Recent mi-am dat seama că o simplă plimbare cu trenul poate fi o inedită experiență spirituală. Într-un rapid ce-și croia drum pe Valea Prahovei, am găsit un moment prielnic de a trage cu ochiul la lecturile partenerilor de drum. Bineînțeles că nu-mi plănuisem decât o călătorie liniștită, dar m-am surprins făcând o radiografie a rătăcirilor contemporane după ce am găsit, în același compartiment cu al meu, un cuplu care împărțea o carte. Titlul, „Șase Yoga ale lui Naropa”, mi-a atras atenția. Nici nu puteam altfel, căci, curios din fire, ardeam de dorința de a știi cine este Naropa și cum de a reușit el să facă șase yoga (sau yogauri, căci nici până azi nu am prins pluralizarea). I-am privit îndelung pe cei doi, până mi-am făcut curaj să întreb cine este acest personaj. „El”, care părea mai vorbăreț decât „ea”, s-a și lansat cu o poftă incredibilă în explicații pe care nici în ruptul capului nu le-am priceput. Cică un lama cu un nume imposibil de reținut, dintr-o școală de budistă cu un nume la fel de imposibil, a creat o școală a celor șase dharme. L-am întrebat pe pofticiosul interlocutor la ce îi folosesc „chestiile” alea șase ale distinsului personaj cu nume încurcat. Mi-a răspuns scurt și sigur pe el: „La a-l găsi pe Dumnezeu”.
„Predestinare? Da’ ce-i aia?”
Recunosc că replica lui mi-a cam rănit intelectul. Cu alte cuvinte, dacă înveți nume îmbârligate de personaje ce și-au făcut veacul prin locuri îndepărtate, îți răsare Dumnezeu direct în figură. Pe când vorbeam inutil cu yoghinul, într-o stație oarecare, s-a urcat o doamnă trecută ușor de a doua tinerețe, cu niște unghii țipătoare și un decolteu de-a dreptul scârbos. După un schimb inutil de politețuri, duduia scoate o cărțulie enormă ce stătuse înfundată într-o geantă cu mii și mii de paiete, „Astrologie previzională pentru începători”. Deja începusem să mă simt stingherit. În fața mea doi yoghini mă abureau cu căile lui Nu-știu-cine, lângă mine se cuibărise o astroloagă începătoare și începusem deja să mă întreb dacă nu cumva de la stația următoare vom călători alături de un satanist cu sânge pe figură. Nu m-am putut abține și am întrebat-o pe doamnă dacă crede în predestinare. Începătoarea se uită ciudat la mine, semn că nu i-a priit întrebarea. „Adică cum?, mă întrebă ea. Ce-i aia?”. M-am dumirit pe loc, era de-a dreptul începătoare, iar termenul îi era cu desăvârșire străin, deși este cunoscut și de majoritatea copiilor de-a cincia. Îmi explică pe scurt cum și-a ales ea soțul prin horoscopie și cum trăiește ea fericită alături de el, care cică ar fi un „taur” atent și iubitor. Cum că ea o „fecioară” autentică (deși nu prea părea) are simțul datoriei casnice. După ce s-a mai lăudat în alte câteva chestiuni de detaliu, doamna s-a afundat în deslușirea astrologiei.
M-am trezit astfel făcând o radiografie a rătăcirilor contemporane. Am ajuns să cred că românul, prins între vrăjelile politicienilor și aburelile horoscopiste nu-și poate croi drum către credință. Când credința este slăbită, superstițiile își fac loc, căci sufletul tinde nativ și însetat de spiritualitate. Cu credința mutilată, omul devine ușor receptiv la ispitele răului.
Tentația astrologiei
Profitând de orientarea omului către mister, astrologia atrage prin ispita destinului. Tainele lumii, viitorul, cunoașterea. Toate acestea par a fi foarte ușor accesibile privind stelele. Indiferent de voința Creatorului, creatul vrea să pătrundă în neștiut. Repetând ispitirea Evei, încercarea de a fi la fel ca Dumnezeu, îl aruncă pe bietul consumator de vești a la Neti Sandu direct în strânsoarea șarpelui. Ca o poamă frumoasă, atrăgătoare, ispititoare, ce se dovedește a fi otrăvitoare.
Orbit de o propagandă fățișă, omul modelat de televiziune uită sau nu află niciodată că tainele dumnezeiești se dezvăluie oamenilor pe măsura desăvârșirii lor duhovnicești sau, altfel spus, pe măsura dobândirii Sfântului Duh. Cu cât omul se deschide și se încrede lui Dumnezeu, cu atât mai mult începe a trăi viața lui Hristos, a gândi, a simți și a lucra asemenea lui Hristos. După cum se spune în Evanghelia după Ioan: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el, și vom face locaș la el… ca tot să fie una, cum Tu, Părinte, întru Mine, și Eu întru Tine, așa și aceștia în noi să fie una” (Ioan 14-23; 17-21). Omul, unindu-se cu Sfântul Duh, prin acest Duh cunoaște și tainele lui Dumnezeu, dobândește putere și har, pe care le folosește numai pentru fapte bune, potrivit cu voința lui Dumnezeu, după cum arată părintele Rodion.
