Ce ni se mai potrivește nouă, românilor, un citat celebru din Dostoievski: „O, las' să fim umiliți, las să fim obidiți, dar acum suntem iarăși împreună, și las' să se bucure acum acești oameni haini care ne-au umilit și ne-au obidit!”

Oare ce anume nu am acceptat noi ca să fim împreună, să fim într-un singur stat, dar mai ales să fim liberi, să fim independenți, adică stăpâni în Țara Noastră? Poate că acum mulți judecăm că eram mai uniți cât timp existau Țara Românească, Moldova și Transilvania ca state separate, iar datorită stării de asediu militar, ne-am ținut mai bine de Ortodoxie și de cultură, decât astăzi, când avem un stat fondat de Loja Steaua Dunării în 1859, care-i dacă nu condus, atunci cel puțin manevrat de masonerie. Și cum statul e masonic de la începuturile sale pașoptiste (asta s-a și urmărit, să fe masonic de întemeiere), „cei de la putere” au avut tot interesul să denatureze ideea de stat. Iar în loc să protejeze și să se sprijine pe Ortodoxie și Neam pentru a sfinți legătura dintre românii risipiți pe întreg teritoriul vetrei dacice, statul a devenit un țarc imens (de 238,391 km²) în care sunt adunați majoritatea românilor și transformați în oi, căci instituția conducătoare a Neamului a devenit Statul Român — un stat anticreștin și sinucigaș față de propria-i structură, ducând acum pe toți românii spre o pierzanie sigură dirijată de un comandament în care fiecare abia așteaptă să intre, iar intrarea se face după măsura trădării de Ortodoxie și de Neam, căci ajunge la putere cel mai dispus la compromisuri.

Deși se spune de Biserică că e opresivă și medievalistă, vorbindu-se de inchiziție și papă în mass-media incultă sau vicleană, făcându-se confuzie voită între Ortodoxie și catolicism, trebuie să recunoaștem că Biserica nu te constrânge. Ești liber, ori în Ea ori în afara Ei, ori cu Hristos ori fără, Dumnezeu ți-a dat libertatea să alegi între chinul veșnic și fericirea eternă. Diferența aici dintre Biserică și Stat este că Biserica, fie cu Hristos, fie fără, te consideră OM.

Statul, fie loial sau neloial lui, te consideră OAIE, SCLAV, PLĂTITOR DE TAXE, NUMĂR și chiar mai grav din moment ce își rezervă dreptul de a dicta ce e bine pentru tine. Pentru că dictonul „Statul sunt eu” s-a păstrat și a fost perpetuat de camarilele din toată lumea. Iar ceea ce dictează Bucureștiul, și mai nou Bruxelles-ul, este infailibil, doar suntem protejați de teroriști, de răufăcători, de Biserică, de Sfinți, de copii, de Generația interbelică, de „bătrâni anacronici” sau de „fasciști, criminali și intoleranți legionari”, dar mai ales de antisemitu' Ăla de Hristos, căci mai nou chiar și Domnul și Mântuitorul Nostru Iisus Hristos este antisemit în viziunea „luminaților” vremii.

Este clar că ne este furată libertatea de a alege, mai ales prin faptul că Statul este un sistem din care nu poți ieși. Statul Mondial pregătit în culise TE DOREȘTE, pe când Hristos doar te cheamă la El. Știți afișul de înrolare în armata americană cu Unichiu' Sam? Scrie „TE DORESC”. Știți ce spune Hristos? „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11:28). Statul vrea cei mai buni cetățeni, cei mai pregătiți, cei mai supuși, cei mai puternici, că doar nu degeaba omoară copii prin eugenie… „legală”. Hristos îi vrea pe cei mai amărâți. Hristos ne vrea pe NOI, cei „umiliți și obidiți”, și să ne rugăm să rămânem în Cartea Mielului — tari în credință, căci cei ce se vor închina fiarei vor fi șterși din Cartea Mielului (Apoc. 13:8).

