„Hristos a înviat și nici un mort nu este în groapă!”
Pe 28 mai 2017, în Duminica a 7-a după Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic), Fratele nostru Mugur a fost chemat, după o grea și îndelungă suferință, de către Mântuitorul Iisus Hristos la viața cea veșnică și la Lumina pururi neînserată a Împărăției Sale, să rodească acolo ceea ce n-a putut împlini pe pământ, unde a ars la vedere, mistuitor de lucid, moral și responsabil, ca o conștiință creștin-ortodoxă vie, priveghetoare, pe deplin lămurită dogmatic, numărându-se printre cei despre care Domnul a zis că Se roagă, precizând: „…ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor…” (Ioan 17, 20). Iată cum, sub ochii noștri, un Mugur bun, stăruitor și mult încercat, dar și fiu devotat, luminat, slujitor și luptător al Bisericii, în partea ei credincioasă Sfintei Predanii (cu prenume și nume proniator primite), a ajuns până la Cer, fiindcă „nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat, și pe scaunul hulitorilor nu a șezut. Ci în legea Domnului e voia lui, și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea. Și va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa; și frunza lui nu va cădea, și toate câte va face, vor spori” (Psalm 1, 1-3).
L-am cunoscut bine, am colaborat cu el din 1997, am publicat în „Axa” (o vreme am făcut parte și din colegiul redacțional), i-am admirat caracterul, curajul, uneori chiar bravura, iubirea de neam, pregătirea teologico-culturală solidă, cu mulți piloni spre adâncime, realismul spiritual, inteligența, modestia, naturalețea dialogului, humorul sănătos, scrisul extrem de limpede, miezos, întotdeauna cu deschideri transcendentale și escatologice, având o mulțime de opinii comune, dar și o deosebire esențială: de peste patru decenii, tot în ascultare luminată de Duhovnici, nu mai cred în soluțiile politice omenești, pentru problemele grave duhovnicești ale unei omeniri bolunzite, în mare măsură apostată și nihilistă, dar el încă mai credea, fiind mulți ani unul dintre fiii duhovnicești ai marelui Duhovnic al neamului nostru, dar și un Sfânt Român al închisorilor oculto-comuniste, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. Cu rugăciunile de foc ale sfinției sale, a reușit o vreme relativ lungă, spre uimirea și bucuria mea, cu multă sfătuire și jertfelnicie, sprijinit și de tineri colaboratori valoroși, să trăiască creștinește într-un mediu oficial fățarnic, duplicitar, iconoclast și perseverent ostil, care, încă din timpul vieții sale, i-a împotmolit treptat, printr-o birocrație coruptă, sufocantă și tentaculară, mai toate inițiativele lui nobile, confirmându-mi, vai, opinia rezervată, pe care deși n-o împărtășea, mi-o respecta, acum văzând Adevărul nu prin ghicire sau în oglindă, ci față către față!
Biografia sa este uimitoare, chiar și așa scurtă, prea scurtă or prescurtată, numai Dumnezeu știe, bogată în roade, datorită jertfelniciei sale proverbiale, dar și con-creativității sale debordante, prin valorificarea la maximum a talanților primiți în dar, și, tocmai de aceea, pilduitoare. O redăm succint: născut în Bacău, la 9 martie 1965. Facultatea de Litere, secția română-engleză, Universitatea din București, promoția 1991; Doctorand al Universității din București, Catedra de literatură – specializarea Științe filologice, cu lucrarea „Prolegomene la o nouă hermeneutică a textului folcloric”; 1991 – Muzeul Țăranului Român, secția de cercetare științifică în antropologie culturală; 1998 – Guvernul României, Departamentul Informațiilor publice, Subsecretariatul de Stat pentru Relațiile cu Românii de pretutindeni; 1999 – Guvernul României, Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni; 1999 – Ministerul Învățământului, „Centrul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de pretutindeni”, Departamentul de Cercetare și Documentare, 2001 – Editura Christiana; 2001 – Radio România Tineret; 2002 – Editura Scara; 2003 – B1 tv; 2003 – Universitatea din București, Facultatea de litere, „Cursul de Comunicare interculturală“, Folclor; 2004 – Universitatea din București, Facultatea de litere, „Cursul de comunicare interculturală“ , Folclor.
