Să semnăm cu toții mărturisirea de credință împotriva ecumenismului! Până acum au semnat-o opt episcopi, cinci egumeni athoniți și peste 4250 de clerici, monahi și laici

Să semnăm cu toții mărturisirea de credință împotriva ecumenismului! Până acum au semnat-o opt episcopi, cinci egumeni athoniți și peste 4250 de clerici, monahi și laici

De-a lungul întregii istorii a Bisericii, atunci când Ortodoxia era amenințată de erezii, Dumnezeu arăta pe apărătorii și mărturisitorii credinței, pe Părinții de-Dumnezeu-purtători, care se adunau în Sinoade și defineau adevărul de credință cu precădere în punctele atacate de ereticii care denaturau adevărul, alcătuind Mărturisiri de Credință.

O Mărturisire de Credință, prezentă în viața de fiecare zi a creștinilor râvnitori, este „Crezul” sau Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan, care se rostește la fiecare Sfântă Liturghie și în rânduielile de rugăciune particulară. Mărturisirea de Credință precede Botezul și, implicit, Mirungerea, precede Spovedania și Euharistia, precede Taina Hirotoniei, iar prin faptul că Taina Cununiei și Taina Sfântului Maslu reclamă din partea primitorului mărturisirea păcatelor în Taina Pocăinței, putem spune că și acestea se administrează în urma Mărturisirii de Credință. Deci „sfințirea întru adevăr” despre care vorbește Domnul în Sfânta Evanghelie după Ioan (Ioan 17,17 și 17,19) trebuie să fie anticipată de mărturisirea adevărului dreptei-slăviri, pentru că „Duhul Adevărului” (vezi rugăciunea „Împărate ceresc”) nu vine și nu se sălășluiește în cei ce nu mărturisesc ortodox, adică nu se pogoară să curățească, să sfințească și să mântuiască în spațiul minciunii și al rătăcirii sau al înșelării duhovnicești.

Îngrijorați de ravagiile pe care pan-erezia ecumenismului le face în rândurile clerului și credincioșilor, în aprilie anul acesta, în Volos, clerici și monahi din Grecia, constituiți în așa-numita „Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși din Grecia”, au redactat o „Mărturisire de Credință împotriva ecumenismului”, care „foarte mult a veselit pe cei ortodocși și a rușinat pe cei rău-slăvitori” (vezi troparul Sfintei Mucenițe Eufimia), adică pe ecumeniștii și latino-cugetătorii începutului de mileniu III.

Domnul a zis: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32).

A-L mărturisi pe Dumnezeul-Om Iisus Hristos ortodox, „în Duh și Adevăr”, prin dreapta credință lucrătoare prin iubire, prin faptele iubirii creștine izvorâte din dreapta-slăvire, prin „lumina faptelor bune”, „ca (toți) să slăvească pe „Tatăl nostru cel din ceruri” este o faptă a dreptei-slăviri și o datorie a oricărui creștin botezat spre slava Sfintei Treimi și spre a noastră mântuire.

Poate că acei părinți care au alcătuit această Mărturisire de Credință insuflați de Duhul Adevărului, nu s-au gândit că ea va începe să capete o dimensiune sobornicească sau universală. Și, totuși, inițiative personale independente, dar „în același Duh” au făcut posibilă traducerea ei în limbile engleză, română și sârbă.

În Serbia, obști întregi de monahi și monahii, în frunte cu Stareții și Starețele lor, au alergat într-un suflet și cu multă bucurie duhovnicească spre a îmbrățișa și a semna acest nou Tomos al Ortodoxiei. (Se subînțelege că acest lucru s-a întâmplat mai întâi în Grecia.) Ne-am bucura ca același lucru să-l întreprindă și obștile monahale din România împreună cu întâi-stătătorii lor și de ce nu cu episcopii lor. Să nu uităm: pentru plinătatea Adevărului și „a ține adevărul în iubire” toți suntem responsabili și vom da seama la Înfricoșătorul Scaun de Judecată al lui Hristos, la A-Doua-Venire.

În direcția aceasta ar trebui ca textul Mărturisiri să fie tipărit în broșuri și multiplicat în mii de exemplare — așa cum se întâmplă astăzi în Grecia, unde stareți de mănăstiri și preoți de parohie fac aceasta pe cheltuiala lor - pentru a fi împărțit în poporul lui Dumnezeu spre trezire, luminare și vindecare.

Potrivit pururea pomenitului Arhimandrit Spiridonos Bilalis: „Ecumenismul, cea mai mare erezie din secolul al XX-lea, care propovăduiește sincretismul dogmatic și religios și care tinde către un tip de religie mondială (pan-religie) prin egalizarea confesiunilor creștine și a religiilor, constituie cea mai mare amenințare cu moartea pentru Ortodoxie. În astfel de vremuri este imperios necesar ca fiecare creștin conștient de Botezul său, de lepădările și de unirile pe care le-a făcut atunci când s-a renăscut din dumnezeiasca scăldătoare a Sfântului Botez, să citească această „Mărturisire de Credință împotriva ecumenismului” dacă nu măcar o dată pe lună, măcar o dată pe an: în ziua Botezului său sau în Duminica Ortodoxiei. Iar aceasta să o facă cu seriozitate și solemnitate în prezența tuturor membrilor familiei, dar mai ales a copiilor, explicându-le locurile cu anevoie de înțeles și conștientizându-i de „comoara cea de mare preț” a Credinței Ortodoxe care li s-a încredințat spre păzire și mântuire.

Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisiri de credință împotriva ecumenismului” (5/8/2009) episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt opt — patru aparțin Bisericii Greciei -, iar egumenii athoniți sunt deja cinci. Mărturisirea a fost deja semnată și de mulți alți egumeni, preoți și mulți credincioși, iar înregistrarea de semnături continuă.

Episcopi care au semnat Mărturisirea de Credință:

Mitropolitul Pantelimon de Antinoe

Mitropolitul Serafim al Kythirelor și Antikythirelor

Mitropolitul Cosma al Eroliei și Akarnaniei

Mitropolitul Serafim al Pireului

Mitropolitul Iereinia al Gortinei și Megalopolei, prof. univ. la Facultatea de Teologie din Atena

Mitropolitul Artemie de Rașka și Prizreni, Kossovo și Metohia

Mitropolitul Natanael de Nevyrokopios (Bulgaria)

Episcopul Gheorghe (Schaefer) din Mayfield, Egumenul Mănăstirii Sfânta Cruce din Wayne, West Virginia

Egumeni athoniți care au semnat Mărturisirea de Credință:

Arhim. Hristodoulos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuș — Sfântul Munte

Arhim. Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu — Sfântul Munte

Arhim. Filotheos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Karakalu — Sfântul Munte

Arhim. Agathon, Egumenul Sfintei Mă- năstiri Konstamonitu — Sfântul Munte

Arhim. Nikodimos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filotheu — Sfântul Munte

Lista completă a semnăturilor poate fi văzută aici: http://www.impantokrato- ros.gr/ABF82395.el.aspx

Textul „Mărturisiri de Credință împotriva ecumenismului” poate fi găsit adresele: http://www.cuvantul-ortodox.ro/marturisire-de-credinta-impotriva-ecumenismului-in-biserica-greciei/ sau https://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx.

Toți acei clerici, monahi, monahii și laici care doresc să participe la această mică consemnare a Mărturisirii Ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credință împotriva Ecumenismului și semnez”.

Acest mic gest va fi o mântuitoare faptă bună.

Să trimită însă spre informare și numele, prenumele, precum și identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax: 2310.276590 sau pe e-mail la: [email protected]

Notă: În momentul apariției numărului 23 al Revistei Axa, textul următor nu a făcut parte din articolul curent, însă, pentru a veni în ajutorul cititorului, expunem aici conținutul „Mărturisirii de credință împotriva ecumenismului”, document scris în luna aprilie a anului 2009. Sursa documentului: https://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx.

Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului1

SINAXA CLERICILOR ȘI MONAHILOR ORTODOCȘI DIN GRECIA

APRILIE 2009

Toți cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare și urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească credem că:

Singura cale mântuitoare pentru oameni2 este credința în Sfânta Treime, în opera și învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată3; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Și nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi"4. Toate celelalte credințe, toate religiile care ignoră și nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup"5, sunt făcături omenești și lucrurile diavolului6, nu conduc la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu și la nașterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni și îi conduc la pierzare. Noi, creștinii care credem în Sfânta Treime, nu avem același Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu așa-numitele religii monoteiste (iudaismul și islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De două mii de ani, Biserica întemeiată de Hristos și călăuzită de Sfântul Duh a rămas statornică și neclintită în Adevărul mântuitor învățat de Hristos, predat de Sfinții Apostoli și păzit de Sfinții Părinți. Nu a fost îngenuncheată de cumplitele prigoane ale iudeilor, inițial, și ale închinătorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a arătat o mulțime de martiri și a ieșit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiască. După cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica… Dacă porți război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă porți război împotriva Bisericii, vei fi învins fără să te dumirești, căci Dumnezeu este mai tare decât toate"7.

După încetarea prigoanelor și triumful Bisericii asupra vrăjmașilor din afară, adică a iudeilor și a închinătorilor la idoli, s-au înmulțit și s-au împuternicit vrăjmașii dinăuntru ai Bisericii. Au apărut diferite erezii, care au încercat să perimeze (răstoarne) și să falsifice credința predanisită, așa încât credincioșii să fie zăpăciți și să slăbească încrederea lor în adevărul evanghelic și în cele încredințate. Marele Vasilie schițând situația bisericească, creată de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani și administrativ, zice: „Dogmele Părinților sunt disprețuite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, invențiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; așadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; înțelepciunea lumii are întâietate îndepărtând lauda Crucii. Păstorii sunt izgoniți, iar în locul lor sunt introduși lupi grei care sfârtecă turma lui Hristos"8.

Ce s-a întâmplat cu vrăjmașii din afară, religiile, s-a întâmplat și cu cei din interior, ereziile. Biserica - prin marii și luminații Sfinți Părinți, a definit și a îngrădit credința Ortodoxă prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale referitoare la anumite învățături îndoielnice, dar și prin conglăsuirea Părinților (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credinței. Suntem mai siguri când îi urmăm pe Sfinții Părinți și nu mutăm hotarele pe care ei le-au așezat. Cuvintele „Următori Sfinților Părinți" și „Nu muta hotarele pe care le-au așezat Părinții noștri" constituie o linie sigură de drum și supapa de siguranță a credinței și viețuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de bază ale mărturisirii noastre sunt următoarele:

1. Păzim neclintite și nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade și de Părinți. Primim toate câte ei le-au primit și condamnăm toate câte ei le-au condamnat, ferindu-ne de contactul cu toți cei care inovează în chestiunile credinței. Noi nici nu adăugăm, nici nu desființăm vreo învățătură, nici nu o schimbăm. Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu, scria deja în Epistola sa către Sfântul Policarp al Smirnei: „Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor". Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: „Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anatema", observă că Apostolul „nu a zis că dacă propovăduiesc împotrivă sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă de întâmplare vor fi mișcați, anatema să fie"9. Sinodul al VII-lea Ecumenic, proclamând hotărârile lui împotriva iconomahilor către clericii din Constantinopol, scrie: „Am urmat Predaniei Bisericii Universale și nu am făcut nici destindere (scoatere), nici prisosință (adaos), ci învățându-ne apostolicește, ținem Predaniile pe care le-am primit, primind și îmbrățișând întotdeauna câte Sfânta Biserică Universală de la începutul vremurilor a primit oral și prin scris… Căci adevărata și prea dreapta judecată a Bisericii nu acceptă nimic a înnoi în ea, nici a face vreo scoatere. Drept aceea, noi, urmând legilor părintești și primind harul de la unicul Duh, am păzit toate cele ale Bisericii fără a tăia sau a împuțina cu ceva"10.

Împreună cu Sfinții Părinți și cu Sfintele Sinoade lepădăm și anatematizăm toate ereziile care s-au ivit în cursul istoric al Bisericii. Dintre ereziile vechi, care supraviețuiesc până azi, condamnăm arianismul (supraviețuiește la minciuno-martorii lui Iehova) și monofizitismul, cel radical al lui Eutihie și cel moderat al lui Sever și Dioscor, conform hotărârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon și învățăturii hristologice a marilor Sfinți Părinți și Dascăli, precum a Sfântului Maxim Mărturisitorul, a Sfântului Ioan Damaschinul, a Marelui Fotie și a imnelor din cult.

2. Proclamăm că papismul (romano-catolicismul - n.tr.) este pântecele ereziilor și al rătăcirilor. Învățătura despre „Filioque", adică a purcederii Sfântului Duh și de la Fiul, este contrară celor pe care Însuși Hristos le-a învățat despre Sfântul Duh. Întreaga ceată a Părinților - și în sinoade și în parte - consideră papismul ca erezie, pentru că în afară de Filioque, a introdus o mulțime de alte rătăciri, precum primatul și infailibilitatea papei, azima, focul curățitor, imaculata concepție a Născătoarei de Dumnezeu, grația creată, răscumpărarea iertărilor (indulgentiae); a schimbat aproape toată învățătura și practica în legătură cu Botezul, Mirungerea, Dumnezeiasca Euharistie și celelalte taine și a transformat Biserica într-un stat lumesc.

Papismul actual s-a abătut mult mai mult decât papismul medieval de la învățătura Bisericii, așa încât el nu mai constituie continuarea vechii Biserici Apusene. A introdus o mulțime de noi exagerări în „mariologie", precum învățătura despre Născătoarea de Dumnezeu ca „împreună-mântuitoare" (corredemptrix) a neamului omenesc. A încurajat „Mișcarea Harismatică" a grupărilor protestante, chipurile pnevmato-centrice. A înfiat metode spirituale orientale de rugăciune și meditație. A introdus noi inovații în dumnezeiescul cult, precum corurile și orgile muzicale. A prescurtat și distrus cu totul Dumnezeiasca Liturghie. În spațiul Ecumenismului a pus bazele religiei mondiale (pan-religia), recunoscând prin Conciliu II Vatican „viața duhovnicească" a celor de alte religii. Minimalismul dogmatic a condus și la o împuținare a cerințelor morale, dată fiind legătura dintre dogmă și morală, având ca urmare căderile morale ale înalților prelați și dezvoltarea între clerici a deviațiilor morale ale homosexualității și ale pedofiliei11. Continuând să susțină „Uniația", această caricatură a Ortodoxiei, prin care ca printr-un cal troian îi înșeală și îi atrage pe credincioși, torpilează dialogul și demistifică așa-numitele sincere dispoziții pentru unire.

În general, există o schimbare radicală a papismului și o întoarcere spre protestantism după Conciliul II Vatican, precum și o înfiere a unor diferite mișcări „spirituale" ale „Noii Ere".

Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului - Mistagogul, papismul a a provocat Bisericii cea mai mare stricăciune din câte au provocat toate ereziile și schismele împreună. Noi ortodocșii avem comuniune cu papii dinainte de schismă și pe mulți papi îi sărbătorim ca sfinți. Papii după schismă sunt eretici; au încetat să mai fie succesori în tronul Romei, nu au succesiune apostolică, pentru că nu au credința Apostolilor și a Părinților. Din acest motiv, pe orice papă „nu doar că nu-l avem în comuniune, dar îl numim și eretic". Din cauza blasfemiei împotriva Sfântului Duh prin învățătura despre Filioque, L-au pierdut pe Sfântul Duh, iar toate la ei sunt lipsite de har. Nici o taină a lor nu este validă după Sfântul Simeon. „Deci blasfemiază inovatorii și departe de Duhul sunt, blasfemiind împotriva Duhului Sfânt, și cu desăvârșire nu este întru ei Duhul Sfânt; pentru care și cele ale lor sunt fără har, după cum harul Duhului l-au nesocotit și l-au subminat… pentru care și Duhul Sfânt nu se află întru ei, și nimic duhovnicesc întru ei și toate cele de la ei sunt goale și noi și contrarii Predaniei dumnezeiești"12.

