După obișnuitul început…
Condacul 1:
Pe Mărturisitorii cei aleși ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniță chinuri și batjocuri au răbdat, ostașii cei adevărați ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rușinat și în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Icosul 1:
De la icoană și de la altar ați pornit, Sfinților Mărturisitori, să apărați dreapta-credință și neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, și nici prigoana, nici temnița nu v-au îngrozit, ci cu tărie ați stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:
Bucurați-vă, suflete curate de crin.
Bucurați-vă, că pe acestea nu le-a întinat nici un chin.
Bucurați-vă, că robia neamului ați voit a o frânge.
Bucurați-vă, că pământul țării l-ați temeluit cu sânge.
Bucurați-vă, că vrăjmașii lui Hristos v-au prigonit.
Bucurați-vă, că vânzătorii de neam v-au lovit.
Bucurați-vă, că zdrobiți fiind, iarăși v-ați ridicat.
Bucurați-vă, că gândul la morții voștri putere v-a dat.
Bucurați-vă, că viața v-a fost rugă și plâns.
Bucurați-vă, că ardere de tot v-ați adus.
Bucurați-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucurați-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci ați biruit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 2-lea:
Fiara roșie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos și lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: că icoanele au fost călcate în picioare, moaștele sfinților batjocorite, preoții uciși și mulțime de biserici dărâmate; iar voi, Sfinților, nevoind a ne lăsa nouă o țară fără altare și cruci, v-ați împotrivit cu bărbăție celor rău-credincioși, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Se clătina așezarea creștină a lumii și puterile întunericului cumplit spumegau, iar ostașii lui Hristos cu inimă vitează, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însângerată unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfinților, legământ ați făcut pe mormântul lor să duceți lupta cea bună pentru izbăvirea neamului, pentru care cu mulțumire grăim:
Bucurați-vă, apărători ai neamului românesc.
Bucurați-vă, fii vrednici ai pământului strămoșesc.
Bucurați-vă, că doi tineri pildă vie v-au dat.
Bucurați-vă, că la moarte fericiți au plecat.
Bucurați-vă, că la mormântul lor legământ ați rostit.
Bucurați-vă, că-n sărăcie a viețui ați făgăduit.
Bucurați-vă, că de bucuriile pământești v-ați lepădat.
Bucurați-vă, că țara s-o slujiți v-ați legat.
Bucurați-vă, că munți de suferință ați străbătut.
Bucurați-vă, că tinerețe cei mai mulți n-ați avut.
Bucurați-vă, că neamul prin voi s-a împlinit.
Bucurați-vă, că durerea voastră însutit a rodit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 3-lea:
Voit-au vrăjmașii Crucii și vânzătorii de țară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat nouă viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viața pentru legea strămoșească și-a pus zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, acestuia neîncetat îi cântă: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigaș și nelegiuita evreică, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credință și neam, diavolească poruncă au dat să fiți noaptea duși în pădure și sugrumați, apoi ciuruiți de gloanțe, aruncați într-o groapă, arși cu vitriol și acoperiți cu lespezi grele de piatră, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au ținut, ci la Viața cea adevărată v-ați mutat, pentru care auziți de la noi unele ca acestea:
Bucurați-vă, lacrimi pe obrazul țării vărsate.
Bucurați-vă, suflete greu încercate.
Bucurați-vă, că ați știut că la moarte plecați.
Bucurați-vă, că senini v-ați despărțit de ceilalți.
Bucurați-vă, că-n întunecata pădure v-au dus.
Bucurați-vă, că picioarele în lanțuri v-au pus.
Bucurați-vă, că frânghii după gât v-au întins.
Bucurați-vă, că mișelește pe toți v-au ucis.
Bucurați-vă, căci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucurați-vă, că voievozii din morminte s-au sculat.
Bucurați-vă, că Horea sfârtecat a zvâcnit.
Bucurați-vă, că Tudor cel vândut s-a îngrozit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 4-lea:
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia și credința voastră, Sfinților, și socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temnițele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Brașov și Vaslui, și în înfricoșătoarea „noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-ați încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înțelegând că veți fi uciși, în curtea lagărului toți ați îngenuncheat și în tăcerea nopții rugăciunea „Tatăl Nostru” cu umilință ați rostit, apoi gloanțele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemnițat săvârșea în taină cea din urmă slujbă pentru voi și pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucurați-vă, că la moarte cu Hristos ați plecat.
