La Centrul Interortodox al Bisericii Eladei, a avut loc în ziua de pomenire a celui între sfinți părintelui nostru Fotie, patriarhul Constantinopolului, obișnuita consfătuire a membrilor Sfântului Sinod cu profesorii și ceilalți dascăli ai Facultăților de Teologie din cadrul Universităților din Atena și Tesalonic. Tema consfătuirii pe anul acesta a fost: „Sfântul Fotie și primatul episcopului Romei”. A vorbit profesorul Catedrei de Teologie Socială a Facultății de Teologie a Universității din Atena, Preasfințitul Kirilos (Katerelos), episcop de Avidos. Vorbitorul, luând pretext din întrunirile Comisiilor Teologice Mixte de Dialog, semnalează: „Este într-adevăr impresionant că într-unul din textele care au fost emise de către Comisia Teologică Mixtă de Dialog dintre Biserica romano-catolică și Bisericile Ortodoxe, în cadrul celei de-a IV–a întruniri generale a acestei Comisii la Bari, în Italia (1987), în paragraful final, după ce mai întâi se accentuează că nu este posibilă comuniunea sacramentală fără comuniunea în credință, se face trimitere la una dintre hotărârile sinodului care s-a întrunit în anii 879-880 la Constantinopol. Acest sinod, după o perioadă bisericească foarte tulbure și dureroasă pentru Răsărit, l-a recunoscut pe Sfântul Fotie drept patriarh ecumenic, a interzis orice adaos la Simbolul de credință și printre altele a hotărât că fiecare tron poate să își păstreze vechile obiceiuri și tradiții.
Desigur, este impresionant și interesant că se face trimitere la un sinod care s-a constituit în ultima întâlnire a Răsăritului și a Apusului înainte de definitiva lor ruptură din 1054. În principal, impresionant și interesant este faptul că sinodul care se impune astăzi ca model de conglăsuire cu Apusul este acela care a dezavuat sinodul care îl recunoscuse ca patriarh pe Ignatie, cu exact zece ani înainte, 869-870. Acest sinod ce a avut loc cu zece ani înainte este cel care a pus membrilor săi recunoașterea primatului papal ca o condiție pentru participarea lor la sinod. Acest sinod este considerat ca al VIII–lea Sinod Ecumenic al Bisericii romano-catolice, care împreună cu Sinodul II de la Lyon (1274) și Sinodul de la Ferrara-Florența sunt amintite în capitolul al IV–lea al Constituției Pastor aeternus al Conciliului I Vatican în 1870, unde este formulată învățătura romano-catolică despre infailibilitatea papei”.
Într-un alt loc a subliniat: „Patriarhul Fotie și papa Nicolae, încă din perioada tradiției comune a primului mileniu, apar ca reprezentând eclesiologii diferite între ele. Fotie a fost condamnat de către papa Nicolae că s-a urcat anticanonic în tronul patriarhal prin „îngrămădita” lui hirotonie în cele trei trepte ale preoției. În scrisoarea sa de apărare către Nicolae din august – septembrie 861, Sfântul Fotie va aminti de strălucita sa ascensiune la Curtea imperială și de slujirea sa ca profesor la Universitatea din Magnavra, poziții care i-au adus autoritate și recunoaștere, așa încât să nu fie nevoie de ridicarea sa în tronul patriarhal pentru a le dobândi. Dovedește dispoziție pașnică și de împăcare pentru păstrarea unității, după care va urma convocarea Sinodului Întâi-Doilea pentru a fi îndepărtate cu desăvârșire rănile iconoclasmului”.
„A constituit și constituie o convingere temeinică a Răsăritului, deja de la Sfântul Ignatie, că Biserica în sinaxa ei euharistică a Bisericii locale se revelează drept catolică (universală), ca desăvârșit Trup al lui Hristos. Fiecare Biserică locală reprezintă în istorie o icoană exactă a întregii Biserici, care este Biserica Universală (Catholică). Potrivit actului martiric al lui Policarp, fiecare Biserică locală, constituie o „colonie” a Bisericii Universale. Ca prezență, Biserica locală nu constituie un fragment sau o parte a celei Universale, ci locul în care „întreaga Biserică Universală este prezentă”, cum semnalează mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam. Este cu totul conform cu vechea tradiție că fiecare Biserică locală aflată în comuniune cu celelalte Biserici locale constituie adeverirea Bisericii lui Dumnezeu celei Una și Nedespărțite, precum semnalează recent și textul de la Ravenna (2007) și, mai înainte, textul de la Monaco (1982). În acest înțeles, catolicitatea fiecărei Biserici locale se înțelege ca și comuniune în timp cu Biserica cea Una în orice loc. Consecința logică a acestor considerații eclesiologice este recunoașterea suficienței și autonomiei Bisericii locale și, prin urmare, diversitatea modurilor ei de exprimare a uneia și aceleiași credințe a Bisericilor locale care sunt legate întreolaltă cu legătura și comuniunea iubirii.
Vizavi de aceste considerații eclesiologice, în Apus s-au înregistrat evoluții politice și culturale în secolul al IX –lea, care nu au lăsat indiferentă gândirea teologică și viața bisericească, care deja începuse să meargă pe drumul ei”.
În sfârșit, Preasfințitul vorbitor a completat: „Poziția dinamică și venerabilă a Sfântului Fotie în fața papilor Nicolae, Adrian și Ioan demonstrează că varietatea este acceptată în temele de o importanță secundară, însă niciodată în problemele, care ating și se referă la învățătura dogmatică a adaosului „Filioque”, în timp ce și întregul comportament al Sfântului Fotie demonstrează că al 34-lea Canon apostolic era valabil în primul mileniu nu doar la nivel eparhial, ci universal. Primatul la orice nivel nu este înțeles și nu se exercitează în afara sinodalității. Poziția episcopului Romei nu poate să fie înțeleasă în afara sau deasupra pentarhiei patriarhilor, în afara sau deasupra Sinodului Ecumenic.
Cercetarea izvoarelor istorice din epoca Sfântului Fotie mărturisește fără îndoială că drumul pentru a ajunge să mărturisim „un singur Domn, o singură credință, un singur botez” este încă lung, însă este totuși un drum deschis celor care cu seriozitate și cu un profund simțământ de responsabilitate întrețin și susțin dialogul adevărului și al iubirii, ce se află în desfășurare, „ca toți să fie una, …ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21). Nu există îndoială că acest drum îl urmează Bisericile Ortodoxe, sub îndrumarea de coordonare a Marii Biserici a lui Hristos a Primului Tron, a Patriarhiei noastre Ecumenice”.
Au intervenit Înaltpreasfințiții mitropoliți Ierotheos de Navpaktos, Hrisostomos de Peristerios, Hrisostomos de Messinia, precum și erudiții domni Nikolaos Mitsopoulos, Galitis Gheorghios, Ikonomou Ilias, Voulgaris Hristos și Vlasios Fidas.
Din comunicatul de presă al Sfântului Sinod al Bisericii Eladei.
(tradus din greacă de ierom. Fotie)
Comentarii