Traduceri din presa de limbă maghiară din România

Europai-Ido, nr.5 – martie 2008

Nu mai există maghiari adevăraţi decât peste hotare….?/Un maghiar din occident intentează proces din cauza umilirii maghiarimii….

Kenessey Csaba, secretarul general al secţiei elveţiene a UMU, a denunţat publicaţia Neue Zurcher Zeitung pe motivul umilirii maghiarimii. Publicaţia învinovăţeşte întreg poporul maghiar pentru deportarea evreilor în timpul celui de-al II-lea război mondial. Este vremea să fie schimbată direcţia comunicării. Trebuie realizat faptul că dacă în timpul războiului, guvernele de pe vremea lui Horthy Miklos ar fi acţionat altfel decât au făcut-o, ocupaţia germană s-ar fi înfăptuit mai repede iar deportarea evreilor ar fi fost totală.

Până la ocupaţia germană, Ungaria a fost refugiul evreilor. In lipsa ocupaţiei, nici deportarea nu ar mai fi avut loc. Horthy a putut salva evreii budapestani în ciuda imperiului german ocupant. Ieşirea târzie din război -condamnată din acest motiv la eşec- a servit şi la apărarea evreilor. Ieşirea târzie s-a datorat şi tergiversării puterilor occidentale. Se poate spune, aşadar, că Ungaria a adus o jertfă pentru evrei. Am devenit învinşi în război poate şi pentru ca un număr cât mai mare de evrei să se poată refugia.

Kenessey Csaba:

De decenii întregi, Neue Zurcher Zeitung publică ştiri şi articole de factură antimaghiară, majoritatea provenind din penelul lui dr. Ulrich Schmid din Praga. Împotriva activităţii acestuia pot o luptă permanentă care până acum nu a avut nici un rezultat sau doar câteva succese de tranziţie.

In ediţia de vineri, în cadrul rubricii pe teme turistice, un corespondent pe nume Christoph Braendle semnează un articol amplu, ilustrat, despre sinagogile din Ungaria, în special din Budapesta. In acest context aminteşte, bineînţeles, şi de holocaust, publicându-şi datele statistice într-un mod inedit: înaintea războiului, pe teritoriul Ungariei trăiau 800.000 evrei; azi, comunitatea evreiască numără 200.000 persoane, ergo 600.000 au pierit….

Nu doresc să intru într-o dispută cu cifrele, este inutil, pentru că mulţi au emigrat, etc. Articolul are un fragment faţă de care am luat poziţie: ‘în scurta perioadă -câteva luni- de dominaţie a naziştilor (fasciştilor unguri), o masă atât de mare de oameni nu putea fi deportată şi executată fără sprijinul şi colaborarea eficiente ale întregului popor maghiar…’

Este revoltător iar eu, în calitate de secretar general al Secţiei Elveţiene a UMU, am făcut un denunţ la procuratură împotriva acestei afirmaţii mincinoase, jignitoare la adresa întregului popor maghiar, deoarece legile elveţiene pedepsesc afirmaţiile de acest gen, care atacă etrnii sau alte comunităţi.

Procuratura a primit scrisoarea mea în data de 21 ianuarie şi cred că va demara în curând o procedură împotriva NZZ.

I-am scris o scrisoare şi redactorului-şef al NZZ, Markus Spillmann, prin care l-am rugat să-mi răspundă în scris care este motivul permanentei atitudini antimaghiare a ziarului. L-am atenţionat că voi publica în Ungaria atât scrisoarea mea cât şi răspunsul său.

Europai-Ido, nr.5 – martie 2008
După 96 de ani, Kosovo s-a rupt şi în mod oficial de Serbia / Legislativul de la Pristina a adoptat cu urale declaraţia de independenţă

Din 1912, Kosovo a fost sub autoritatea vecinului său nordic. Din 1981 încoace, albanezii ajunşi în ultimele decenii majoritari în regiune, au luptat mai întâi pentru transfoemarea patriei lor într-o republică autonomă în cadrul Iugoslaviei, iar după anii 1990, pentru independenţa Kosovo.

Kosovo, cu o suprafaţă de 10.877 kmp, se învecinează la nord şi est cu Serbia şi Muntenegru, la sud cu Macedonia iar la sud-vest cu Albania. Cei aproximativ 2 milioane de locuitori sunt în procent de 92% albanezi, de 4% sârbi şi 4% de alte naţionalităţi. 90% sunt adepţi ai religiei islamice sunite. In regiune sunt vorbite limbile albaneză, sârbă şi turcă. Pristina este capitala.

