În fața televizorului…!

La televizor, spectacolul este „unic”, adică mai exact același, aceleași știri și scene dar cu alți protagoniști în fiecare zi. La ora 17.00, aștepți cu nerăbdare „Știrile” și afli că s-a mai vaccinat un puhoi de lume „contra” AH1N1 și că „tembelizorul” a transformat din nou prostia și inconștiența în virtute națională, că s-a mai sinucis cineva, că s-au mai bătut unii, că au fost tâlhării în nu știu ce județ, că unii și alții se „ard” cu „flăcări violet” prin campania electorală, că zăpezile sunt cât casa pe drumurile patriei și că primarii nu-și fac treaba, prin urmare numai „știri” care de care mai ridicole, iar lucrurile importante, pe care ți-ai dorit să le afli, nu apar cu adevărat niciodată sau aproape niciodată pe „sticlă”. Te întrebi dacă nu cumva pe ecranul televizorului nu ar trebui să se pună o bulină cu avertizare… „interzis sub 12 ani”… insă cred că ar trebui chiar una pentru „interzis adulților”, căci nici un om zdravăn la cap nu ar trebui să privească așa ceva. Te uiți la spectacolul de pe sticlă și constați că brusc ești mai sărac cu 30 de minute sau chiar o oră, în care n-ai aflat practic nimic! Te-ai aștepta să afli cum merge economia și ce lucru bun a mai făcut nu știu ce om politic sau de afaceri, te-ai aștepta să auzi despre un concert sau să afli mai multe despre o anumită personalitate, figură marcantă în istoria țării, atunci când desigur se împlinește o aniversare a acesteia, te-ai aștepta să afli despre un om de succes, ce a făcut și cum a reușit să-și împlinească visul, te-ai aștepta să vezi o știre despre sportivii români medaliați în campionate europene și mondiale, nu numai despre fotbaliști care fac și spun tot felul de aberații pentru a fi subiectul zilei, te-ai aștepta într-un cuvânt să primești nu numai contra-știri (sau cum le spun eu „neștiri”) ci și informații utile care să-ți facă, la propriu, viața mai bună. Te-ai aștepta ca ziariștii să-și impună o auto-cenzură atunci când apar la televizor și să încerce să reducă, măcar verbal, violența scenelor pe care sunt obligați să le descrie, te-ai aștepta să pronunțe corect cuvintele limbii noastre și să transmită pe lângă milioane de nimicuri și un zâmbet sau un cuvânt bun față de telespectatorii fideli. Însă acest lucru pare puțin credibil și posibil pentru cei care în goana nebună după audiență uită de fapt că ei sunt „modelatorii” de „opinie” a unei largi populații a țării, populație care de multe ori deschide o carte doar în situații de forță majoră. Te-ai aștepta ca acești oameni să nu se teamă de cum sunt priviți de noi și de „satelit” ci de Dumnezeu, te-ai aștepta să pună tot sufletul în ceea ce fac pentru a servi cât mai bine celor ce îi privesc. Iluzoriu nu? …într-o țară plină de ecrane de televizor (chiar și pe fațadele blocurilor, în autobuze și la metrou!) de ce ne mai mirăm că suntem doar niște cobai pentru „junk news”, de ce ne mirăm că suntem „perturbați” de televizor? De ce ne mirăm că lumea se sinucide pentru că nu mai suport sărăcia sau cine știe ce altă nefericire când societatea îi oferă modele „extrem” de înalte de lux, ticăloșie, fățărnicie etc. …de la televizor! De ce ne mai mirăm de răul pe care îl produce televizorul și că în loc să mai schimbăm canalul nu avem puterea să-l închidem pur și simplu și să ne vedem de activitățile noastre zilnice? De ce? De ce nu ne ocupăm de copii, de părinți, de vârstnici, de prieteni, de colegi… atunci când, din greșeală, pierdem prea mult timp în fața televizorului?… De ce? …simplu! Așteptăm ca, cumva, televizorul să substituie golul nostru interior… și nevoia de a vorbi cu Dumnezeu despre problemele noastre… așteptăm ca cumva „informațiile” pe care le primim de la televizor să ne spună ce avem sau nu de făcut. Dar este foarte greu, atunci când televizorul, fiind mai tot timpul deschis, a devenit o altă persoană în casă, ba mai mult un fel de autoritate publică, o voce a ei…! Este greu deci să înlocuiești televizorul… pentru că el îți procură satisfacția de a obține nimic făcând nimic în loc de nevoia de a face orice altceva în lipsa lui… este drept cu efort dar și cu satisfacție sufleteasca! Este greu să substitui răul binelui… la fel ca și viciul de a-ți pierde prea mult timp la televizor în locul rugăciunii, al muncii sau al unui alte îndeletniciri relaxante! Este într-adevăr greu dar nu imposibil… de a încerca să ne folosim „talanții” cât mai bine!