Funcții deținute: Cercetător științific în antropologie culturală în cadrul Muzeului Țăranului Român; Director al revistei „Scara”, editată de Asociația Română pentru Cultură și Ortodoxie; Subsecretar de stat în Guvernul României, Departamentul informațiilor publice; Secretar de stat Guvernul României, Departamentul pentru Relațiile cu Românii de peste hotare; Director de studii Centrul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de pretutindeni, Departamentul de Cercetare și Documentare; Director al întâlnirii românilor de pretutindeni, Sibiu 2000, Romfest 2000; Director de editură – Editura Christiana; Realizator al emisiunii săptămânale radio (în direct) „Moralia”; Realizator al emisiunii săptămânale de cultură (în direct) „100 de minute pe Calea Victoriei“, B1 tv. Activități în cadrul Muzeului Țăranului Român: Cercetări de teren: Săpânța, Maramureș, 1991, 1992 – Mănăstirea Putna, 1992 – Mănăstirea Râmeț, 1992 – Mănăstirea Horezu, 1992 – Scheii Brașovului, 1993 – Bărăgan, Ialomița – Constanța, 1993 – Dobrotești, Teleorman, 1992, 1993, 1994 – Brănești, Ilfov, 1994, 1995 – Liteni, Suceava, 1995 – Pietroasele, Buzău, 1995, 1996 – Tescani, Bacău, 1996, 1997 – Plopșor, 1997 Expoziții : „Crucea” – expoziția permanentă a muzeului; Expoziția „Crucea, semn și materie”, Paris, 1994. Așadar, rara avis, un intelectual ortodox trăitor, cu o pregătire de excepție în câteva domenii (filologie, istorie, sociologie, antropologie creștină, arheologie, psihologie, comunicare mediatică), dar având și un „cusur” fundamental și nebiruit: incomod pentru veleitari, oportuniști, necredincioși și teomahi…
Activități în cadrul Guvernului României: elaborarea și editarea celor 10 Programe de acțiune, pentru fluidizarea relațiilor statului român cu comunitățile românești din lume; elaborarea unei strategii coerente de colaborare și conlucrare cu românii din lume „Întru apărarea comunităților românești din lume”; Elaborarea Hotărârii de Guvern pentru înființarea „Departamentului pentru relațiile cu Românii de peste hotare”; Înființarea „Departamentului pentru relațiile cu Românii de peste hotare”; Vicepreședinte al Subcomisiei pentru minorități la Tratativele de la Budapesta 1998, în a doua sesiune a Comisiei mixte bilaterale româno-maghiare; Elaborarea și popularizarea în mediile politice și administrative românești a unei prezentări a situației reale a comunităților românești din Ungaria: „Raport privind situația comunității românești din Ungaria”; organizarea primei întâlniri a celor mai importanți jurnaliști din România și Basarabia, la Chișinău – decembrie 1998. Colaborări în publicistică: „Glasul”, ziarul Ligii studenților, 1991; Monografia „Dobrotești, un sat din Teleorman”; volumul „Picu Pătruț”; Revista Muzeului Țăranului Român, „Rosturi”, 1992; „Scara – revistă de oceanografie ortodoxă”, 1996; Cotidianul „Flux”, din Basarabia, 1998-2004; „Curierul național”, 2004.
Colaborări numeroase în domeniul filmului și al televiziunii: Televiziunea națională, 1990-1993 Fundația Arte Vizuale, 1996-1997, Pro TV – 1995, Video Est, 1997-1998; B1 tv, 2002-2003, Național TV, 2004, obținând premii și distincții prestigioase și bine meritate: Premiul de regie la Festivalul de film documentar Etnos, Bacău, 1996; Premiul CNC, Festivalul de film de la Tg. Mureș, 1996; Premiul Non Fiction – Festivalul de film de la Tg. Mureș, 1996; Premiul British Council – Festivalul de film antropologic Sibiu, 1996; Premiul special al Uniunii Asociațiilor Realizatorilor de Film din România, Festivalul Dakino – București, 1997; Premiul Asociației Profesioniștilor din Televiziune, 1997; Selecționări: Festivalul de la Gyor, Ungaria, 1997; Festivalul de film documentar Cinema du Reel – Paris, 1997. Lucrări publicate „Mihai Eminescu. Mărturie despre mine însumi”, 2002; „Mâna Arhanghelului Mihail. Lecția de anatomie teandrică”, 2002; „Despre Zbor și Moarte”, 2002. Activitate: Membru fondator al „Ligii Studenților din România”, decembrie 1989; Membru fondator și organizator al Pieței Universității, aprilie-iunie 1990; Membru fondator al „Mișcării pentru România”, 1992; Membru fondator și președintele „Asociației pentru cultură și ortodoxie”, Directorul întâlnirii românilor de pretutindeni, Romfest 2000, Sibiu Multe dintre filmările de la demonstrațiile studențești și de la vizitele, pe care el și colegii lui le-au făcut mărturisitorilor din temnițele comuniste, – Petre Țuțea, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Voicescu, Raul Volcinski, Radu Ștefan, Elena Codreanu etc – îi aparțin.