Bucurați-vă, că neamului jertfă curată v-ați dat.
Bucurați-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare.
Bucurați-vă, că s-au cucerit de credința voastră cea tare.
Bucurați-vă, că gloanțele nemilos v-au secerat.
Bucurați-vă, că durere în urmă ați lăsat.
Bucurați-vă, că trupurile vi le-au pus la răscruci.
Bucurați-vă, că v-au lăsat fără groapă și cruci.
Bucurați-vă, cei ce și după moarte ați fost umiliți.
Bucurați-vă, cei ce „trădători de țară” ați fost numiți.
Bucurați-vă, fii ai unui neam răstignit.
Bucurați-vă, că sufletul prin dureri v-ați sfințit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 5-lea:
Satana însuși s-a pogorât ca să vă piardă, Sfinților Mărturisitori, în grozava temniță de la Pitești, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga: „Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce și n-ar fi înviat. Eu sunt adevărata evanghelie! Eu o scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfinților, neavând nădejde de izbăvire decât de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigați: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Îngerii cei din ceruri și-au ascuns fața neputând suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tânăr pe perete au răstignit și cu loviri sălbatice l-au ucis, iar zidurile temniței se cutremurau de urletele celor schingiuiți și gropile înghițeau flămânde grămezi de carne zdrobită și sânge, dar în adâncul iadului Dumnezeu putere și tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucurați-vă, martiri care mult ați pătimit.
Bucurați-vă, că fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucurați-vă, că peste cap cu pari ascuțiți v-au bătut.
Bucurați-vă, că degetele cu clești vi le-au frânt.
Bucurați-vă, că în picioare cu ură ați fost călcați.
Bucurați-vă, că-n genunchi, cu mâinile legate mâncați.
Bucurați-vă, că sare spre mâncare ați primit.
Bucurați-vă, că de apă zile-ntregi v-au lipsit.
Bucurați-vă, că dureri peste fire ați răbdat.
Bucurați-vă, că Marilor Mucenici v-ați asemănat.
Bucurați-vă, căci cu trupul cumplit ați pătimit.
Bucurați-vă, că țarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 6-lea:
Au socotit ucigașii cei năimiți din temnița Aiudului să piardă și pomenirea voastră, Sfinților, și mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, neștiind ei puterea lui Dumnezeu cea arătată în vedenia prorocului Iezechiel care zice: „Mâna Domnului a fost peste mine și m-a luat în Duhul și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase și mi-a zis: «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?». Eu am răspuns: «Doamne, Dumnezeule, Tu știi lucrul acesta!». El mi-a zis: «Prorocește despre oasele acestea și spune-le: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Iată, voi face să intre în voi duh și veți învia!». Si a intrat duhul în ele și au înviat și au stătut în picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la număr”, care slăvea neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Sălaș de rugăciune temnița Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post și priveghere ați petrecut, trezvia minții și smerenia inimii ați dobândit și Dumnezeieștile Scripturi ați învățat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vă rugați pentru morții voștri și pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucurați-vă, Sfinți purtători de cunună.
Bucurați-vă, că ați ales nevoința cea bună.
Bucurați-vă, că luptă îndoită ați dus.
Bucurați-vă, că patimile din voi le-ați supus.
Bucurați-vă, că și pe călăi i-ați înfruntat.
Bucurați-vă, că aceia să vă piardă au cugetat.
Bucurați-vă, că loviri și scuipări ați primit.
Bucurați-vă, că mădularele în bătăi v-au zdrobit.
Bucurați-vă, că în celule înghețate ați stat.
Bucurați-vă, că apă rece pe podea v-au turnat.
Bucurați-vă, că toate cu răbdare ați suferit.
Bucurați-vă, că putere de sus v-a întărit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mântuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit să le împlinească în temnița de la Gherla, că îndrăciții călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, și chemând pe un tată l-au silit să-și calce în picioare copilul, iar acela căzând în genunchi a strigat: „Ucideți-mă pe mine, numai nu-mi schingiuiți băiatul!”; iar voi, înțelegând nebunia satanei, v-ați rugat zicând: „Doamne, dă-ne putere să răbdăm sau ia-ne viața!” și lui Dumnezeu ați strigat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ați răbdat, Sfinților, căci răstigniți pe podea, cu frânghii ude ați fost bătuți, degetele cu clești v-au zdrobit și cu scânduri peste fată v-au lovit încât înfățișare de oameni nu mai aveați, dar voi, urmând lui Hristos Cel Răstignit, toate ați suferit și pe călăi ați iertat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucurați-vă, trupuri în chinuri zdrobite.