Este una din cele mai sărace economii din Europa, a fost considerată întotdeauna cel mai sărac teritoriu al fostei Iugoslavii, cel puţin jumătate din locuitori trăind în sărăcie. Kosovo este bogată în ape minerale însă investitorii o ocolesc de departe. Majoritatea locuitorilor se ocupă de agricultură. Rata şomajului este mare, salariile sunt mici, cel care poate îşi caută de lucru în străinătate.

96 de ani: Kosovo în Serbia

În 1912, după primul război balcanic, Kosovoul considerat leagănul statalităţii sârbe, i-a revenit Serbiei, iar ulterior, după primul război mondial, a devenit parte a Iugoslaviei (până în 1929 Regatul Sârbo-Croato-Sloven). Sârbii care au jucat un rol dominant în noua formaţiune statală au vrut să redobândească regiunea şi din punct de vedere etnic, asimilându-i sau obligându-i să se mute forţat pe albanezii care atunci se aflau deja în majoritate. In perioada 1945-46, Kosovo a devenit teritoriu autonom, iar în 1963 -teritoriu autonom în interiorul Republicii Socialiste Sârbe. Constituţia iugoslavă din 1974 i-a asigurat regiunii o autonomie considerabilă. Deşi regiunea aparţinea scriptic de Serbia, aceasta abia dacă exercita vreun control asupra ei.

In 1981, majoritatea albaneză kosovară a iniţiat o mişcare pentru ridicarea regiunii la rang de republică, însă această mişcare a fost calificată la Belgrad drept contrarevoluţie, a fost înfrântă cu ajutorul forţelor de ordine publică iar sute de albanezi au fost aruncaţi în închisoare. In 28 martie 1989, parlamentul sârb a adoptat o modificare a constituţiei, care a redus considerabil autonomia Kosovo iar în 28 iunie 1989, preşedintele sârb Slobodan Milosevici a rostit în faţa a milioane de oameni un discurs cu o vădită tentă naţionalistă. Drept răspuns, reprezentanţii albanezi din parlamentul regional au proclamat, la 2 iulie 1990, Republica Kosovo (pe atunci încă în interiorul graniţelor Iugoslaviei). Belgradul a dizolvat legislativul. In 1992, albanezii au ales -tot în mod semilegal-un ‘parlament’ şi un ‘preşedinte al republcii’, în persoana lui Ibrahim Rugova.

Război de gherilă, bombardament NATO, înfrângere sârbă

La începutul anului 1998, organizaţia armată a albanezilor, Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a declanşat un război împotriva sârbilor pentru ‘eliberarea’ regiunii, însă forţele sârbe de ordine au înăbuşnit brutal lupta de gherilă. Proiectul de pace elaborat, prin angrenarea marilor puteri, în vederea soluţionării crizei, a fost respins de preşedintele iugoslav Slobodan Milosevici iar armata iugoslavă a demarat înfiinţarea Kosovoului pur sârbesc din punct de vedere etnic. După eşecul negocierilor, în 24 martie 1999, NATO a început să bombardeze Iugoslavia. La 10 iunie, Belgradul a acceptat condiţiile. In regiunea din care sârbii se refugiau din calea represiunilor albaneze au intrat forţele internaţionale de menţinere a păcii, dirijate de NATO, KFOR iar administraţia a fost preluată de misiunea ONU. Rezoluţia 1244 adoptată la 10 iunie 1999 de Consiliul de Securitate al ONU recunoştea suveranitatea Iugoslaviei asupra Kosovo şi în acelaşi timp prevedea înfiinţarea unei autonomii însemnate pentru regiune.

La finele anului 2005, finlandezul Martti Ahtisaari, însărcinat special al ONU, a început o misiune în scopul stabilirii statutului definitiv al Kosovo. La începutul anului 2006, între sârbi şi albanezii kosovari au început tratative care au eşuat.

Partea sârbă nu a acceptat proiectul lui Ahtissaari, proiect care, în opinia Belgradului, privează Serbia de 15% din suprafaţa teritorială şi îi modifică arbitrar hotarele recunoscute în plan internaţional. In 8 noiembrie 2006, în Serbia este anunţată o nouă constituţie, care califică Kosovo drept parte inalienabilă a ţării.