3. Aceleași sunt valabile, într-un mai mare grad, pentru Protestantism, care ca un copil al papismului a moștenit multe erezii, iar pe de altă parte a adăugat mult mai multe; respinge Predania, acceptând doar Sfânta Scriptură (sola Scriptura), pe care o răstălmăcește; desființează Preoția ca Har tainic special, cinstirea Sfinților și a icoanelor; subestimează persoana Născătoarei de Dumnezeu; respinge monahismul; din Sfintele Taine acceptă doar Botezul și Dumnezeiasca Euharistie, denaturând și în acestea învățătura și practica Bisericii; învață predestinația absolută (calvinism) și îndreptarea (mântuirea) doar prin credință, iar, în cele din urmă, partea lui „progresistă" a introdus preoția femeilor și căsătoria homosexualilor, pe care îi primește și în Preoție. Însă, în principal, este absentă eclesiologia, pentru că nu există sensul de Biserică, așa cum îl deține Predania Ortodoxă.

4. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea rătăcirii în ceea ce-i privește și pocăința, așa încât să fie o adevărată unire și pace; unire cu adevărul și nu cu rătăcirea și cu erezia. Pentru încorporarea ereticilor în Biserică, acrivia canonică pretinde primirea lor prin Botez. „Botezul" lor anterior, săvârșit în afara Bisericii, fără întreita afundare și ridicare a celui ce se botează în apa sfințită printr-o rugăciune specială și de către un preot neortodox, nu este botez. Sunt lipsiți de Harul Sfântului Duh, care nu există în cadrul schismelor și ereziilor, și, prin urmare, nu avem nimic comun care să ne unească, precum zice Marele Vasile: „Cei ce s-au lepădat de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii…cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au căzut"13.

Pentru aceasta este netemeinică și nesigură noua încercare a ecumeniștilor de a impune concepția că avem botez comun cu ereticii, și pe inexistenta unitate baptismală să susțină unitatea Bisericii, care există - chipurile - acolo unde există botezul14. Însă cineva intră în Biserică și devine membru al ei, nu prin orice botez, ci prin singurul și unicul Botez săvârșit de preoții care au Preoția Bisericii.

5. Atâta vreme cât ereticii continuă să rămână în rătăcire, respingem comuniunea cu ei, și în mod deosebit rugăciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile și rugăciunile în comun în biserici, ci și simplele rugăciuni în comun în spații private. Poziția severă a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevărată iubire și dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor și dintr-o grijă pastorală ca nu cumva credincioșii să fie atrași în vreo erezie. Cine iubește, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia și pacea cu el sunt prefăcute și false. Există un război bun și o pace rea. „Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu" - spune Sfântul Grigorie Teologul15. Și Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotrivește-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul". Iar în altă parte recomandă accentuând: „Să nu acceptați nici o dogmă nouă sub pretextul iubirii"16. Această poziție a Părinților și-a însușit-o și marele luptător și mărturisitor al Credinței Ortodoxe înaintea latinilor, Sfântul Marcu al Efesului Evghenicul, care își încheie propria Mărturisire de Credință la Florența prin următoarele cuvinte: „Toți Dascălii Bisericii, toate Sinoadele și toate Dumnezeieștile Scripturi ne sfătuiesc să fugim de cei cu cugetă diferit (cu alte credințe) și a sta departe de împărtășirea cu ei. Deci, să disprețuiesc eu toate acestea, și să urmez celor care sub pretențiozitatea unei păci fabricate poruncesc unirea? Celor care au violat sfântul și dumnezeiescul Simbol și Îl introduc pe Fiul ca a doua cauză a Sfântului Duh? Căci celelalte ale dezaxațiilor lor le las, avându-le pe cele de acum, dintre care și un singur lucru era suficient, ca noi să ne fi despărțit de ei. Să nu pătimim aceasta niciodată, Mângâietorule Bune, și fă să nu mă depărtez niciodată de credința față de care sunt dator, ci, ținând învățătura Ta și a fericiților bărbați insuflați de Tine, să mă adaug părinților mei, ducând de aici, dacă nu altceva, măcar buna-cinstire"17.

6. Până la începuturile secolului XX, Biserica a avut în mod ferm și constant o poziție de respingere și de osândire în fața tuturor ereziilor, precum este clar formulată în Sinodiconul Ortodoxiei, care se citește în Duminica Ortodoxiei. Se anatematizează ereziile și ereticii, fiecare în mod particular; iar ca să nu rămână niciuna în afara anatemei, la sfârșit există o anatematismă generală: „Tuturor ereticilor anatema".

Din păcate, această poziție unică, fermă și neoscilantă a Bisericii de până la începutul secolului XX a început treptat să fie abandonată, după Enciclica emisă de Patriarhia Ecumenică în 1920 „Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni", care, pentru prima oară, caracterizează în mod oficial ereziile ca biserici, care nu sunt înstrăinate de Biserică, ci sunt casnice (intime) și rude. Recomanda „să se reaprindă și să se întărească înainte de toate iubirea între Biserici, neconsiderându-ne unele pe altele ca străine și ale celorlați, ci rudenii și apropiate (casnice) în Hristos și împreună-moștenitoare și in corpore ale făgăduinței lui Dumnezeu în Hristos"18.