Dar din neștiință și obidință am acceptat o soluție lumească și neduhovnicească de la apariție, chiar antihristică dacă luăm în calcul măsurile anticlericale (secularizarea averilor mănăstirești și exilarea ierarhilor care nu agreau noua conducere masonică): Statul român modern.

Scurt istoric

Pe fondul căderii Imperiului Otoman, România a intrat în Războiul de Independență prin declarația de la 9 mai 1877. O idee excelentă, dar Statul român masonic a folosit-o cu un alt scop: eliberarea de sub tirania otomană care nu ataca Ortodoxia, România fiind singura țară tributară Porții pe teritoriul căreia nu s-a construit nicio moschee, iar Biserica a mers înainte în ciuda problemelor financiare. Eliberării îi va urma un lung șir de mijloace de supunere piramidei de la Paris, adică spiritului antihristic al Revoluției Franceze, primul fiind articolul 44 al Tratatului de la Berlin (13 iunie — 13 iulie 1878) care prevedea: „În România, deosebirea credințelor religioase și a confesiunilor, nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în cea ce privește bucurarea de drepturi civile și politice, administrarea în sarcini publice, funcțiuni și onoruri, sau exercitarea diferitelor profesiuni și industrii în orice localitate ar fi (…)”, adică încetățenirea a 500.000 de evrei, care a fost primul pas spre cre- area unui Babilon în România.

Prin articolul 5 din Tratatul de la San Stefano, Poarta recunoștea independența României, „dar până la încheierea unui contract direct între Turcia și România, cetățenii români se vor bucura de toate drepturile care sunt prevăzute de alte puteri europene.”¹ Iar „alte puteri europene”, au ajuns să hotărască pentru noi la Berlin, unde România nu a fost participantă la discuții, ci doar observatoare, fără drept de a interveni, deși, fără aportul ei la război, Imperiul Otoman nu ar fi fost înfrânt. De atunci încoace, „puterile europene” hotărăsc pentru noi, nu doar în culise, ci și pe hârtie…

Și cum trebuia perpetuată distrugerea Neamului Românesc, că nu ar fi fost de ajuns păcile și tratatele dezavantajoase, s-a încercat comunizarea României în 1919. Dar în timp ce armatele roșii stăteau în coasta proaspăt reîntregitei Românii, un tânăr de doar 19 ani cu o gașcă de colegi au început să se antreneze în pădure, cu arme adunate după război, împotriva trupelor sovietice. De la acele antrenamente considerate de unii „bravadă”, același tânăr a creat cea mai mare organizație anti-comunistă din istoria omenirii, care în momentul ei de glorie în 1937 număra un milion de români. Dar cum purtătorul duhului lui antihrist „stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; [iar] ochii lui spre cel sărac privesc” (Ps. 9:28), căci tânărul acela chiar era sărac, a fost pândit de antihriștii interbelici și ștrangulat, apoi împușcat ca să i se însceneze evadarea și ars cu acid sulfuric, iar ca să nu fie de găsit trupul lui, au mai și turnat „bogații” o placă de beton. Ideea este că tânărul acesta a reușit să întârzie comunizarea României cu aproape 30 de ani. De aceea, capii neîncoronați ai lumii l-au făcut mare criminal și antisemit, într-o încercare, perversă am spune, de a-i păta memoria (încă — din nefericire pentru ei) vie pentru noi.

Din 1945-48 până în 1989 este aproape o jumătate de veac de dominație comunistă, timp în care oculta de la Moscova a beneficiat de aparatul artificial denumit generic când RPR, când RSR România. În acest răstimp, au murit peste 300.000 de tineri care astăzi au moaște și izvorăsc mir, dar care cică nu pot fi canonizați pentru că au fost legionari, de parcă legionarismul este un păcat de moarte, precum apostazia, care te face mai rău decât un eretic. Și e foarte grav să canonizezi „niște legionari”, în condițiile în care deja Iosip Broz Tito este „sfânt” la catolici, iar tătucu-Stalin, ucigașul a peste 250 de MILIOANE de oameni este propus cu dosar la Moscova, spre canonizare.