Premierul kosovar Hasim Thaci a jucat un rol definitoriu în pregătirile pentru transformarea regiunii într-una independentă şi în proclamarea independenţei ei.

Se ştiu prea puţine despre bărbatul transformat din lider de gherilă în politician cu zâmbet larg, mereu elegant .

Ce este cert: Hasim Thaci s-a născut la 24 aprilie 1968 într-un mic sat, Brocna, situat în zona de centru a Kosovo, Drenica. Pe când studia filozofia şi istoria la Universitatea din Pristina, a devenit activist împotriva sârbilor iar în 1991 a fost ales lider al asociaţiei studenţilor albanezi.

Aflat la începutul carierei sale de tânăr intelectual, în 1995 a plecat în Elveţia -acolo trăieşte una din cele mai numeroase comunităţi albaneze vest-europene-, continuându-şi studiile de istorie şi politologie la Universitatea din Zurich. A părăsit apoi oraşul elveţian pentru ca în 1997 să devină Sarpele, unul din cei mai cunoscuţi lideri ai UCK-ului condus de Ibrahim Rugova, părintele ideii independenţei Kosovo.

El a fost cel care a reprezentat UCK la tratativele de pace purtate în 1999 la Rambouillet, în apropiere de Paris, iar atitudinea sa a fost una dură: nu a fost dispus să semneze acordul de soluţionare a situaţiei din Kosovo deoarece acesta nu prevedea organizarea unui referendum privind soarta regiunii din sudul Serbiei. La vremea respectivă, în Kosovo trăiau de trei ori mai mulţi sârbi decât azi însă albanezii erau şi pe atunci în majoritate.

S-a petrecut totuşi ceva. După câteva discuţii prelungi cu Madeleine Albright, pe atunci ministru american de externe, Thaci s-a reîntors în Kosovo, a discutat câteva zile cu tovarăşii săi luptători, după care a zburat înapoi la Paris şi a semnat acordul. Acesta tot nu a putut însă intra în vigoare deoarece preşedintele iugoslav Slobodan Molosevici nu retrăsese din Kosovo forţele poliţieneşti şi militare sârbe.

A urmat apoi bombardarea, timp de 78 de zile, de către NATO, a Serbiei, care a dus la predarea Belgradului, după care Thaci a apărut ca un adevărat politician (este adevărat că încă în uniformă de camuflaj).

Cu timpul, Thaci a schimbat hainele. In costum, la cravată, a înfiinţat Partidul Democrat din Kosovo (PDK).

Efectul de domino

Parlamentul de la Pristina a anunţat sâmbătă ruperea Kosovo de Serbia. Cele mai mari puteri occidentale sprijină transformarea regiunii locuite în majoritate covârşitoare de albanezi într-una independentă, ele subliniind în acelaşi timp că acest caz nu poate servi drept model pentru alte teritorii care aspiră la separare.

Albania a fost prima care a salutat independenţa Kosovo

Premierul albanez Sali Bersiha a declarat: de acum înainte va privi la ziua de 17 februarie ca la ziua ‘renaşterii’ patriei sale Kosovo.

Proclamarea independenţei este un ‘eveniment important’ pentru Kosovo -astfel a apreciat ministerul britanic de externe pasul parlamentului de la Pristina. După cum a arătat purtătorul de cuvânt al Foreign Office, este aşteptată o declaraţie oficială luni, după consfătuirea de la Bruxelles a miniştrilor de externe din cadrul UE.

Preşedintele ceh a atras atenţia asupra pericolului ‘efectului de domino’ provocat de independenţa Kosovo. Intr-o declaraţie făcută unei staţii TV pragheze, Vaclav Klaus a arătat: în Europa de după cel de-al II-lea război mondial, proclamarea unilaterală a separării, ‘un astfel de pas, este fără precedent’. In urma acestuia, exemplul kosovar ar putea fi urmat şi în alte ţări ale lumii -a arătat el. După cum a adăugat Klaus, Republica Cehă se va alătura poziţiei majoritare adoptate în cadrul UE în problema privind recunoaşterea Kosovoului independent.

Europai-Ido, nr.5 – martie 2008
Kosovo, sau cinica prefăcătorie istorică
Stoffan Gyorgy

Toţi maghiarii susţin ideea ca Ungaria să recunoască independenţa Kosovo. Nimeni nu discută, nu întreabă şi nu cercetează însă dacă aceasta este legitimă sau nu.

