în acest fel, cu toți frații lui intrând în rândul frăției a sensibilizat marile Cancelarii străine, pentru a recunoaște actul Marii Uniri, și bineînțeles că acest lucru va fi avut și acceptul lui I. C. Brătianu.
Cu toate că au fost inițiați într-un Templu unde pe altarul jurămintelor nu exista Volumul Legii Sacre, Sfânta Biblie, nu se credea o clipă că românii de atunci erau lipsiți de credință. Cu toate acestea au acceptat orice, punând mai presus de toate interesul național, Actul Marii Uniri, pentru a fi recunoscut de marile Puteri.
Confruntați cu divergențe privind linia de demarcație între Ungaria și România, ostentativ, membrii delegației române la Conferință se alătură in corpore în loja Ernest Renan din Paris. Cum exact în acea perioadă, regimul lui Bella Kuhn din Ungaria - care interzisese masoneria era schimbat cu un regim de dreapta al Amiralului Horthy, ostil și el masoneriei, doleanțele românilor au câștigat la Paris. Astfel, pe 1 iulie 1919, Marcel Huart, venerabilul lojii Ernest Renan din Paris, îl anunța pe Vaida Voevod că audierea sa și a colegilor săi care au făcut cerere de primire în Francmasonerie va avea loc în ziua de 7 iulie 1919 în fața Comitetului de de admitere al Lojii. Într-adevăr, pe 7 iulie la sediul Marelui Orient al Franței din 16 rue Cadet are loc audierea în vederea inițierii. Timp de șase zile (22.07-28.07.1919), semn că francmasoneria franceză a luat în mod foarte serios cererea românilor, au loc audieri pentru ca inițierea să se facă pe 4 august 1919. Ca semn al recunoașterii sale, pe 20 septembrie 1919, Vaida Voievod și colegii săi au participat ca invitați speciali la ședința de încheiere a Conventului Anual al Marelui Orient al Franței.
Despre apartenența lui Vaida Voievod la masonerie și despre multitudinea de activități ale sale se cunoaște din fondul documentar al său de la Muzeul Național de istorie a Transilvaniei.
Crezul, gândurile, și faptele tuturor românilor au culminat cu o aceeași dorință a tuturor, Unirea Principatelor Române într-o singură bătaie de inimă, într-un singur trup, care să rămână întreg în pururea și în veci.
Marea Lojă Națională a României care are un Centru Național de Studii Francmasonice Paris-București, a organizat în acest an, în baza unui Program Masonic național manifestații masonice publice, în fiecare lună, dedicate împlinirii a 90 de ani de la Actul Marii Uniri.
Prima manifestație masonică din cadrul Programului Masonic Național, dedicată celor 90 de ani de la Marea Unire, a avut loc la 28 februarie 2008, la Alba Iulia, în sala Ulpia Traiana, unde au fost prezenți frați din Marea Lojă Națională a României, din Transilvania, mulți invitați unde s-a vorbit de sentimentul iubirii de patrie, de iubirea de pământ, respectul celui pe care îl ai în fața ta, respectul termenului dat, respectul lucrului bine făcut, ș.a.m.d., iar un istoric din Alba Iulia a vorbit despre Marea Unire de la 1918.
Manifestațiile masonice publice, au urmat lună de lună, în fiecare regiune a țării, astfel că, în viitor, Marea Lojă Națională a României, va continua astfel de activități pentru că în acest fel menținem vii toate aceste sentimente și idealuri de libertate, egalitate și fraternitate pentru totdeauna.
Cele trei curente masonice de astăzi: francez, englez și al Marilor Oriente, sunt într-o permanentă conlucrare, colaborare, astfel încât să fie o țară, o credință și un Domn.
Omagiu și recunoștință deplină aducem, noi frații din Marea Lojă Națională a României tuturor generațiilor francmasone, care și-au adus contribuția la Marea Unire din 1918.
Toți și-au făcut datoria pe deplin față de țară, de Ordin, și de familie, și-au jertfit viața, au mers până la sacrificii supreme, pentru o Românie Mare, modernă și prosperă.
Dr. Viorel Dănacu
Președinte al Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris – București
Comentarii