În ultima vreme din ce în ce mai multe semne dovedesc că în Biserică dictează bunul plac, lupii în piele de oaie ținând în mâini frâiele credinței după legile Anei și Caiafei.
Cu ceva timp în urmă, în mai multe orașe din țară a avut loc un ciclu de conferințe inițiate de teologul Danion Vasile secondat de ieromonahii Ioan de la Petru Vodă și Hrisostom de la Iași, conferințe prin mijlocirea cărora poporul a luat cunoștință despre învățăturile Bisericii privitor la proiectele Uniunii Europene (între care promovarea ecumenismului, scoaterea orelor de religie din școli, adoptarea legislației privitoare la drepturile homosexualilor, dezincriminarea incestului și a prostituției, implementarea educației sexuale în școli, introducerea actelor biometrice) și impactul acestora asupra viețuirii creștine. Nu a fost trecută cu vederea nici tăcerea Sinodului și mai ales atitudinea ambiguă a ierarhilor BOR, obedientă structurilor și legilor anticreștine ale UE, precum în perioada guvernării comuniste. A fost pusă în discuție reacția cu totul neortodoxă a Sinodului și a multor slujitori ai altarului cu privire la îndosarierea electronică, făcându-se trimitere la sinoadele tâlhărești – precum cele din vremea lui Fotie cel Mare, Marcu al Efesului sau Maxim Mărturisitorul – unde predania și conștiința bisericească au fost ignorate cu desăvârșire. Maniera în care au fost abordate aceste teme, mai ales audiența de care s-au bucurat vorbitorii, au pus pe jar administrația bisericească hotărâtă să împiedice desfășurarea conferințelor.
De pildă, la Botoșani, pe preoții care au fost la conferință, protopopul i-a admonestat că s-au închinat la „oase de câine mort” (S-A REFERIT LA SFINTELE MOAȘTE ALE MĂRTURISITORILOR DE LA AIUD!).
La Piatra Neamț, protopopul le-a interzis în mod expres preoților din oraș să participe la conferință. Oare, dacă ar fi fost invitați pentru implementarea în Biserică a unor proiecte europene, „corecte politic”, financiar rentabile, însă vătămătoare duhului ortodox și conștiinței bisericești, cum s-ar fi purtat protopopii? Cu aceeași intransigență, respingând prosperitatea mamonei și arginții iudei, care astăzi oferă cu o mână, ca mâine să ia cu amândouă, potrivit clauzelor politice neștiute de nimeni, ocultate cu acrivie? Cu siguranță că nu, fiindcă, așa cum observa Sfântul Ioan Maximovici, mai marii Bisericii vor ceda frâiele acesteia în mâinile statului, care treptat o va seculariza atât de mult încât se va supune în cele din urmă antihristului – ierarhii invocând progresul și situația înfloritoare a Bisericii din punct de vedere administrativ. Profeție ce îndreptățește reflecțiile lui Ioan Ianolide, pătimitor al calvarului din temnițele comuniste: „E necesar ca Biserica să rămână liberă, independentă, și autonomă față de stat, tocmai pentru a putea încreștina statele. Pentru a putea încreștina lumea, Biserica trebuie să fie puternică, fiindcă altfel va fi obligată să se adapteze la niște realități necreștine, în loc să încreștineze ea lumea. Istoria ultimelor două milenii este impregnată de spiritualitatea creștină, dar nu putem să nu constatăm că semnele negative ale vremurilor, unele apărute în interiorul creștinătății (al Bisericii – n.n.), iar altele în afara ei. (…) Biserica restrânsă la rugăciuni, rituri, ceremonii și tradiții este inaptă să ducă lumea mai departe. Creștinismul formal, oricât este el justificat tradițional, până la urmă cedează prin incapacitatea lui spirituală și dinamică.” (Ioan Ianolide – Deținutul profet, Editura Bonifaciu 2009 p. 183-184).
În urma conferinței de la Iași, unde osemintele mărturisitorilor ortodocși anticomuniști au izvorât mir, unii preoți din Moldova au solicitat ca acestea să fie aduse în bisericile propriilor parohii pentru a putea fi cinstite de credincioși. Și de această dată ateismul confraților în sutană a fost la mare înălțime. Dacă poporul „naiv” a fost receptiv, închinându-se cu evlavie moaștelor „necanonizate”, indiferența ori scolasticismul ecleziastic al liber-cugetătorilor „sfințiți”, nu le-a îngăduit acestora să-și învingă scepticismul politic corect și să se alăture poporului.