Bucurați-vă, suflete în foc lămurite.
Bucurați-vă, că satana a cerut să vă cearnă.
Bucurați-vă, căci credința avut-ați drept armă.
Bucurați-vă, că până în sfârșit ați răbdat.
Bucurați-vă, că Hristos putere v-a dat.
Bucurați-vă, că mult pătimind v-ați sfârșit.
Bucurați-vă, căci cu chip luminat ați murit.
Bucurați-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucurați-vă, că îngeri v-au plâns nevăzut.
Bucurați-vă, că munți de durere-ați suit.
Bucurați-vă, că Domnul la El v-a primit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiți în Egipt nici în parte n-au răbdat suferințele voastre, Sfinților Mărturisitori, că nu pietre și cărămizi v-ați trudit a frământa, ci cu brațe istovite munți de pământ din loc ați mutat, și ați croit albie de lacrimi și sânge pe care toate apele Dunării n-o vor putea spăla, căci glasul suferinței voastre neîncetat se-nalță la cer, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele și adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu se audă și dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinților, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:
Bucurați-vă, suflete tari ca munții bătrâni.
Bucurați-vă, pomi viscoliți de furtuni.
Bucurați-vă, că-n arșiță și ger ați trudit.
Bucurați-vă, că pământul cu sânge-ați sfințit.
Bucurați-vă, că goi și flămânzi ați răbdat.
Bucurați-vă, căci cu lacrimi în stâncă ați săpat.
Bucurați-vă, că-n sudori drum prin piatră ați croit.
Bucurați-vă, că drept plată lovituri ați primit.
Bucurați-vă, că sub valuri ați fost risipiți.
Bucurați-vă, că sub mâl și nisip odihniți.
Bucurați-vă, că trupul istovit v-au zdrobit.
Bucurați-vă, că sufletul mai vârtos a rodit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 9-lea:
Lumină a răsărit în temnița suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet și chip, sfântul temnițelor românești, mângâierea suferinzilor și lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie și rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit, și sfârșitul mai dinainte cunoscându-și, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
„Iubiți pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfinților, cuvântul Lui întocmai l-ați împlinit, că la Târgu Ocna în noaptea Nașterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, și mângâindu-l cu blândețe i-a spus: „Te iert din toată inima și cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta și El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, și în aceeași noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicând:
Bucurați-vă, următori ai poruncilor dumnezeiești.
Bucurați-vă, râvnitori ai măririi cerești.
Bucurați-vă, că Rugăciunea lui Iisus ați primit.
Bucurați-vă, că darul Duhului Sfânt v-a umbrit.
Bucurați-vă, că Evanghelia v-a fost îndreptar.
Bucurați-vă, c-ați aflat luminare și har.
Bucurați-vă, că soare între voi a strălucit.
Bucurați-vă, că „Sfântul închisorilor” l-ați numit.
Bucurați-vă, că a odrăslit din durere și chin.
Bucurați-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurați-vă, că în mormânt neștiut l-au zvârlit.
Bucurați-vă, că cerul în giulgi de nea l-a învelit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 10-lea:
Voit-au vrăjmașii lui Hristos nu doar să vă zdrobească trupurile și sufletele, ci și credința cea adevărată să o batjocorească, pentru aceea la Sfintele Sărbători ale Ortodoxiei vă sileau a săvârși blasfemii pe care mintea omenească nu le poate închipui, iar voi Sfinților umilința și chinurile răbdând, cereați ajutorul lui Dumnezeu, întărindu-vă și strigând: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preoții întemnițați cu cutremur au strigat: „Veniți de luați lumină!” și sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpașele s-au aprins iar osândiții îngenuncheați cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vă lăudăm strigând:
Bucurați-vă, cei ce de vii ați fost îngropați.
Bucurați-vă, că de Hristos n-ați voit să vă lepădați.
Bucurați-vă, că-n batjocură carne în Vinerea Mare v-au dat.
