„Pentru intercomuniunea (împreună‑împărtășirea – n.n.) cu ortodocșii, Biserica Catolică nu trebuie să insiste neapărat în privința primirii dogmelor din cel de‑al doilea mileniu creștin.” - Papa Benedict Ratzinger, pe vremea când era cardinal (Irenikon, nr. 56/1983, p. 235).
„- Care este contribuția Ortodoxiei române la efortul pentru unitatea creștinilor?
- Noi știm că suntem în prima fază, sau totdeauna într-o fază pregătitoare pentru unitate, și pregătirea aceasta permanentă ne-o dă rugăciunea, nu doar simpla, sau nu ne reducem doar la o Săptămână de rugăciune pentru Unitatea creștinilor, ci ne amintim în fiecare duminică și în fiecare sărbătoare și chiar în fiecare zi unde se face Sfânta Liturghie… La Liturghie, pentru că în ecteniile Sfintei Liturghii există acele cereri pentru unitatea tuturor, pentru unitatea în Hristos. Noi avem o deschidere totală pentru că ne obligă doctrina, învățătura. Noi nu putem să fim iubitori de Hristos și pe semen să-l lăsăm la o parte. Sau nu putem să fim triumfaliști și să spunem: „Noi suntem pe drumul cel bun, ne mântuim, de ceilalți nu ne interesează.” Noi trebuie să mergem împreună cu toți. Eu cred că, pe lângă rugăciune, Ortodoxia trebuie să contribuie și la smerenia Bisericii. E nevoie de o chenoză, e nevoie de o reducere a mândriei și a orgoliului, pentru că nu se poate face nici rugăciunea dacă nu e pace.
Cele trei valențe ale păcii pe care noi le amintim la începutul oricăror slujbe: „Cu pace Domnului să ne rugăm”, „Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre”, „Pentru pacea a toată lumea și pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici”… E vorba de pacea cu tine însuți, pacea cu semenul și pacea cu Dumnezeu. Indiferent în ce ordine le luăm, acestea sunt complementare și sunt absolut necesare. Ele se intercondiționează una pe alta.
Mai putem să oferim acestei dorințe extraordinare de unitate și partea sacramentală, pentru că, dacă lăsăm la o parte și mergem numai pe apropiere, pe prietenie, pe conlucrare pe plan social, filantropic și uităm cea sacramentală… Noi trebuie să tindem spre intercomuniune. Când vom ajunge la intercomuniune, atunci suntem împreună. Până atunci, suntem doar pe același vapor, în același mijloc de transport, ne salutăm unii pe alții, ne îmbrățișăm și stăm separați, fără a putea să ajungem la comuniune unii cu alții, și, evident, la comuniunea cu Dumnezeu. Dacă e Același Hristos, e Unul Hristos, trebuie să îl identificăm tocmai în Euharistia noastră, tocmai pentru că Euharistia este identică cu doctrina Bisericii.” (interviu luat pentru www.radiovaticana.org/index.html, înaintea Celei de-a treia Adunări Ecumenice Europene, Sibiu, 2007).
Comentarii