În ciuda lipsei de dezbatere publică privind proiectul de lege al bugetului de stat al României pe 2010, totuși această lege de importanță fundamentală pentru economia țării nu a trecut complet neobservată de analiștii economici și politici. Spun nu a trecut „complet” pentru că au mai fost voci, pe ici pe colo, care s–au plâns de „fondul” legii bugetare, unii catalogându–l ca pe un adevărat dezastru sau ca pe „cel mai prost buget din ultimii 20 de ani”.
Deși, Mihai Tănăsescu, fost ministru de finanțe, afirma că: „Așa cum a fost aprobat, bugetul de stat răspunde unor probleme structurale pe care România le are de mai multă vreme și începe un proces de corecție, un proces pe termen mediu și lung. Aprobarea bugetului este un semn bun, arată o balanță financiară care poate să fie predictibilă și conferă acel punct de plecare pentru implementarea reformelor structurale”1, cântând astfel în strunele guvernării Boc pentru a netezi calea deblocării banilor de la FMI, realitatea stă cu totul altfel. În primul rând, cu un buget proiectat pe deficit acut, mai exact cu venituri în sumă de 66.654,3 milioane lei, cheltuieli în sumă de 101.678,4 milioane lei, adică cu un deficit de 35.024,1 milioane lei2, proiectul de buget nu reflectă situația de criză în care ne aflăm. Majorarea veniturilor bugetare… din pix, mult peste cheltuielile bugetare și fără o bază reală, mă îndreptățește să cred că veniturile bugetare au fost proiectate astfel doar pentru creșterea cheltuielilor bugetare, în încercarea de încadrare în limita deficitului bugetar stabilit cu FMI, de 5,9% din PIB pentru 2010. Zic „încercarea”, pentru că așa cum arată azi bugetul, acesta nu poate convinge că poate să respecte acea limită bugetară, din simplul motiv că a potrivit și „umflat” cifrele doar pentru a se putea prezenta cât de cât un buget în fața Fondului Monetar Internațional. Prin urmare, și în 2010 avem un buget public dezastruos.
Să încerc să detaliez explicația pentru această viziune pesimistă:
– Veniturile bugetului de stat pe 2010 cresc nerealist de mult comparativ cu anul anterior, anul acesta fiind și el afectat de efectele crizei, este greu de crezut că veniturile încep să aibă brusc o traiectorie ascendentă, în condițiile în care șomajul masiv bate la ușă (peste 100000 de disponibilizări, numai din sectorul public!) iar firmele, deja în stare deplorabilă, se văd hărțuite de noi posibile modificări ale impozitelor și taxelor. Astfel, o creștere a veniturilor cu aproximativ 0,5% (eventual, maxim 2%) ar fi fost mult mai realistă pentru această proiecție bugetară decât imaginara creștere cu 18,18% proiectată de guvern, din cauză că anul acesta și economia nu are cum să crească cu mai mult de 2%, prin urmare nici veniturile bugetare. Din start, o astfel de proiecție implică rectificări bugetare pe parcursul anului și deci o posibilă ratare de țintă pentru atingerea deficitului bugetar (inclusiv probleme cu FMI!), adică noi împrumuturi externe și interne și implicit cheltuielile cu dobânzile acestora, adică o și mai mare povară pentru buzunarul poporului român.
– Bugetul nu manifestă numai dezechilibru de proporție ci și de structură. Astfel, creșterea incredibil de mare a veniturilor nefiscale (venituri din contribuția elevilor și studenților pentru internate, cămine și cantine, venituri din serbări și spectacole școlare, manifestări culturale, artistice și sportive, venituri din prestări servicii, venituri din închirierea de proprietăți, venituri din vânzarea de bunuri și servicii, etc.) nu își are nici o justificare economică. E greu de crezut, că brusc statul va deveni un bun manager (de la un foarte prost manager!) și va administra mai bine activele imobiliare și resursele culturale pe care le deține, însă rămâne să ne convingă că va fi așa. Până atunci, rămâne doar de constatat că bugetul nu arată bine deloc în această formulă, iar consecințele le vom plăti tot noi. Mai plauzibilă ar fi fost, o proiectare bugetară pe un deficit nu mai mare de 4% din PIB, în condițiile în care și acest an este unul de criză (sau cum anticipează unii, de refacere de după criză!) astfel încât, cu capacitatea României de colectare fiscal–bugetară extrem de redusă, să se ajungă în final la atingerea deficitului stabilit. Totodată, un tandem echitabil și realist dintre veniturile nefiscale și cele fiscale ar fi fost de preferat, decât o majorare spectaculoasă și nejustificabilă a veniturilor nefiscale, care să implice nedoritele rectificări bugetare.