Bucurați-vă, că foamea răbdând, n-ați mâncat.
Bucurați-vă, că Învierea în adâncuri ați prăznuit.
Bucurați-vă, că prin post și mărturisire v-ați curățit.
Bucurați-vă, că o cruce din bârne ați înălțat.
Bucurați-vă, că sfredele în chip de clopote au sunat.
Bucurați-vă, că odăjdii de preț n-ați avut.
Bucurați-vă, că epitrahil din ștergar alb ați făcut.
Bucurați-vă, căci cu îngerii împreună ați slujit.
Bucurați-vă, că sub pământ pe Hristos ați mărturisit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoană cea cu mânie pornită asupra voastră n-a cruțat nici firea femeiască cea slabă, și întocmai mucenițelor de demult, mulțime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos și neam, și chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Îngrozitu-s-au credincioșii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela viață mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor și vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:
Bucurați-vă, trupuri firave cu suflet călit.
Bucurați-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală ați mărturisit.
Bucurați-vă, că mucenițelor din vechime v-ați asemănat.
Bucurați-vă, că multe feluri de chinuri ați răbdat.
Bucurați-vă, că batjocuri și loviri ați primit.
Bucurați-vă, că spânzurându-vă, cumplit v-au strujit.
Bucurați-vă, că spre împușcare pieptul vostru l-au dat.
Bucurați-vă, că mâinile soldaților pe arme au tremurat.
Bucurați-vă, că trupurile v-au bătut până la sânge.
Bucurați-vă, că de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurați-vă, cu Sfinții acestui neam prigonit.
Bucurați-vă, toți care în credință ați murit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinților, și-n temnițele de la Pitești, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna și Canal, asemenea mucenicilor din vechime, pătimiri de multe feluri ați răbdat, iar voi bine știind că lucrare de sus era aceasta, mai vârtos pe Hristos L-ați chemat, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De nimic ați socotit viața aceasta pământească și sufletul v-ați pus pentru dreapta-credință și neamul strămoșesc, iar acum la limanul cel fără de durere și întristare vă veseliți, cu toți drepții lăudând pe Dumnezeu și auzind de la noi unele ca acestea:
Bucurați-vă, aripi în zbor secerate.
Bucurați-vă, chipuri de har luminate.
Bucurați-vă, vieți care-n lanțuri v-ați frânt.
Bucurați-vă, că lumea pe voi v-a urât.
Bucurați-vă, raze în beznă aprinse.
Bucurați-vă, brațe la ceruri întinse.
Bucurați-vă, sfinți fără cruce și nume.
Bucurați-vă, tâmple cu albe cunune.
Bucurați-vă, râuri cu ape curate.
Bucurați-vă, ramuri de rod încărcate.
Bucurați-vă, soli care bine-ați vestit.
Bucurați-vă, stânci cu tării de granit.
Bucurați-vă, Sfinților Mărturisitori, care în temniță, Golgota neamului românesc ați suit!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinților Mărturisitori, cei ce în temniță chinuri de multe feluri ați răbdat și pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie ați primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne izbăvim de toată înșelăciunea diavolească și credința ortodoxă cu bărbăție să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice iarăși Icosul întâi, apoi Condacul întâi iar la urmă se citește această rugăciune:
Rugăciune:
O, Sfinților Mărturisitori, care în temnițe și prigoane, prin multele voastre pătimiri ați stăvilit întărâtarea vrăjmașului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce ați suferit foame, ger, schingiuiri, umilință și chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoșești, vă aducem mulțumirile noastre.
Ca cei ce bine v-ați săvârșit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii și cu arhanghelii vă veseliți în lumina cea neînserată a Împărăției cerești, vă rugăm să nu încetați să mijlociți la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate și să ne păzească pe noi și Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredință și de războiul cel dintre noi.
Povățuiți-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării și a dragostei, ca neclintiți și uniți să rămânem până la sfârșitul vieții întru credința cea adevărată. Așa, Sfinților Mărturisitori, care în strâmtorările și necazurile din viața voastră pământească ați cerut ajutorul Puterilor cerești, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiți în acest ceas rugăciunile noastre și să ne acoperiți de smintelile veacului acestuia și de răutățile celor potrivnici, ca și noi pe calea cea strâmtă și cu chinuri neînfricați să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea neamului românesc.
Amin.
Comentarii