Cu mult înaintea sosirii actualului moment de răscruce și cernere de Sus, dar chiar și în al unsprezecelea ceas, toate aceste realități, precizări și distincții istorice, teologico-cultarale și moral-creștinești ar fi trebuit făcute de vreunul dintre numeroșii dvs. consilieri, fie opaci în plan spiritual, dar cu un tupeu stupefiant, fie de rea credință și cu masterate în iezuitism, care s-au perindat cu ifose elitiste și damfuri euro-ecumeniste pe la Cotroceni, fără nici un folos real pentru poporul român și nici pentru dvs., președintele țării, căci veleitari notorii fiind, fără vreo aderență credibilă la sufletul acestui neam nemurit din începuturi, au dat bir cu fugiții la prima scuturătură mai serioasă a roții istoriei, căci vorba Sfântului și împăratului limbii române culte, Mihai Eminescu, „nu slujindu-te pe tine, lustruindu-se pe ei”.
Cităm dintr-o scrisoare cu accente tragicomice, adresată de dvs. personal, domnule președinte, milioanelor de români, înaintea referendumului din noiembrie 2009:
„Dragi români, vă mulțumesc că mi-ați fost alături de-a lungul întregului meu mandat și vă asigur că am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru binele românilor și pentru progresul acestei țări (N. n. — Poate credeți sincer că ați făcut ce vă stărea în putere, dar sigur nu ați făcut ce trebuia, și acum, după obținerea celui de-al doilea mandat prezidențial, ați început să loviți fără mustrări de conștiință numai în contribuabilii cinstiți, uitând că fără sprijinul lor nu mai ajungeați, vă cităm ad litteram, „să preferați a vi se tăia capul, decât să-i mințiți!”. Noi, talpa și prostimea țării, știind bine, dintr-o experiență amară, cine, cum, unde, când și de ce minte, vă reamintim un singur cuvânt-lumină: „Cu măsura cu care măsurați, cu aceeași măsură veți fi măsurat!”).
Dacă mă uit în urmă, pot spune că România s-a schimbat în bine (N. n. — Aveți o percepție socială sigur distorsionată: România s-a schimbat vizibil în rău - Sic!). Dar nu atât de mult și de repede cât ne-am fi dorit. Știu că încă nu trăiți bine, așa cum meritați (N. n. — Ce merităm cu toții, deci, vai și dvs., numai Bunul și Dreptul Dumnezeu știe, dar de trăit, trăim din ce în ce mai rău, numai noi, guvernații; datorită lui sarsailă mondialistu', toți guvernanții fără excepție, deci și dvs., vai a doua oară, trăiesc bine mersi și încă tot mai bine…).
O parte din responsabilitate îmi aparține. Este adevărat că nu am reușit să fac tot ce mi-am propus, că am și greșit uneori. Dar am învățat din greșeli (N. n. — Oare, așa să fie? Păi, noi, cei mulți, mici și proști, vedem clar și ziua, și noaptea, cum vă pregătiți să faceți în problema autonomiei regiunilor românești Harghita și Covasna, vânturată de unguri cu sprijin ocult, cea mai mare greșeală, după cea a jignirii și împovărării pensionarilor, adică tocmai a părții din electoratul român care v-a scos președinte de două ori la rând!).
Vă sunt recunoscător că ați fost alături de mine atunci când Parlamentul a încercat să mă suspende, fiindcă am îndrăznit să critic o clasă politică nereformată și coruptă… (N. n. — Noi am prefera, fiindcă tot ați pomenit de recunoștință, să ne arătați concret această floare rară, sprijinindu-ne cât mai eficient să nu mai fim, numai noi, talpa și prostimea țării, dijmăriți și birăriți, acum până ce încă nu ne-a ajuns la os cuțitul reformei or, măcar, să recitiți cu atenție, presupunând că o cunoșteați, expresia celebră: <Non omnibus dormio!> din latinește — <Nu dorm pentru toți!>.
„Expresie consemnată de Cicero în scrisorile sale <Ad familiares> - VII, 24,1. Are la bază o amuzantă istorioară antică: un cetățean din Roma neputând suporta vizitele, se prefăcea că doarme când îi soseau musafiri. Într-o zi, zărind pe sub gene cum sclavul său se înfrupta pe ascuns din vinul casei, îi spuse: <Non omnibus dormio!>. Vorba a rămas și poate fi utilizată în același sens, adică: mai închid eu ochii, dar nu chiar pentru toată lumea!”. Poate a sosit vremea, și acum este, domnule președinte, să mai închideți ochii și pentru noi, românii, dar să-i deschideți bine pentru unguri, care vor să obțină noi privilegii, profitând, vai a treia oară, până și de somnul dvs. de la ultimul seminar ecumenisto-iredentist la care ați fost invitat, cu o aroganță abia disimulată, de către <frații> vitregi <Victor> și <Laszlo>, cărora li se potrivește, ca o mănușă, o cugetare a marelui istoric creștin, Nicolae Iorga: „Vicleanul e copilul din flori al satanei!”).
E timpul pentru o Românie modernă, o Românie a bunului simț! Așa să ne ajute Dumnezeu!” Trebuie să fim cu mare băgare de seamă, domnule președinte, când pomenim Numele lui Dumnezeu, căci rostirea în deșert a Numelui Său atrage după ea încercări mule mai grele decât tăierea capului, de care nu oricine se învrednicește, pentru că trebuie să te cheme Sfântul Voievod Mihai Viteazul, ca jertfa și arderile de tot să-ți fie bine primite, el purtând Sfânta Cruce la piept și știind pe de rost Sfânta Psaltire, operă de adâncă spiritualitate dreptslăvitoare, veche de peste trei milenii!