Se deschise deja drumul pentru înfierea, constituirea și dezvoltarea în spațiul Bisericii Ortodoxe a ereziei Ecumenismului, această panerezie, inițial o invenție protestantă, iar acum avizată și de catolici, erezie care înfiază și legiferează toate ereziile ca biserici și atacă dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mai mult, a fost dezvolată, se învață și se impune de către Patriarhi și episcopi o noua dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie. Conform acesteia, nici o Biserică nu este îndreptățită să-și revendice exclusiv pentru ea caracterul de Biserică universală și adevărată. Fiecare este un fragment, o parte, dar nu Biserica întreagă. Toate împreună constituie Biserica.

Toate hotarele (definițiile) pe care le-au pus Părinții au căzut; nu mai există nici o linie de definire și de demarcație între erezie și Biserică, între adevăr și rătăcire. Și ereziile sunt biserici, și desigur multe, precum cea papală (catolică), se consideră acum ca biserici surori, cărora împreună cu noi Dumnezeu le-a încredințat grija pentru mântuirea oamenilor19. Există și în cadrul ereziilor harul Atotsfântului Duh, drept pentru care și botezul lor, precum și toate celelalte taine sunt valide. Toți câți s-au botezat, oricărei erezii ar aparține, sunt mădulare ale trupului lui Hristos, ale Bisericii. Blestemele și anatemele sinoadelor nu mai sunt valabile și trebuie radiate din cărțile liturgice. Ne-am adăpostit în „Consiliul Mondial al Bisericilor" și ne-am vândut substanțial - și aceasta doar prin aderarea noastră - propria conștiință de sine eclesiologică. Am desființat dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, dogma despre „un (singur) Domn, o (singură) credință, un (singur) Botez"20.

7. Acest sincretism intercreștin, a fost dezvoltat acum și într-un sincretism interreligios, care pune semnul egal între toate religiile și theosevia, cinstirea de Dumnezeu cea una, de-Dumnezeu-descoperită în Hristos, cunoștința dumnezeiască și viața în Hristos. Este atacată, în consecință, nu doar dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească în relație cu ereziile, ci și dogma de căpetenie despre unica Revelație în lume și unica mântuire a oamenilor prin Iisus Hristos în relație cu religiile lumii. Este cea mai mare rătăcire, cea mai mare erezie din toate veacurile.

8. Noi credem și mărturisim că doar în Hristos există posibilitatea mântuirii. Religiile lumii și ereziile duc la pierzare. Biserica Ortodoxă nu este doar Biserica adevărată; este Biserica cea Una. Doar ea a rămas fidelă Evangheliei, Sinoadelor și Părinților, și, prin urmare, doar ea reprezintă adevărata Biserică Universală a lui Hristos. După Cuviosul Stareț Iustin Popovici, Ecumenismul este numele comun pentru falsele biserici ale Europei Apusene. Numele lor comun este panerezia21.

Această panerezie a fost primită de mulți patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi și laici dintre ortodocși. O învață „cu capul descoperit", a aplică și o impun în practică, împărtășindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugăciuni în comun, schimb de vizite, colaborări pastorale, așezându-se radical pe ei înșiși în afara Bisericii. Poziția noastră inspirată de hotărârile canonice sinodale și de exemplul Sfinților este evidentă. Fiecare trebuie să-și ia în serios responsabilitățile sale.

9. Desigur că există și responsabilități colective, iar în principal cele ale Ierarhilor și teologilor noștri cu mentalitate ecumenistă în fața pleromei ortodoxe și a turmei lor. Acestora le declarăm întru frica lui Dumnezeu și cu iubire că această poziție a lor și deschiderile lor în activitățile ecumeniste sunt condamnabile din orice parte am privi, pentru că:

a) pun la îndoială realmente Credința și Predania noastră ortodox-patristică;

b) seamănă îndoială în inimile turmei și îi clatină pe mulți, conducându-i spre divizare și schismă și

c) atrag o parte a turmei în rătăcire și prin aceasta într-un dezastru duhovnicesc.

Proclamăm, așadar, că din aceste motive, cei care se mișcă în această iresponsabilitate ecumenistă, oricare ar fi poziția pe care o ocupă în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfinților noștri și, în consecință, sunt în opoziție cu ei.

De aceea, poziția lor trebuie osândită și respinsă de către întregul Ierarhilor și al poporului credincios.

Câți dintre clerici, monahi, monahii și laici doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credință împotriva Ecumenismului și semnez". Să trimită însă spre informare și numele lor complet, precum și identitatea lor clericală, monahală sau profesională, localitatea și țara la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: [email protected]

Numele clericilor, monahilor, monahiilor și laicilor care au semnat textul Mărturisirii puteți să le vedeți făcând click aici.

Mărturisirea de credință este semnată de următorii în mod doveditor și verificabil. Au semnat-o și o vor semna mult mai mulți:

  • Mitropolitul Serafim al Kitherei și Antikitherei
  • Mitropolitul Cosma al Etoliei și Akarnaniei
  • Mitropolitul Serafim al Pireului
  • Mitropolitul Ieremia al Gortinei și Megalopolisului
  • Arhimandritul Iosif, Igumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, Sfântul Munte
  • Protoiereul Gheorghios Metallinos, profesor emerit al Școlii Universitare de Theologie din Athena
  • Protoiereul Theodoros Zisis, profesor emerit al Școlii Universitare de Theologie din Thessalonic
  • Arhimandritul Marcu Manolis, proistamen (conducător) duhovnicesc al „Uniunii Orthodoxe Pan-Ellinice"
  • Arhimandritul Athanasie, Igumenul Sfintei Mănăstiri Stavrovunion, Cipru
  • Arhimandritul Timothei Sakkas, Igumenul Sfintei Mănăstiri Parakliti, Oropos
  • Arhimadritul Chiril Kehaghioglu, Igumenul Sfintei Mănăstiri Pantokrator, Melissohori, Langadas
  • Arhimandritul Sarandie Sarandos, parohul Sfintei Biserici a Adormirii Născătoarei-de-Dumnezeu, Amarusion
  • Arhimandritul Maxim Karavas, Igumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Paraschevi, Milohori, Ptolemais
  • Arhimandritul Grigorie Haginikolau, Igumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
  • Arhimandritul Athanasie Anastasiu, Igumenul Sfintei Mănăstiri Marea Meteoră
  • Arhimandritul Theoclit Volkas, Igumenul Sfintei Sihăstrii a Sfântului Arsenie Cappadokianul, Halkidiki
  • Arhimandritul Hrisostom, Igumenul Sfintei Chinovii a Cuviosului Nicodim, Pentalofos, Gumenissa
  • Arhimandritul Theodor Diamantis, Igumenul Sfintei Mănăstirii Panaghia Molivdoskepasti, Konița
  • Arhimandritul Palama Kirillides, Igumenul Sfintei Mănăstiri a Nașterii Maicii Domnului, Kallipetra, Veria
  • Arhimandritul Lavrentie Gratsias, Sfânta Mitropolie a Florinei, Prespei și Eordeei
  • Arhimandritul Meletie Vadrahanis, Sfânta Mitropolie a Florinei, Prespei și Eordeei
  • Arhimandritul Pavel Dimitrakopulos, Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față a Mântuitorului, Muțiala, Veria
  • Arhimandritul Ignatie Kalaitsopulos, Sfânta Mănăstire a Sfinte Paraschevi, Milohori, Ptolemais
  • Arhimandritul Simeon Gheorghiades, Sfânta Mănăstire a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
  • Arhimandritul Augustin Siarras, Sfânta Mănăstire a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
  • Arhimandritul Amvrosie Ghionis, Sfânta Mănăstire a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
  • Gheronda (starețul) Grigorie Ieromonahul, Sfânta Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Evstratie Ieromonahul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Filipp Ieromonahul, Coliba Marelui Athanasie, Mănăstirea Sfânta Anna Mică, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Athanasie, Sfânta Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Nicodim, Sfânta Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Nifon, Sfânta Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Hrisosotom Kartsonas, Coliba Sfântului Gheorghe, Mănăstirea Sfânta Anna Mică, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Onufrie, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sfântul Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Hrisanth, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sfântul Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Azaria, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sfântul Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Gavriil, Sf. Chilie Panaghia Gorgoepikoos, Sfânta Mănăstire Pantokrator, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Panteleimon, Sf. Chilie a Sfântului Panteleimon, Sfânta Mănăstire Pantokrator, Sfântul Munte
  • Ieromonahul Tihon, Sf. Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Protoiereul Lambros Fotopulos, parohul Sfintei Biserici a Sfântului Cosma Etolul, Amarusion, Attica
  • Protoiereul Ioannis Fotopulos, parohul Sfintei Biserici a Sfintei Paraschevi, Attica
  • Protoiereul Athanasios Minas, Lutraki, Corinthia
  • Protoiereul Eleftherios Palamas, Sfântul Hristofor, Ptolemais
  • Protoiereul Konstantinos Migdalis, parohul Sf. Biserici a Sfântului Constantin, Volos
  • Protoiereul Photios Vezinias, profesor, Sfânta Mitropolie a Lagadasului
  • Protoiereul Antonios Vusdekis, parohul Sf. Biserici a Sfântului Nicolae, Nikea, Pireu
  • Preotul Dionisios Tatsis, pedagog, Konița
  • Preotul Dimitros Psarris, parohul Sf. Biserici a Atotputernicilor Arhangheli, Sesklon, Aesonia
  • Preotul Efthimios Antoniades, Sfânta Mitropolie a Larisei
  • Preotul Anastasios Gotsopulos, parohul Sf. Biserici a Sfântului Nicolae, Patre
  • Preotul Gheorghios Papagheorghiu, Sfânta Mitropolie a Dimitriadei
  • Preotul Peter Hirsch, Petrokerasa, Halkidiki
  • Preotul Theophanis Manuras, parohul Sf. Biserici a Sfântului Athanasie, Velestino, Magnesia
  • Ierodiaconul Theológ Kostopulos, Sf. Mănăstire a Sfintei Treimi, Ana Ghazea, Volos
  • Preotul Pashalis Ghinudis, Sfânta Mitropolie a Larisei
  • Preotul Gheorghios Diamantopulos, Lavrion, Sfânta Mitropolie a Mesogeei
  • Preotul Vasilios Kokolakis, parohul Sf. Biserici a Cinstitei Cruci, Holarghos, Attica