Dumnezeu nu-ți face horoscopul
Scrierile sfinte condamnă în mod sistematic citirea destinului. În mărețele legiuiri ale lui Moise găsim oprită sub amenințarea morții practicarea oricăror feluri de vrăjitorie. „Să nu alergați la cei ce cheamă morții, pe la vrăjitori, să nu umblați și să nu va întinați la ei. Eu voi întoarce fața Mea împotriva sufletului aceluia și-l voi pierde din poporul lui” (Levit. 19-31, 20-6).
În Deuteronom citim, de asemenea, că Domnul ne previne aspru să nu ne dedăm nici unui fel de vrăjitorie și să nu apelăm la cei care practică acest lucru, căci tocmai pentru această îndeletnicire cu vrăjitoria Dumnezeu alungă popoarele de pe pământul lor, le sortește pieirii, iar pământul îl dă Israelului, care îi este credincios. „Când vei intra tu în pământul ce ți-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea. Să nu se găsească la tine (…) nici prezicător sau ghicitor, vrăjitor sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici din cei ce grăiesc cu morții. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, și pentru aceasta urâciune îi izgonește Domnul Dumnezeul tău de la fața Sa. Iar tu fii fără prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău. Căci popoarele acestea, pe care le izgonești tu, ascultă de ghicitori și de povestitori, iar ție nu-ți îngăduie aceasta Domnul Dumnezeu tău. Prooroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeu tău: pe acela să-l ascultați” (Deut. 18,9-15).
Proorocul Isaia, prevestind pieirea Babilonului pentru păcatele și păgubitoarea lui îndeletnicire cu magia și astrologia zice, în numele Domnului, cu ironie: „Păstrează pentru tine fermecătoriile tale și vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinerețe, poate își vor sluji, poate vei insufla temere! Tu te-ai obosit întrebând pe atâția sfătuitori! Să iasă la iveală și să te izbăvească acei care măsoară cerul și iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla. Iară-i că pleava pe care o mistuie focul, așa vor ajunge ei, și de puterea flăcărilor viața lor nu vor putea s-o scape” (Isaia 47.12-14).
Avem, aici, o mărturie directă a neputinței tuturor felurilor de vrăjitorie în fața voinței și puterii dumnezeiești și a pedepsirii inevitabile a celor care practică magia și astrologia sau recurg la ajutorul ocultiștilor. Atunci când se ciocnesc magii și vrăjitorii cu proorocii și alți purtători de duh, fiii întunericului numaidecât suferă pierdere.
Bunăoară, în Cartea Ieșirii (7-9) citim cum numeroși magi și astrologi, împotrivindu-se lui Moise, făceau minuni în fața faraonului cu ajutorul farmecelor vrăjitorești, dar n-au putut rezista în fața puterii dumnezeiești și, în cele din urmă, s-au văzut nevoiți să se recunoască învinși de Moise.
În Cartea Facerii (41) se istorisește despre triumful neprihănitului Iosif asupra magilor și înțelepților egipteni care, cu toată arta lor magică, n-au știut să tălmăcească visul faraonului. Nedreptul prooroc Valaam, chemat cu daruri de păgâni pentru a „blestema” și izgoni poporul lui Israel, sub acțiunea puterii lui Dumnezeu a fost nevoit să slujească poporul iudeu (cf. Numeri 22, 24). Proorocul Daniel, de asemenea, îi face de rușine, în repetate rânduri, pe înțelepții și astrologii caldeilor (cf. Dan. 2. 5).
Toate acestea se explică prin faptul ca fiii luminii întotdeauna săvârșesc minunile și proorocirile prin puterea lui Dumnezeu, prin Sfântul Duh, pe când vrăjitorii, magii, astrologii, folosind arta vrăjitoriei, acționează prin puterea demonică și, firește, suferă înfrângere, în încercarea lor de a I Se opune lui Dumnezeu.
În Noul Testament noi vedem aceeași atitudine de neîmpăcat față de toate felurile de vrăjitorie, ca și în cel Vechi, și același triumf permanent al forțelor dumnezeiești asupra vrăjitorilor. Astfel, Apostolul Pavel alunga duhul pitonicesc dintr-o slujnică care vestea viitorul (cf. Fapte 16. 18), deși, s-ar fi putut părea că ea prezicea adevărul, umblând din urma apostolilor și zicând că acești oameni sunt „robi ai Dumnezeului Celui Preaînalt, și care vă vestesc calea mântuirii“. Apostolul însă nu dorea ca adevărul să fie spus cu gura necurată a demonului, arătând în felul acesta un exemplu de tratare a demonilor, chiar și dacă aceștia prevesteau uneori corect. Căci toate acestea ascundeau numai o singura dorință - să atragă pe cineva în discuție pentru a intra în comunicare, ca după aceea să-l ducă la pierzanie.
Același Apostol Pavel a pedepsit, făcându-l orb pe Elima, un vrăjitor care era împotriva predicii evanghelice, căutând să abată oamenii de la credința cea adevărată (cf. Fapte 13, 8-11). Și, în cele din urmă, din Faptele Apostolilor aflăm că, influențați de predicile Apostolilor, mulți dintre cei care făcuseră vrăjitorie, aducând cartule, le ardeau în fața tuturor (Fapte 19. 19). În felul acesta, ei au renunțat la legătura cu demonii și au demonstrat incompatibilitatea credinței în Hristos și vrăjitorie, după cum arată cu har părintele Rodion.
Comentarii