– Modificarea privind anumite impozite și taxe (ex. trecerea impozitării microîntreprinderilor de la 3% pe venit la 16% pe profit, menită să deruteze și să nemulțumească micile afaceri, în speranța aducerii mai multor fonduri la buget) nu face decât să încurajeze evaziunea fiscală (ajunsă în cifre neoficiale la peste 40%!!!), „ingineriile financiare”, acumularea de datorii către bugetul de stat și chiar falimentul firmelor. Prin urmare, statul se „faultează” singur în dorința de a avea venituri mai mari la buget, în loc să mențină actualele impozite și taxe în forma în care sunt3 și să se canalizeze pe o mai bună administrare fiscală, inclusiv un mai bun control fiscal. Totodată, absorbția fondurilor europene nerambursabile ne dovedește încă o dată managementul prost al statului, acesta (n.r. statul) fiind mai degrabă finanțator al Uniunii Europene decât încasator de beneficii, astfel în 2010 sumele primite de la UE sunt proiectate a atinge valoarea de numai 3.280 milioane lei, în timp ce anul trecut s–au încasat doar 2.930,095 milioane lei. Astfel, guvernul nu ne poate convinge că știe să obțină acele sume spectaculoase din activități nefiscalizate, din moment ce nu știe nici măcar să atragă cota de fonduri UE ce ne revine.
– Bugetul de stat nu oferă sprijin suficient pentru activitatea economică prin finanțarea unor măsuri anticriză iar investițiile publice sunt orientate către domenii mai puțin importante (ex. turism) în locul celor mai semnificative (ex. educație, sănătate), de la care se preconizează puternice reduceri financiare. Deși conduce în topul ministerelor cu cele mai mari fonduri de la buget, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu se află într–o poziție privilegiată în 2010 urmând să fie unul din cei mai mari suportatori de reduceri de personal și restructurări interne. De asemenea, una din inadvertențele bugetului pe 2010 este faptul că Guvernul nu a prevăzut în buget prelungirea facilităților de susținere a șomajului tehnic (și anume scutire de la plata impozitului pe salarii și a contribuțiilor de asigurări sociale) numeroase domenii economice fiind obligate să realizeze masive reduceri de personal, cu pierderi materiale și umane mult mai mari comparativ cu situația menținerii acestei prevederi bugetare. Tot la capitolul „anomalii bugetare” se află și majorarea salariilor CNSAS și CNA în locul distribuirii acestor fonduri către ministerele care produc cu adevărat servicii publice sau care au anunțat deja că fondurile le vor ajunge, în cel mai fericit caz, până în vară (ex. sănătate, agricultură, educație, cultură, energie). În ce privește agricultura, promovată în campania electorală ca pe o viitoare ramură economică ce va fi sprijinită de actualul Președinte, aceasta nu e nici pe departe bine văzută în noul buget. Astfel, specialiștii apreciază că eliminarea subvențiilor din agricultură, lipsa fondurilor pentru cofinanțarea programelor europene, creșterea accizelor, creșterea prețurilor la utilități vor conduce la falimentarea unei părți importante a agenților economici din agricultură și la creșteri de prețuri la alimente.
În concluzie, noul buget reflectă, ca și până acum, un management extrem de prost al banului public concretizat în lipsă totală de viziune ce se traduce în înghețarea salariilor și a pensiilor, disponibilizări de personal, falimentarea unor domenii de interes strategic național (inclusiv, agricultura!), alocarea insuficientă de fonduri pentru investiții și dezvoltare, într–un cuvânt un buget „cârpit” pentru a crea impresia că economia României poate funcționa normal în 2010… Bugetul arată astfel și datorită nevoii de „a poza” în fața FMI și a altor instituții internaționale… că funcționăm „bine” pentru a primi, în urma milogelii, niște fonduri, pe care de altfel România nici nu ar fi trebuit să le împrumute ci să și le câștige singură exploatându–și resursele (inclusiv, cele creative și speculative!) de care dispune!
Astfel, în acest an, guvernanții ne demonstrează, încă o dată, că pot proiecta în continuare un buget antisocial, nemodernist, fantasmagoric și miop, nefiind un buget de „criză” decât pentru populație, nu și pentru politicieni! Prin urmare, românii de rând vor trăi și în acest an la fel de rău sau chiar mai rău decât în anii trecuți.
Note
1 Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri–politic–6816798–mihai–tanasescu–rfi–adoptarea–bugetului–este–semn–bun.htm
2 Sursa: Parlamentul României, Legea bugetului de stat pe anul 2010, Secțiunea 1, Articolul 2, Alineatul 2.
3 Un câștig ar fi într–adevăr și păstrarea cotei unice de impozitare, a TVA și neimpozitarea profitului reinvestit, așa cum propune guvernul Boc, însă tare mă tem că sunt deocamdată doar sloganuri care să nu determine revolte sociale, deoarece în momentul în care „nepotrivirile” bugetare se vor concretiza, prin necesar tot mai mare de finanțare a bugetului, se vor modifica și aceste impozite.
Comentarii