  • Preotul Petros Pantazis, parohul Sf. Biserici a Schimbării la Față, Halandriu
  • Ierodiacon Iraclidie Kleanthus, Sfânta Mitropolie a Tamasei
  • Ierodiacon Antonie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohoriu
  • Gheronda (starețul) Theolipt Monahul, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Gavriil Monahul, Chilia Sfântului Hristodul, Karies, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Ilarion Monahul, lângă Arsanaua Konstamonitului, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Daniil Monahul, Sf. Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Acachie Monahul, Sf. Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Ștefan Monahul, Sf. Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Pavel Monahul, Sf. Chilie a Sfinților Apostoli, Schitul Xenofont, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Onufrie Monahul, Sf. Chilie a Nașterii Maicii Domnului, Sf. Mănăstire Pantokrator, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Nectarie Monahul, Sf. Chilie Izvorul Tămăduirii, Sf. Mănăstire Kutlumusiu, Sfântul Munte
  • Gheronda (starețul) Isaac Monahul, Sf. Chilie a Zămislirii Născătoarei-de-Dumnezeu, Sf. Mănăstire Stavronikita, Sfântul Munte
  • Monahul Arsenie Vliagoftis, Sf. Sihăstrie a Sfântului Arsenie Cappadokianul, Halkidiki
  • Monahul Gheorghie, Sf. Chilie a Nașterii Maicii Domnului, Sf. Mănăstire Pantokrator, Sfântul Munte
  • Monahul Hristofor, Sf. Chilie a Sfinților Apostoli, Schitul Xenofont, Sfântul Munte
  • Monahul Maxim, Sf. Sihăstrie a Daniileilor, Katunakia, Sfântul Munte
  • Monahul Dosithei, Kathisma Sf. Mănăstiri Kutlumusiu, Sfântul Munte
  • Monahul Spiridon, Chilia Sfântului Nicolae, Sf. Mănăstire Kutlumusiu
  • Monahul Damaschin Aghioritul, Sf. Chilie a Cinstitului Înainte-mergător, Sf. Mănăstire Karakallu
  • Monahul Savva Lavriotul, Sf. Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte
  • Monahul Theofil Aghioritul, Sf. Chilie Sambri, Sfântul Munte
  • Monahul Paisie, Sf. Chilie a Sfinților Arhangheli „Savvaion," Sfântul Munte
  • Monahul Heruvim, Sf. Chilie a Sfinților Arhangheli și Sfântului Ioan Cucuzel, Sfântul Munte
  • Monahul Nicodim, Sf. Chilie a Sfântului Nectarie, Kapsala, Sfântul Munte
  • Monahul Dosithei, Sf. Mănăstire a Schimbării la Față a Mântuitorului, Sohos, Langada
  • Monahul Hariton, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Monahul Nicodim, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Monahul Averchie, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Monahul Pródrom, Coliba Cinstitului Înainte-mergător, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfântul Munte
  • Monahul Arsenie, Sf. Colibă a Cuviosului Gherasim, Schitul Sf. Panteleimon, Sf. Mănăstire Kutlumusiu, Sfântul Munte
  • Monahul Evstratie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Arsenie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Ignatie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Mihail, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Nectarie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Rafail, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Mardarie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Dionisie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Dimitrie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Pahomie, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahul Luca, Sfânta Sihăstrie Pantokrator, Melissohori
  • Monahia Mariam, Igumena Sf. Mănăstiri a Sfântului Lavrentie, Fili
  • Monahia Hristonimfa, Sf. Mănăstire a Sfântului Lavrentie, Fili
  • Monahia Lavrentia, Sf. Mănăstire a Sfântului Lavrentie, Fili
  • Nikolaos Vasiliadis, theolog și scriitor, Frăția Theologică „Sotirios"
  • Despina Anastasiadu Gheorguda, Nipiaghogos, educatoare, consilier educațional primar
  • Panaghiota Antsu, filolog și theolog, Thessalonic
  • Gheorghios Gheorgudas, doctor în theologie, consilier educațional primar
  • Ioannis Dekliomis, theolog, Thessalonic
  • Stefanos Ziogas, profesor de filologie, Thessalonic
  • Dimitrios Karaghiannidis, antrenor, Thessalonic
  • Vasilios Kermeniotis, profesor, Ptolemaida
  • Agathi Kiriakidu-Theodosiu, filolog, Thessalonic
  • Gavriil Lampsidis, jurnalist, Thessalonic
  • Sotirios Lisikatos, theolog și filolog, Thessalonic
  • Hristina Bulaki-Zisi, profesor-asistent primar la Școala de Theologie A.P.Th.
  • Dimitrios Mavridis, matematician, Thessalonic
  • Konstantinos Nusis, filolog și theolog, Volos
  • Lavrentios Ntetsiortsio, publicist și scriitor, președintele Uniunii Filo-orthodoxe „Cosmas Flamiatos," Eghion
  • Andreas Papavasiliu, doctor în theologie, inspector primar de educație secundară, Cipru
  • Panaghiotis Simatis, profesor de theologie, secretarul Uniunii Filo-orthodoxe „Cosmas Flamiatos," Eghion
  • Konstantinos Stavrinidis, Athena
  • Marina Stravaku, filolog, Thessalonic
  • Afrati Strakali-Tzoanopúlu, filolog, Thessalonic
  • Malamati Strakali-Papaioánnu, filolog, Thessalonic
  • Dimitrios Zisis, consilier educațional și theolog, Kastoria

