„Comunicare și ordine publică” este titlul unei recente apariții semnate de un reputat specialist în domeniu, Gheorghe Boblea. Apărută la editura „Societatea scriitorilor militari”, lucrarea nu reprezintă prima ieșire în public a autorului despre care, de altfel, nu scriu pentru prima oară, acesta fiind unul dintre lucrurile pentru care domnia sa mă numără printre prieteni. Dincolo de natura relațiilor noastre (ne întâlnim deseori și nu numai din motive profesionale), trebuie să remarc din start cel puțin două aspecte: mai întâi, că Gheorghe Boblea își confirmă, și de această dată, excelenta calitate de specialist în relațiile publice, iar mai pe urmă, că editura la care și-a publicat cartea menține, la rândul său, criteriile de selecție a autorilor pe care îi promovează. Acestea fiind spuse, nu ne mai rămâne decât să așternem și cele cuvenite pentru ca eventualul cititor să înțeleagă de ce am ales această carte pentru rubrica pe care am consacrat-o lucrărilor pe care le considerăm demne de luat în seamă.
Gheorghe Boblea, colonel de jandarmi în rezervă, a fost, vreme îndelungată, șef al unor structuri de relații publice din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ultimii ani de carieră militară găsindu-l în postura de decident principal al Direcției de resort a amintitei instituții. Eficiența sa, recunoscută de mulți, a contat prea puțin în ochii unui fost ministru decis să-l înlocuiască, abuziv, cu un personaj pițifelnic, scos din pălăria unui prestidigitator politic ieftin (este vorba despre același demnitar obez și la cutia craniană și la trup, dar altfel un perfect demagog). Nu a existat, atunci, nici măcar grija ca despărțirea să fie elegantă, dar Gheorghe Boblea nu este primul caz, și nici ultimul. Spre deosebire de alții, el nu s-a dat la fund, ci a rămas un om activ, un luptător pentru principiile sale, prezent în presa scrisă, dar și prin lucrări cu o ținută științifică demnă de luat în seamă. Cartea de față constituie, de fapt, o sinteză de peste 560 de pagini a unei teze de doctorat așteptat, justificat, de prea multă vreme. Specialiștii în relații publice, dar și studenții mai multor genuri de facultăți, ca și decidenții din varii sisteme economice, sociale sau politice, au mult de învățat, Gheorghe Boblea fiind, indiscutabil, unul dintre nu foarte mulții oameni care cunosc în profunzime domeniul acesta atât de rarefiat, deși destui se dau de specialiști pe plaiurile noastre dâmbovițene. Referirile la ordinea publică nu trebuie să ne înșele. Principiile științifice susținute de autor, pot fi aplicate în orice structură care se respectă și nu face abstracție de necesitatea comunicării. În acest sens, cuprinsul cărții vorbește de la sine. După necesarul recurs la istorie, cu fireștile trimiteri la prezent, Gheorghe Boblea abordează cu un pronunțat spirit practic problematica atât de sensibilă a imaginii instituțiilor, prin prisma tendințelor cele mai noi, disecând cu mare precizie modul de gestionare a comunicării de către sistemele organizaționale. Demnă de reținut este, printre altele, tratarea crizelor, conceptul conținându-le pe cele organizaționale, de comunicare, mediatice și de imagine, fiecare în parte fiind analizată în profunzime. Nu este lăsată de o parte nici problema mesajelor, inclusive a celor subliminale. Foarte desele referiri la mass media sunt cât se poate de normale, având în vedere rolul imens al acestora în formarea imaginii publice a sistemelor instituționale de pe întreaga scală socială. Analiza tendințelor și orientărilor privind relațiile publice nu lipsește nici ea, încheind cartea la un nivel foarte ridicat. Am trecut, desigur, din motive de spațiu editorial, peste foarte multe din aspectele valorice ale cărții lui Gheorghe Boblea. Rămâne ca Măria sa, Cititorul, să se convingă de adevărul pe deplin acoperit al afirmațiilor noastre. Noi suntem, deja, mai mult decât convinși că ne confruntăm cu o carte necesară.
Comentarii