În 1996 a inițiat, împreună cu prietenul său de-o viață, Florin Stuparu (+2 August 2011). la rândul lui, un scriitor ortodox luminat și jertfitor, până în preajma arderilor de tot, și cu binecuvântarea duhovnicului lor, Părintele Constantin Voicescu, editarea revistei „Scara”, o inițiativă care a dat multe speranțe în acei ani pentru o trezire autentic creștină și românească. După anul 2004, proiectul editorial a continuat, cu binecuvântarea și sprijinul străvăzător al Părintelui Justin Pârvu, sub numele de revista „Axa”.
În 1998, cu sprijinul foștilor colegi de la Liga Studenților și cu al președintelui țării din acea vreme, Mugur Vasiliu a fost cel ce a întemeiat, la Guvernul României, Departamentul (acum Ministerul) Românilor de pretutindeni, în anul 1998. A deținut vreme de doi ani funcția de ministru secretar de stat pentru românii de pretutindeni. În anul 2000 a organizat la Sibiu ultimul Romfest – adunarea românilor de pretutindeni – împreună cu Părintele Gheorghe Calciu.
Mugur Vasiliu a fost primul demnitar al Statului Român care, după al doilea război mondial, a călcat în Timoc în vizită oficială și care, tot în 1998, a redezgropat chestiunea „Fundației Gojdu” în Comisia mixtă româno-ungară, printr-un demers fără precedent în istoria postbelică. A demisionat din Guvern după ce Departamentul a fost creat (sic), iar cele zece programe guvernamentale pentru Românii de pretutindeni – prima strategie de stat în domeniu – deveniseră funcționale, o parte din ele încă în desfășurare (N. n. –mai de grabă de tergiversare, căci veleitarii sunt ca mucegaiurile!). O fi mult, foarte mult sau impresionant de mult (?), pentru o viață de om, să aprecieze fiecare cititor atent și onest al revistei noastre de suflet român și ortodox, fiindcă timpul, în cazul lui, prin Harul lui Dumnezeu parcă se dilata…
După inițiativa eșuată a creării unui partid politic, intitulat Axa Neamului, între anii 2007-2010, s-a ocupat mai ales de redactarea și editarea unor lucrări de referință pentru cultura română. Printre acestea și „Vești și povești din Țara mea”, aprilie 2016 (inspirat titlu, care diferențiază tranșant și definitiv relatările responsabile de ficțiunile imorale) La începutul acestui an a suferit o serie de atacuri cerebrale, chiar pe drum spre mănăstirea Petru Vodă. A fost dus la Iași și spitalizat peste 4 luni; revenindu-și întrucâtva, a cerut să fie dus la București, dar starea lui s-a agravat rapid și ireversibil, plecând la cele veșnice. Înmormântarea lui Mugur Vasiliu a avut loc la Mănăstirea Petru Vodă, miercuri 31 mai, la ora 11,30.
Veșnică pomenire, veșnică Lumină, Frate Mugur, sub streașina Bisericii, cum se zice din străbuni, iar familiei îndurerate, smerită metanie de gând, precum și toată mângâierea de Sus și Acoperământul Maicii Cuvântului, cu rugăciunile Părintelui Justin Pârvu și ale tuturor celor ce l-au iubit, prețuit și receptat ca pe un patriot român ortodox neînfricat, din stirpea atât de rară a celor născuți, nu făcuți, să ilustreze slujirea hristică nebiruită. Amin.
Comentarii