Dar să revenim la problema statală, căci în 45 de ani de comunism în care ni s-a creat special, bine și demult planificat un „țarc” concentraționist, am fost spălați pe creier (a nu știu câta oară). Acum, după '89, ni se spune despre cât de mult ne apăsa regimul, câte restricții ne impunea, câți ierarhi și preoți sau fost securiști, ba chiar legionaro-homosexuali², pentru a denigra Biserica Ortodoxă și a aduce în noi duhul lui mamona. Căci acum avem „libertate”, iar „libertate” înseamnă fă ce vrei, cum vrei și unde vrei: ia credite, ia-ți casă³, mașină etc etc, doar e democrație, frate! Foarte frumos, Tu, Stat român, să îmi dai această „libertate”, mincinoasă de fapt, căci nu mi-ai spus că de fapt înseamnă… robie? Dacă ești rău cu mine, eu de ce să te mai ascult? De ce să nu ascult de Hristos care îmi zice scurt: faci ce vrei, ești liber, dar îți zic că dacă nu îmi urmezi mie vei avea numai probleme — chinuri și iadul veșnic, iar dacă îmi vei urma vei ajunge în Rai, căci am spus: „luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.” (Matei 11:29-30) Iar cum „pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul e rău și rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaște pomul” (Matei 12:33), iată că acum culegem roadele: cei credincioși statului sunt sclavi îndatorați de viață (15, 20, 30 de ani — ca la pușcărie), servind cămătăriei organizate, iar cei credincioși lui Hristos, sunt liberi, fără griji, fără riduri, fără credite, fără firme de recuperări care să îi urmărească și așa mai departe… căci libertatea lui Hristos constă în Adevăr și simplitate — el are doar Evanghelia, nu are tratate, comisii, decrete, ordonanțe de urgență sau jocuri lingvistice, Libertatea lumii și a statului acesta supus fiarei, după cum văd acum și cei care „nu le au cu Biserica”, constă în minciună, viclenie și bani. Așa că ei încep să părăsească SISTEMUL și să vină la Hristos, care doar a chemat, nu a obligat. Pentru că oamenii caută libertatea adevărată, și o vor afla dacă o vor căuta unde trebuie.

