Tot ce este dar defapt nu este, până la urmă se dovedește a fi… Mă refer la tot, la toți și la toate ce sunt, ce se află, ce există și ce se întâmplă! Nedumeriți? Exact! Am stat mult și m-am gândit la ce să vă spun… așa… ca fapt discret. Mă gândeam la campania electorală, la parada de animale (doar sunt adepții evoluționismului) homosexuale, mă gândeam la sentimentul intens provocat de vizita la duhovnic; în fine, mă tot gândeam… Și mi-am dat seama că ceva se petrece. Recent am fost foarte ofuscat de faptul că mai toată lumea ne acuză de plagiat, furt calificat de idei sau lipsă totală de imaginație.
Iată niște exemple:
Acum 3 ani, grupul nostru, hotărât să nu mai accepte batjocura așa-numitei „clase politice” demarează o campanie de strângere de semnături pentru înființarea unui partid politic după ce se alesese un nume și se înregistrase la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci). Sarcinile se împart, iar „nucleul dur” de la centru pleacă în țară să facă cunoscute ideile. La nici o lună după începerea acțiunii, PUR (Partidul Umanist din România) schimbă macazul, devenind PC din R. Noi, cei din Mișcarea Conservatoare, am fost repede asemuiți (de jurnaliști semidocți ori incredibil de proști sau „independenți”) cu tinerii Partidului Conservator. După ce am reușit în fine, să terminăm toate procedurile de înființare și cât de cât am reușit să înlăturăm confuzia creeată, apare acuzația de plagiat… „Deci v-ați luat dupe ăia!”
Trecem și peste asta și începe punerea în acțiune a ideilor, cu drumuri lungi în țară, în medie având 3 orașe pe zi, legând fiecare capitală de județ cu Harap Alb (mașina furată acum două săptămâni de statul român — sau cred că mai bine statul „european” în română, deoarece toate acțiunile lor sunt împotriva românilor). Au fost trei turnee în țară (nu vă gândiți că s-au cheltuit milioane de dolari în zadar, pentru că și așa nu ați auzit de MC; fiecare turneu nedepășind 15.000.000 de lei, adică 1.500 RON — repet, fiecare turneu a fost în toate capitalele de județ) ultimul intitulându-se „Nu mai vrem!” concluzia de după fiecare conferință de presă fiind „Ne-am săturat de actuala clasă politică”, premisă, dealtfel, pentru care s-a și înființat MC. Cei care nu sunt din București nu știu ce slogan de campanie are domnul Cozmin Gușă (Cozzzmin Gușe pentru prieteni). „Ne-am săturat cât ne-au furat”. Eu cred că v-ați săturat cât v-ați sărutat! Dar cum spune proverbul, „un șut în fund, un pas înainte” ne hotărâm să facem un ziar. După câteva săptămâni de „adunat” idei ne hotărâm să îi spunem Punct. De lăudat este faptul că nu a apărut doar sub această denumire, ci și prin o variațiune - Punctum, revistă ce se ocupă de „arta fotografică”.
Atunci ce trebuie făcut? Ne tot întrebăm… Să fie oare o conspirație la mijloc? Nu cred, pentru că atunci nu s-ar mai adeveri „antidotul” acestor lucruri. Să faci un proiect încât după ce pornești cu anumiți oameni să îi dai afară cam pe la treapta a doua, ei să facă o alternativă - ușor digerabilă, adică după capul lor, evident să fim iarăși acuzat de plagiat, dar repede să-ți dovedești de-a lungul a câtorva trepte mai încolo valoarea, ca mai apoi să fi efectiv hulit pentru că te-ai oprit la cea de-a șaptea treaptă. Păi de ce domnule? De ce să te oprești? Te oprești pentru că defapt îți dai seama că ajungi la un nivel atât de înalt încât nici măcar tu nu mai poți construi mai departe. Dar cine să înțeleagă? Aceeași care atunci când începi un proiect își râd în față și te dezarmează neacordându-ți nici o șansă? Aceeași care se întorc de fiecare dată după ce ne întorc spatele? Sper să înțeleagă „aceeași” într-un final! Lumea e frumoasă pentru că există oameni care îi admiră pe Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Dan Ion Vasile sau Dan Puric care sunt aceeași oameni care mai deunăzi îi admirau pe Corneliu Vadim Tudor sau George Becali. Eu, sincer, m-am săturat și de ei, deși am o vârstă fragedă și vreau să le spun un singur lucru. Până să scoateți voi AXA, noi eram deja la numărul 5!
Desigur, am furat, că și așa nu avea nici o șansă!
Comentarii