Note

1 Text preluat din Săptămânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos", nr. 1785 din 29 mai 2009, pp. 1 şi 7) şi tradus din limba greacă de monahul Leontie. Semnăturile în limba engleză au fost preluate de pe adresa: http://oodegr.com/english/oikoumenismos/omologia_pistews.htm#_ednref1

2 A se vedea opera lui Ghenadie al II-lea Sholarios, patriarhul Constantinopolului, Despre singura cale de mântuire a oamenilor (în greceşte), în Gheorghios Sholarios, Apanta ta evriskomena, Oevres Completes de Georges Scholarios, vol. I-VII, Paris 1928-1936, ed. L. Petit - X. Siderides - M. Jugie, vol. III, 434-452.

3 Ioan 8:12: „Eu sunt lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii". Idem 3: 19: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina".

4 Fapte 4: 12.

5 I Ioan 4: 2-3: „Tot duhul care mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu este; şi tot duhul care nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum în lume este".

6 A se vedea Cosma Etolianul, Învăţături, în I. Menounou, Cosma Etolianul, Învăţături (şi Biografia), ed. „Tinos", Atena, Învăţătura I 1, 37, pag.142: „Toate credinţele sunt mincinoase, false, toate ale diavolului. Acest lucru l-am înţeles drept adevărat, dumnezeiesc, ceresc, sănătos (corect), desăvârşit şi pentru mine şi pentru voi, cum că singură credinţa binecinstitorilor şi ortodocşilor creştini este bună şi sfântă, şi a crede şi a ne boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".

7 Omilia înainte de surghiunire 1, EΠΕ 33, 186 (în limba greacă).

8 Epistola 90, Către preasfinţii fraţi şi episcopi din Apus 2, EΠΕ 2, 20 (în limba greacă).

9 Gal. 1:9. Omilii la Galateni, cap. I, PG 61, 624.

10 Mansi, 13, 409-412.

11 Laxismul şi decăderea morală chiar şi între clerici a fost semnalată chiar de la începuturile secolului XV de către Sfântul Simeon al Tesalonicului. A se vedea Epistola Dogmatică 16 în D. Balfour, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului (1416/17 - 1429), Opere Teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.218: "Și mai mult, ei nu privesc adulterul ca pe ceva ce implică iadul întreg, nici măcar în rândurile preoţilor lor, ci dimpotrivă, ei îşi doresc cu neruşinare concubine şi tineri pentru adulter şi doresc să slujească în fiecare zi ". Ibid,15 , pag. 216 : " De asemenea, ei nu au un mod de viaţă evanghelic; întrucât orice fel de lux şi adulter nu reprezintă pentru ei ceva reprobabil şi nici orice altceva ce este interzis pentru creştini". Decăderile morale care se văd în ultimul timp chiar şi în rândul clerului ortodox sunt rezultatul liberalismului şi secularismului ecumenist.

12 Dialog 23, PG 155, 120-121. Epistola despre fericiri 5, în D. Balfour, Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (1416-17 - 1429). Opere teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.226.

13 Epistola I Canonică, Către Amfilohie de Iconium, canonul 1.

14 În textul celei de-a 9-a Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericii în Porto Alegre (Brazilia 2006) care a fost acceptat de către reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi a avut ca titlu „Chemaţi să fie o Unică Biserică" (Called to be the One Church), în paragraful 8 se menţionează: „Toţi cei botezaţi în Hristos sunt uniţi în Trupul Lui". În paragraful 9: „Faptul că noi toţi în comun aparţinem lui Hristos prin botezul în numel Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, dă posibilitatea bisericilor şi le cheamă să păşească împreună chiar şi atunci când nu cad de acord. Asigurăm că există un singur botez, precum există doar un singur trup şi un singurDuh, o singură nădejde a chemării noastre, un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Dumnezeu şi Tată al nostru, al tuturor (vezi Efes. 4: 4-6)". Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam, în lucrarea Orthodox Ecclesiology and the Ecumenical Movement, Sourozh Diocesan Magazine (Anglia, august 1985, vol. 21, p. 23) a preîntâmpinat această poziţie scriind: Within baptism, even if there is a break, a division, a schism, you can still speak of the Church. … The Orthodox, in my understanding at least, participate in the ecumenical movement as a movement of baptised Christians, who are in a state of division because they cannot express the same faith together, In the past this has happened because of a lack of love which is now, thank God, disappearing. (În botez, chiar dacă există o ruptură, o despărţire, o schismă, poţi încă să vorbeşti despre Biserică. … Ortodocşii, cel puţin după părerea mea, participă la mişcarea ecumenică ca la o mişcare a creştinilor botezaţi, care se află într-o situaţie de despărţire, pentru că nu pot să exprime aceeaşi credinţă împreună. În trecut , aceasta se întâmpla din lipsa de iubire, care acum, slavă lui Dumnezeu, dispare.)

15 Cuvânt apologetic despre fuga în Pont 82, ΕΠΕ 1, 176.

16 Omilia 22 la Romani, 2, PG 60, 611. Omilia 2 la Filipeni,1, PG 62, 119.

17 Mărturisirea de credinţă expusă la Florenţa, în Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d'Ephese, de L. Petit, Patrologia Orientalis 17, 442.

18 A se vedea I. Karmiris, „Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale" (în limba greacă), vol. 2, p. 958.

19 A se vedea Declaraţia Comună a papei Ioan Paul al II-lea şi a patriarhului Bartolomeu în timpul vizitei celui de-al doilea la Roma, pe 29 iunie 1995. Mai devreme, aceleaşi lucruri fuseseră proclamate şi de către Comisia Teologică Mixtă pentru Dialogul dintre ortodocşi şi catolici la Balamand (Liban) în 1993.

20 Efeseni 4:5.

21 Arhim. Iustin Popovici, Biserica şi Ortodoxă şi Ecumenismul (în limba greacă), Tesalonic 1974, p. 224.

Comentarii

comments powered by Disqus