Nu întrebați necredincioșii, sofiștii, neo-gnosticii, ocultofilii, orbii, iezuiții, calvinii și teomahii, extirpați demult de cel mai elementar bun simț, despre ceea ce trebuie să faceți pentru le arăta cu adevărat recunoștința celor care v-au votat, ci întrebați-l, de pildă, pe Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc de la sfânta mânăstire Techirghiol, personalitate autentic harismatică, împuternicită de Sus să vă spună cu putere multă, ceea ce noi, talpa și prostimea țării, știm demult în tainițele inimilor noastre, închinate din începuturi Adevărului, ca niște candele neadormite: „Vai celor care spun binelui, rău și răului, bine!”.
(Re)amintiți-vă și ce zicea, cu aceeași putere de Sus, Părintele Cleopa de la Sihăstria, duhovnicul tuturor duhovnicilor și sfătuitorul de taină al multor patriarhi, mitropoliți și puternici ai zilei, ba chiar și al unor capete încoronate, pe care îi prevenea cu înțelepciune: „Domnul risipește sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor, și defaimă sfaturile căpeteniilor. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam” (Psalm 32 — 10, 11).
S-ar putea, domnule președinte, la vremea sorocită numai de Sus, să reapară brusc pe pereții sălilor de protocol moderne, în care se parafează înțelegeri strâmbe, cu participarea dvs. imprudentă ca simplu „jucător”, să reapară zicem, în chiar toiul euro-petrecerii, scrisă de aceeași mână nevăzută, cu litere de foc, înfricoșătoarea inscripție sibilică „mane, tekel, fares" (N. n. — Tălmăcită de Sfântul Prooroc Daniel ca „numărat, cântărit, împărțit”, adică zilele celor necugetați sunt numărate, în orice timp și în orice loc, de la vlădică și până la opincă (Sic!), că ei cântăresc prea puțin în balanța divină și că autonomia lor îndelung uneltită, pe criterii mammonice, va fi înlocuită cu o împărțire a Dreptății, de Sus venită, când le va fi lumea mai dragă…
Să nu cumva, ca dimpreună cu predecesorii dvs., vinovați de punerea premeditată a economiei românești pe butuci, la ordin străin (via Tel-Aviv, Washington, Moscova etc.), permiterea înființării unui partid pe criterii etnice (greșeală de diletanți), semnarea tratatului rușinos cu Ucraina, euro-slugărnicia fără limite, promovarea panereziei ecumeniste, atitudinea cinică față de nevoile reale ale propriului neam ș.a., să părăsiți scena Istoriei pe ușa din spate, căci o țară nu se conduce cu alocuțiuni demagogice, extemporale improvizate, promisiuni fără acoperire și înțelegeri înrobitoare, ci cu credință luminată, pricepere responsabilă și morală, bărbăție adevărată, jertfelnicie bine primită; mai întâi se învață știința și arta conducerii unei țări și apoi se vine la conducerea ei și nicidecum invers, fiindcă urmările sunt întotdeauna dezastruoase, dureroase și uneori greu reductibile…
Nu de conducătorii care vor să conducă cu orice preț au nevoie contribuabilii cinstiți ai acestei țări, ci de conducători care nu-și doresc deloc o asemenea responsabilitate înfricoșată, dar, când sunt obligați s-o accepte, o împlinesc exemplar, primind mai degrabă martirajul, decât să trădeze interesele neamului ce i-a născut! În mod evident, cei mai mulți dintre electori, credincioși cu fapta, înțeleg mult mai bine decât dvs. semnele timpului, iar câțiva lămuriți lăuntric pe deplin, de-o valoare unică și greu exprimabilă în formule oficiale, sunt gata să vă readucă aminte că adevărații bărbați de stat se jertfesc pe ei, nu pe alții!
Întrebându-l, încă de-acum douăzeci de ani, pe unul dintre înțelepții reali ai acestui neam, ce-i cu frenezia asta postdecembristă, politică, economică și pseudo-religioasă, a majorității organismelor internaționale, acela ne-a răspuns cu mult subînțeles: „Toate organismele astea internaționale, închinate lui mammona, sunt ca o curtezană bătrână cu nurii veștejiți în orgii sardanapalice, care cere banii înainte și dobânda după!” Aveți vreo euro-minciună electorală nouă, cât de cât verosimilă, cu care să mai convingeți pe cineva, domnule președinte, că lucrurile nu stau exact așa!?
Și pentru că nu vrem pentru nimic din lume, să fim părtași la păcatul dvs. prezidențial, noi, cei mulți, mici și proști, dar cu frică reală de Dumnezeu, zicem, numai cu post luminat și cu genunchii inimii plecați, pentru întreaga Sa zidire chemată la Taina mântuirii:
Tatăl nostru Care ești în ceruri, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Înainte prăznuirea scoaterii Sfintei Cruci; Sfântul și Dreptul Evdochim; Sfântul Iosif din Arimateea
AXA ESTE LOCUL DE UNDE AFLI LUCRURI PE CARE CEILALȚI SE SFIESC SĂ LE CITEASCĂ ȘI SE ÎNGROZESC SĂ LE SPUNĂ: PENTRU EI LUMEA E CU MULT MAI APROAPE ȘI MAI IMPORTANTĂ DECÂT MÂNTUIREA
Comentarii