A fost odată o ţară frumoasă, mare, în care trăiau mai multe popoare iar unul dintre ele era cel care o întreţinea, era legiuitorul ei. Menţinea ordinea, îndrăgea şi apăra meleagul, una din cele mai frumoase părţi de ţară. Până într-o zi când a început să se strecoare un alt popor, care în schimbul unor bani puţini şi a câtorva pahare de pălincă muncea foarte mult. Si-a construit biserică şi i-a cerut un preot ţării în care locuise până atunci şi de unde s-a strecurat aici. Conducerea ţării nu a observat că încetul cu încetul, cei care s-au strecurat aici ajunseseră să fie mai mulţi decât locuitorii indigeni. Ei nu mai cereau, în schimb revendicau din patria celuilalt popor. Si nu puţin. Au incitat la revoltă şi o a treia etnie, care li s-a alăturat, pentru că, zice-se, locuitorii indigeni le-au luat drepturile. A venit apoi o zi tristă de iarnă, în care cele două popoare s-au adunat împreună şi au hotărât să ia de la proprietarul de drept pământurile care li se cuvin….Si le-au luat.

Este greu de stabilit azi despre ce popoare şi ce pămâmânturi am vorbit, pentru că în decurs de 100 de ani este pentru a doua oară că se întâmplă aşa ceva în Europa. Este adevărat că în ultimul caz nu marile puteri ci un popor mic a decis în legătură cu apartenenţa pământurilor străvechi ale unei alte naţiuni….

Dacă aş fi maliţios, aş spune: aşa le trebuie, cel puţin află şi ei ce este Dumnezeul albanezilor….Pentru că şi din pământul nostru au destul. Dar nu sunt maliţios….Pentru că mă doare ceea ce am pierdut la fel cum îl doare şi pe sârb ceea ce a pierdut….Singura diferenţă este că sârbul îşi va redobândi ceea ce a pierdut, pentru că îşi iubeşte patria iar dacă vine vorba de naţiunea sa, nu se scindează!… Dacă înţelegeţi despre ce vorbesc….

Europai-Ido, nr.5 – martie 2008
Ce soartă îi rezervă Dumnezeu naţiunii mele? / Cazul maghiarilor naţionali-de dreapta-conservatori-naţionalişti cu albanezii şi cu independenţa Kosovo
Rozsa Flores Eduardo

De 48 de ore încoace, din mijloacele media de dreapta, conservatoare, naţionaliste, naţionale se revarsă precum apa menajeră sentimentele de simpatie faţă de sârbi, ba chiar de solidaritate împotriva albanezilor.

Sub nici o formă nu putem caracteriza ca fiind ceva normal atitudinea acelor unguri (şi nu la cetăţeni mă gândesc) care se întreabă de ce nu ne situăm de partea bieţilor sârbi care au primit acum din partea destinului o lovitură asemănătoare celei pe care o primise naţiunea noastră la Trianon.

Pentru că noi nu am meritat Trianonul. Iar sârbii nu merită Kosovoul.

Pentru că sârbii au făcut tot posibilul ca albanezii să se scârbească de ei şi de asupririle care au durat cel puţin un deceniu. Pentru că i-au asuprit pe albanezi din cauza limbii lor, a faptului că ţineau la cultura lor, din cauza solidarităţii lor naţionale exemplare. Pentru că i-au ucis şi i-au făcut să dispară pe cei care au îndrăznit să-şi ridice glasul ceva mai tare pentru drepturile comunităţii lor naţionale. In Iugoslavia de tristă amintire iar ulterior în Serbia, albanezii au avut parte de închisori, de lagăre de concentrare -în vremea comunismului-, de torturi şi în final de expulzare, numai pentru faptul că ţineau la identitatea lor naţională şi îşi apărau străvechile valori comunitare.

Au sosit anii ‘80-’90. Albanezii se săturaseră de asupriri, de opresiuni, însă ştiind că nu se pot aştepta la ajutor dezinteresat din partea factorilor internaţionali definitorii, nu s-au pripit în privinţa independenţei la care ţinteau încă de pe atunci. Au dat dovadă de o reţinere exemplară şi de o capacitate de gândire strategică. Si-au organizat, la propriu, statul paralel. Justiţia, şcolile şi chiar şi serviciile medicale se derulau în semilegalitate. Femeile albaneze nu mai năşteau în spitale ‘sârbe’, copiii albanezi nu mai frecventau şcolile ‘sârbe’.