Realități analoge epocii Mântuitorului, când, în vreme ce norodul Îl urma cu credincioșie sorbindu-i învățăturile și propovăduind pretutindeni minunile Lui, fariseii și saducheii – păstorii spirituali ai Templului/Bisericii, prevalându-se de „lege”, nu pricepeau nimic din cele ale Domnului, reproșându-I „necanonicitatea” demersurilor formal incorecte. „Strecurând țânțarul și înghițind cămila”, inimile lor se sminteau de dragostea Lui, iar ochii refuzau adevărul întrucât acestea nu se conformau literal prescripțiilor religioase ale legilor lui Moise – corectitudine care pe cunoscătorii legii i-a vătămat mai rău decât pe tâlharii de pe cruce propriile fărădelegi. Așa cum spune Ioan Ianolide, „în creștinism s-a cuibărit formalismul. Riposta severă a Mântuitorului împotriva împietririi iudaice în formalism trebuie dată acum și creștinătății formaliste. Ne-am închistat în dogme, idei, rânduieli, ritualuri și instituții. Dar trăirea în Duhul Sfânt nu trebuie să rămână la unele forme tradiționale. Nu se poate accepta nici anarhia formelor, dar nici claustrarea în forme. Mântuitorul a rupt convențiile iudaice, dar după două mii de ani, creștinătatea se trezește și ea convențională. Convențiile sunt o plagă subtilă ce se strecoară în comportamentul creștin spre a se adapta conjuncturilor. Ele sunt nesincere față de adevărul creștin, fie din ignoranță, fie din ipocrizie și lașitate”. (Opera citată, p. 166)
Raționalismul ateist nu ocolește nici monahismul, frângându-i, precum se va arăta, chiar și pe ierarhi. De pildă, când relicvele izvorâtoare de mir au ajuns la una din mănăstirile de maici din nordul Moldovei, obștea, în pofida evlaviei arătată de stareță, nu s-a arătat prea impresionată, deoarece osemintele nu aparțin unor sfinți canonizați oficial. Mai mult, întrebat ce crede despre minunea petrecută la Iași, unul dintre cei mai populari părinți contemporani, susținător fervent al sfințeniei pătimitorilor ortodocși din închisorile comuniste, el însuși trecut prin moara sistemului, a declarat „neutru”: „nu știu ce să spun, nu am fost de față”. Ca și cum în ortodoxie minunile săvârșite de icoane ale Maicii Domnului ori moaștele Sfântului Gheorghe sau Cuvioasa Parascheva devin credibile numai dacă am fost de față…
Oare de ce, până și în Biserică, adevărul e cenzurat de simpatia/antipatia deghizată în atitudini așa-zis neutre, uitându-se că neutralitatea este o „plagă mascată sub înțelepciune, dar care în realitate e un rău ce macină puterile dinamice cutezătoare, eroice și martirice ale creștinismului” (Ioan Ianolide, opera citată, p. 167). Mitropolitul Teofan al Moldovei s-a dovedit la fel de „neutru”. A doua zi după conferință, când la invitația șefului ASCOR – Iași cei doi au mers la mitropolie pentru ca și înaltul ierarh să se poată închina sfintelor oseminte, acesta a transmis că se bucură de proslăvirea la Iași a relicvelor, însă nu se poate închina, întrucât conferința s-a ținut fără binecuvântare – deși se făcuseră demersuri repetate în acest scop, însă ițele birocratice ori dezacordul tacit al Înalt Prea Sfinției sale cu anumite orientări,a făcut imposibilă obținerea binecuvântării.
Formalitățile fără de care a fost posibilă izvorârea mirului din sfintele moaște, minune ce dovedește că atunci când, din rațiuni personale, diplomatice, ierarhii refuză să binecuvânteze activități ce nu cadrează cu orientările european-globaliste, binecuvântează Dumnezeu, spre rușinea unora și încurajarea altora. Context care amintește cele spuse de diavol unui egumen din Sfântul Munte: „Dacă am pus căpăstrul pe conducători, eu îi duc unde vreau și tu vii cu bucurie în urma lor, socotind că mergi bine”. Situație pe care părintele Dionisie Ignat o descrie astfel: „Dușmanii ortodoxiei îi prind întâi pe conducători. Dacă îi prind pe conducători, tu ce să faci? Că vei zice «Episcopul, conducătorul, regele mi-a spus. Apoi el nu știe, că doar el este episcopul Bisericii? Ei, ș-atuncea noi ce să facem?»” (Starețul Dionisie – duhovnicul de la Sfântul Munte, Editura Prodromos 2009 p. 97) Ca atare conchide părintele: „Poți să fii tu arhiereu și orice dacă n-ai dragoste după scrierile (învățăturile) Sfinților Părinți, te-ai depărtat de Dumnezeu (Opera citată p. 99)
Ce ușor s-ar fi închinat lui Hristos întâistătătorii iudei, dacă ucenicii Săi s-ar fi spălat mai des pe mâini, iar El n-ar mai fi făcut minuni sâmbăta…
Comentarii