„Consfințirea” în numele fiarei a Uniunii Europene: Tratatul de la Lisabona

Acum câțiva ani, Vladimir Bukovki, care pentru „lume” părea un dizident nebun, dar astăzi împlinindu-se profeția lui nemaifiind luat în derâdere, se întreba: „Mai exact, ce este UE? Poate prin a examina Rusia Sovietică putem obține răspunsul. URSS era condusă de 15 oameni care nu erau aleși, se desemnau reciproc și nu răspundeau față de nimeni. UE e condusă de 2000 de persoane în același mod, care se întâlnesc în secret, nu răspund față de nimeni și pe care nu îi putem destitui din funcție. S-ar putea spune că UE are un parlament ales. Păi și Uniunea Sovietică avea un parlament, anume Sovietul Suprem. Se aplica ștampila exact ca pentru Parlamentul European, iar timpul la microfon e limitat pe grup ajungând cam la un minut pentru fiecare euro-parlamentar. În UE sunt sute de mii de eurocrați cu salarii imense și mulți servitori și nenumărate privilegii, imunitate pe viață de la orice fel de persecutare care e pur și simplu dusă mai departe de la un post la altul indiferent că au făcut sau nu treabă. Nu este asta exact ceea ce făcea Uniunea Sovietică? Aceasta a fost creată cu forța și de multe ori prin ocupație militară. UE nu e creată utilizând armata dar tot cu forță și prin abuzuri economice. Pentru a continua să existe, URSS s-a extins. În momentul în care s-a oprit extinderea a început colapsul. Și eu cred că același lucru este adevărat despre UE. Scopul URSS a fost să creeze o nouă entitate istorică, poporul sovietic. Și că noi trebuie să ne uităm naționalitățile și tradițiile și obiceiurile popoarelor noastre. La fel, UE nu dorește să fiți români sau bulgari, ci o nouă identitate istorică, să fiți cu toții europeni! Să vă suprimeze toate sentimentele naționale și să trăiți ca o comunitate multinațională. După 73 de ani același sistem în URSS a rezultat în mai mult conflict inter-etnic decât oriunde în lume. În uniunea Sovietică, unul din scopurile principale a fost distrugerea statului național. Și asta este exact ceea ce face UE acum. Bruxelles-ul absoarbe statele naționale ca acestea să nu mai existe. Corupția era construită în sistemul sovietic de sus până jos. Și tot așa este și în UE. Aceeași activitate de corupție pe care am văzut-o în fosta Uniunea Sovietică, a înflorit în UE. Cei care i se opun sau o dezvăluie sunt aduși la tăcere sau pedepsiți! Nimic nu se schimbă. În URSS avem gulagul. Eu cred că avem un gulag și în UE! Un gulag intelectual care se numește „politically corect”. Când cineva încearcă să spună ce gândește, iar ideile sale diferă de cele oficiale, atunci este ostracizat! Acesta este începutul gulagului, începutul pierderii libertății tale! În URSS ne-au spus că avem nevoie de un stat federal pentru a evita războiul. În UE fac exact același lucru! Pe scurt, e aceeași ideologie, UE este vechiul model sovietic prezentat în ambalaj vestic. Dar repet, la fel ca URSS, UE are în interior semințele propriului colaps. Din păcate, când se va prăbuși, și se va prăbuși, va lăsa în urmă distrugeri masive și vom fi lăsați cu mari probleme economice și etnice. Vechiul sistem sovietic a fost incapabil de reformă, la fel este și UE. Dar există o alternativă la a fi conduși de cei 2000 de oficiali auto-desemnați de la Bruxelles. Alternativa se numește INDEPENDENȚĂ. Nu trebuie să accepți ce au planificat ei pentru tine! Până la urmă nu uitam nimeni nu ți-a pus vreodată întrebarea dacă vrei să intri în UE! Eu am trăit în viitorul tău și nu a funcționat!”

Iar pecetluirea planurilor este Tratatul de la Lisabona, pregătit din 2007 și intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009, culmea, de Ziua Națională. Tratatul de la Lisabona a fost creat ca o colecție de amendamente care corectează tratatele anterioare — TEU (Tratatul pentru o Uniune Europeană) și TFEU (Tratatul de funcționare al Uniunii Europene).

Principalele probleme prin care se face pasul spre Guvernul Mondial sunt:

1. Desfințarea granițelor: „Art. 2, p. 2: Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate si justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum si prevenirea criminalității si combaterea acestui fenomen.”
2. Art. 2, partea A, paragraful g) cuvintele „piața comună” se înlocuiesc cu „piața internă”; Piața economică nu mai este o platformă comună, împărțită între mai mulți membri, pe baza unor acorduri economice, că de aceea i se și spunea comună. Acum este piața internă a unei uniuni de state, fără granițe, cu liberă circulație și monedă unică.
3. Tratatul de la Lisabona va mări ponderea statelor puternice din UE. Ponderea de vot a Germaniei va crește de la 8% la 17%, iar ponderile Marii Britanii, Franței si Italiei vor crește de la 8% la 12%.
4. UE va putea impune noi taxe cetățenilor europeni, fără modificări ulterioare ale tratatelor în vigoare (Art. 311 TFEU), cum este „taxa europeană” sau „taxa pe aerul respirat”.
5. Tratatul de la Lisabona ESTE constituția unui stat federal și înlocuiește constituțiile și legile statelor membre. România nu mai există!!! Uniunea a devenit o entitate politică superioară celor 27 de state membre și poate semna tratate internaționale (Art. 1 și 47 din TEU; a se vedea și Declarația 17). Țările membre nu îți vor mai putea numi comisarii europeni, rămânând la decizia „Sovietului Suprem”, adică a președintelui Comisiei Europene cine va fi comisar și cine nu, exact cum erau acordate funcțiile de comisari sovietici sau guvernatori în Imperiul Roman.
6. Suntem cetățeni ai UE și suntem forțați să ne supunem autorității nedrepte a Uniunii Europene (Art. 311 TFEU), iar Curtea Europeană de Justiție va avea puterea de a decide care sunt „drepturile” noastre în calitate de cetățeni europeni — Cartea Europeană a drepturilor fundamentale (Art. 6 TEU), precum dreptul la a ucide copii în pântece, dreptul la sinucidere, dreptul la libertate sexuală, dreptul la pedofilie ș.a.m.d.
7. Ca totul să fie serios, UE s-a militarizat, deja existând celebrul Eurocorps — armata Uniunii, prin cerința statelor membre de a-și îmbunătăți progresiv capacitățile militare, mai puțin România, căci poate vor avea cazuri de genul Sf. Gheorghe sau Sf. Dimitrie (Arc. 42, p. 3 TEU). Ă
8. Hermann van Rompuy (ați auzit de el?) este președintele Uniunii, ales de cei 27 de prim-miniștri din țările UE, pe o perioada de 5 ani, fără ca noi să avem ceva de spus (Art. 15, p.5 TEU).
9. La partea B. Modificări specifice, găsim aliniatul 10: La cel de-al doilea considerent, cuvântul „țări” se înlocuiește cu „state” si în cadrul ultimului considerent din preambul, cuvintele „AU DECIS crearea unei COMUNITĂȚI EUROPENE și au desemnat…” se înlocuiesc cu „AU DESEMNAT…”. Au înlocuit țări cu state, deoarece țara reprezintă o formă de organizare omogenă, cu un anumit specific național. Dicționarul Explicativ al Limbii române ne dă definiția mai exactă: ȚARĂ, țări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat. Deci statul este o formă de organizare politico-teritorialo-administrativă a unei țări. Asta ne și spune DEXul: STAT² ~e n. 1) Instituție politico-administrativă a societății în frunte cu un guvern și cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcționarea vieții sociale pe un anumit teritoriu. Dacă țara este locuită de un popor, statul asigură funcționarea (sau nefuncționarea) vieții sociale pe un anumit teritoriu, care poate include mai multe popoare, cum a fost de pildă URSS-ul și tinde în acest moment să fie și Uniunea Europeană. Înlocuirea cuvintelor „AU DECIS crearea unei COMUNITĂȚI EUROPENE și au desemnat…” cu un simplu „au desemnat” ne arată că statele (mai corect, țările) nu au decis crearea unei Comunități Europene. Dacă nu ele, atunci cine a decis? Cei care au decis vor și reducerea puterii parlamentelor naționale precum și întâietatea deciziilor Curții Europene de Justiție, legea europeană fiind deasupra legii românești (Art. 79 TFEU), iar Uniunea are puterea de a reglementa investițiile străine (Art. 206 - 7 TFEU) si Curtea de Justiție puterea de a impune armonizarea taxelor indirecte (Art.113 TFEU).

Din păcate, căci altfel nu era planul complet, tratatul va putea fi amendat, ceea ce va permite ca mai multe puteri să fie transferate către Uniune, fără vreun nou tratat și fără referendumuri (Art. 48 TEU).

„Zeul” Jose Emanuel Barosso, comunist maoist în tinerețe, care a devenit un „model” de „democrație” promovat în școlile din România, declara la Strasbourg, pe 10 iulie 2007, în timpul dezbaterilor pentru formularea Tratatului de la Lisabona, următoarele:

„Pentru oamenii obișnuiți (doar pentru bieții oameni obișnuiți, ca noi, nu implicați în astfel de treburi murdare — n.m.) se va înțelege că Uniunea Europeană este cum a fost și până acum, nu un super-stat, nu Statele Unite ale Europei în modul în care avem SUA. În același timp [se va înțelege că] nu suntem o organizație internațională ca NATO, OSCE sau Consiliul. Suntem de fapt o construcție foarte specială, unică în istoria omenirii. Nu am avut niciodată o astfel de organizație sau creație instituționalizată unde avem țări libere care sunt unite și s-au decis să lucreze cu un anumit grad de cooperare, ba chiar integrare (una într-alta, în absolutul Revoluției Franceze — n.n.). Dimensiunea europeană este indispensabilă în trecerea de la local la global. […] Este evident că astăzi dimensiunea națională nu mai este îndeajuns. Dacă vrei să combați schimbarea de climă, dacă vrei să produci vreo schimbare nu poți opera singur la nivel național. Avem nevoie de mai mult decât atât. Avem nevoie de dimensiune europeană! […] Câteodată îmi place să compar Uniunea Europeană cu o creație pentru organizarea imperiilor. Da, a imperiilor! Pentru că avem imperii dimensionale. Dar este o mare diferență. Imperiile de obicei erau create prin forță, cu un centru care impunea o dictatură, o voință asupra tuturor, iar acum avem ceea ce autorii numesc primul imperiu non-imperial. Avem după dimensiune 27 de țări care s-au decis întru totul (au decis doar politicienii, noi nu am decis nimic — n.n.) să lucreze împreună, să își extindă suveranitatea, dacă vreți să utilizăm acest concept de suveranitate (adică dizolvarea suveranității statelor naționale, pentru a instaura o suveranitate unică — n.n.). […] Eu consider că este o construcție extraordinară și că ar trebui să fim mândri de ea. Cel puțin, noi, cei din Comisie suntem mândri.”

Și cu toate acestea, avem o scăpare: Hristos! „Căci și din cei șchiopi voi face un rest și din cei ce au fost împovărați, un neam puternic, și Domnul va împărăți peste ei în muntele Sionului, de acum și până în veac!” (Miheia 4:7), adică din cei „umiliți și obidiți”, din noi, dacă ne vom păstra credința, Hristos ne va duce (repet, dacă vom rămâne credincioși) în Israelul cel veșnic, în Rai, în „super-statul” duhovnicesc multinațional (doar Apocalipsa vorbește de judecarea neamurilor) și hristocentric în care „cei nelegiuiți se astâmpără și cei împovărați se odihnesc” (Iov 3:17), care se opune oricărui plan lumesc al slujitorilor lui antihris cărora le spune că „voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta (Ioan 8:23), căci „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăția Mea nu este de aici” (Ioan 18:36). Doar Hrisos este „Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul” (Apoc. 1:8), iar „atunci [la Judecata de Apoi] va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui.”

Nu mai căutați soluții lumești! Unica soluție este trăirea în Ortodoxie a fiecăruia, pentru trăirea în Ortodoxie a Neamului: învierea noastră în numele Domnului Nostru Iisus Hristos! Pocăința fiecăruia pentru pocăința Neamului!

„O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?” (Matei 17:17)

---

Note

¹ Cf. textul în limba rusă, Сан-Стефанский прелиминарный мирный договор la http://www.hist.msu.ru/ER/Etext/FOREIGN/stefano.htm

² A se vedea campania ziarului Cotidianul, care după moartea PE Teoctist a publicat o știre în care spunea că a fost legionar și homosexual, pe baza dosarului de la Securitate; știrea se găsește la http://www.mediafax.ro/social/cotidianul-publica-dosarul-de-cadre-al-fostului-patriarh-teoctist-887702

³ Ne uimește faptul că deși în 1989 eram 23 de milioane și toată lumea avea casă, acum suntem doar 21 minus două milioane plecate la muncă la negru și foarte mulți au credite pentru casă, adică nu au casă! Unde au dispărut casele în condițiile în care se construiește în continuu?

AXA ESTE LOCUL DE UNDE AFLI LUCRURI PE CARE CEILALȚI SE SFIESC SĂ LE CITEASCĂ ȘI SE ÎNGROZESC SĂ LE SPUNĂ: PENTRU EI LUMEA E CU MULT MAI APROAPE ȘI MAI IMPORTANTĂ DECÂT MÂNTUIREA