Pe toți cei care îmi vor cere ajutorul, îi voi întâmpina la moarte, pe fiecare în parte!
Născută în anul 1881, în gubernia Tula, într-o familie de țărani săraci, cu patru copiii, semnele alegerii ei de către Domnul s-au arătat încă înainte de naștere. Din cauza sărăciei în care trăiau, mama Matronei se gândea să o abandoneze în orfelinatul contelui Golițin. Un vis prevestitor i-a zădărnicit acest plan. Viitorul ei copil i s-a arătat în somn sub forma unei păsări albe, cu chip omenesc, având ochii închiși. La naștere, apropiații au constatat că fetița era oarbă. Când a venit vremea botezului, i-au pus numele Matrona, în cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trăit în secolul al V-lea și care este pomenită pe data de 9\22 noiembrie. La botez s-a întâmplat prima minune: „Când preotul a cufundat-o în cristelniță, cei prezenți au văzut cum deasupra ei se înălța un stâlp de fum bineînmiresmat”. Copilul s-a născut însemnat: „Pe pieptul fetiței era o mică umflătură în formă de cruce, o cruciuliță în relief, nefăcută de nimeni”. Precocitatea ei duhovnicească s-a manifestat în mai multe feluri. Peste ani, o prietenă povestea că, pe când Matrona era încă sugar, mama ei se plângea: „Ce să fac? Fata nu primește sân miercurea și vinerea, în aceste zile doarme întruna. Mi-este imposibil s-o trezesc.” Încă din copilărie, în timpul nopții, când părinții dormeau, ea se furișa la colțul sfânt și, într-un mod de neînțeles, lua de pe raft icoanele, le așeza pe masă și, în liniștea nopții, se juca cu ele”. Foarte de timpuriu Domnul a înzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecării bolnavilor, al discernământului. Cei apropiați observau că ea cunoștea nu numai păcatele omenești, crimele, ci și gândurile. Ea simțea apropierea unei nenorociri, a calamităților naturale și sociale. Prin rugăciunile ei oamenii primeau vindecare de boli și mângâiere în necazuri. În consecință, au început să vină în casa Nikonovilor tot felul de oameni, căruțe cu bolnavi din satele și comunele învecinate, din tot județul, chiar și din alte județe, precum și din alte gubernii. Erau aduși bolnavi care nu se puteau ridica din pat și pe care fetița îi punea pe picioare. La vârsta de paisprezece ani ajunge, însoțită de o prietenă, în catedrala Sf. Andrei, unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt. După încheierea slujbei, Sfântul a rugat lumea adunată să îi facă loc Matronei adresându-i acesteia chemarea: „Matronușka, vino-vino la mine! Iată vine schimbul meu — al optulea stâlp al Rusiei.” Sfânta Matrona a prevăzut venirea revoluției bolșevice („vor jefui, vor distruge bisericile și vor prigoni pe mulți”) și intrarea Rusiei în cel de-al doilea război mondial. În 1925 se mută la Moscova. Datorită lucrării ei duhonicești, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comuniștii vor căuta să o aresteze. Fără succes, însă: „Se mai povestește că, întrucât prevedea cu duhul neplăcerile, Matrona părăsea anumite case în grabă întotdeauna în ajunul venirii la ea a miliției, deoarece locuia fără viză. Erau timpuri grele și oamenilor le era frică să o treacă în cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci și pe gazdele care o adăposteau. „Odată a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: «Du-te, du-te mai repede acasă, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicăieri de aici, eu stau în pat, nu plec nicăieri.» El a ascultat-o. A plecat acasă: soția lui se arsese la lampa de gaz. A reușit s-o ducă la spital. A doua zi, când s-a dus Ja serviciu, a fost întrebat: «Ei, ai arestat-o pe oarbă?» «Pe oarbă n-o voi aresta niciodată, a răspuns el»”. Cartea abundă în mărturii despre darurile Sfintei. Z.V. Jdanova povestește: „Măicuța era cu desăvârșire analfabetă, dar în același timp știa totul. În 1946 trebuia să-mi susțin proiectul de diplomă. „Ministerul flotei militare” (pe atunci îmi făceam studiile la Institutul de arhitectură din Moscova). Îndrumătorul meu, nu înțeleg de ce, mă persecuta tot timpul. În decurs de cinci luni nu m-a consultat nici o dată, fiind hotărât să mă „pice”. Cu două săptămâni înainte de examen mi-a spus: „Mâine va veni comisia și va confirma netemeinicia lucrării dumneavoastră!" Am venit acasă plângând: tata era arestat și nimeni nu mă putea ajuta, mama se afla în întreținerea mea, și singura șansă era să-mi susțin proiectul ca să pot lucra. Maica m-a ascultat și mi-a spus: „Nu-i nimic, vei susține proiectul. Diseară vom bea ceai și atunci vom discuta!” De-abia am putut să aștept până seara și iată că îmi spune măicuța: „Să plecăm în Italia, în Florența, la Roma, să privim operele marilor maeștri…” Și a început să enumere străzile, clădirile! S-a oprit: „Iată Palazzo Pitti, iată un alt palat cu arcuri - să faci la fel ca și acolo - cele trei etaje de jos ale clădirii cu o zidire masivă și cu două arcuri la intrare”. Eram uluită de vedenia ei. Dimineața am sosit la institut, am aplicat calc pe proiect și cu tuș maro am făcut toate corecturile. La ora 10 a sosit comisia, Îmi analizează proiectul și-mi spune: „Dar proiectul e reușit, arată excelent. Susțineți-l!” Sfânta Matrona era și o foarte bună sfătuitoare: Vindecând bolnavii, maica le cerea credința în Dumnezeu și îndreptarea de la păcat a vieții. Astfel, pe o femeie care venise la ea a întrebat-o dacă într-adevăr crede că Dumnezeu o va vindeca. Alteia, bolnavă de epilepsie, îi spunea să nu lipsească de la nici o Liturghie și la fiecare să se spovedească și să se împărtășească cu Sfintele Taine ale lui Hristos, Maica învăța să nu ne judecăm aproapele. Ea răspundea: „De ce să-i judeci pe alții? Gândește-te mai des la tine. Fiecare oiță va fi spânzurată de propria codiță. Ce treabă ai tu cu celelalte codițe?”
Comentarii