A sosit şi vremea ca provincia Kosovo să-şi ridice capul. A fost înfiinţat UCK-ul iar lupta a trecut la faza armată.

Să ne oprim un moment. Aud şi citesc deseori că SUA, CIA au finanţat UCK-ul. Si ce dacă? Ce urmăreau albanezii? Să se elibereze de sub asuprirea sârbă. Că în ultima sa fază, această luptă a avut nevoie de ajutor din afară? Că au şi profitat de acest ajutor? Să fi fost aceasta o crimă?

Vărsaseră destul sânge până în acel moment, destule lacrimi le-au curs după femeile albaneze ucise, după soţii, fraţii şi taţii torturaţi. Au acceptat în mod îndreptăţit ajutorul. Oare noi nu am fi procedat la fel?

Absurdistan este noul nume al ţării noastre. In care se petrec lucruri absurde şi în care tot ce este, există la modul absurd.

Pentru că a fost absurd să renunţăm formal, în 5 decembrie 2004, la fraţii noştri întru naţiune. Albania nu a făcut niciodată aşa ceva.

Bucuria şi mândria mea: Kosovo este -după Croaţia- a doua ţară iar albanezii kosovari sunt a doua naţiune -dragă mie- care au devenit libere şi independente.

In anii ‘90, autorul a luptat cu arma în mână -ca voluntar- de partea croaţilor nevoiţi să se războiască, pentru libertatea lor, cu sârbii agresori!

Haromszek, nr.5317 – 03.03.2008
Vizita lui Sogor Csaba pe pământul ceangăilor/ Intimidarea maghiarilor din Moldova

Europarlamentarul Sogor Csaba s-a întâlnit ieri, la Bacău, cu conducerea Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM), pentru a-şi face o părere în legătură cu provocările existente în privinţa maghiarilor din Moldova, după care s-a deplasat în localitatea Valea Mare, localitate ajunsă în centrul atenţiei din cauza generării unei atmosfere antimaghiare- se arată în comunicatul politicianului.

Europarlamentarul şi colega sa de pe pământul ceangăiesc, Roka Szilvia, au fost primiţi la Bacău de către Salamon Adrian, preşedintele AMCM, şi de Hegyeli Attila, coordonator de program, responsabil cu învăţământul în limba maghiară al copiilor de pe pământul ceangăilor. Gazdele au făcut cunoscute detaliile legate de programul de învăţământ desfăşurat sub coordonarea asociaţiei, referindu-se în special la situaţia din Valea Mare, unde sub coordonarea a doi profesori din Ungaria, începând din toamna anului trecut, au loc ore de limbă maghiară. Până sâptămâna trecută, când au izbucnit tensiunile, programul a asigurat pentru un număr de aproximativ 30 de copii posibilitatea însuşirii limbii maghiare. La îndemnul unui profesor din localitate, un tânăr a încercat să genereze în sat o atmosferă duşmănoasă, în urma căreia, în ultima zi de predare de săptămâna trecută, la ora de limbă maghiară a participat un singur elev.

După discuţiile purtate la Bacău, Sogor Csaba a efectuat o vizită la Valea Mare -unde anunţata şedinţa antimaghiară nu a mai avut loc-, unde europarlamentarul a purtat discuţii în limba maghiară cu credincioşii care ieşeau de la slujbă. Graţie activităţii pline de sacrificii a AMCM, până în prezent doar 1500 de elevi au posibilitatea de a-şi însuşi în Moldova limba maghiară, existând încă cel puţin 7500 de copii de vârstă şcolară, care nu beneficiază de această posibilitate. Trebuie să asigurăm baza materială şi atmosfera paşnică în localităţile maghiare din Moldova, deoarece este mai presus de orice ca părinţii şi elevii maghiari să nu fie intimidaţi şi din ce în ce mai mulţi copii să poată învăţa în limba maghiară pe Pământul Ceangăilor’- a declarat Sogor Csaba.

Haromszek, nr.5319 – 05.03.2008
Dezbatere despre Pământul Secuiesc/ Să ne dezvoltăm separat sau împreună?
Ambrus Attila

Văd cei de pe Pământul Secuiesc dincolo de podul din Chichiş? Ne văd pe noi, maghiarii din Tara Bârsei? Ne izolăm sau ne străduim să ne solidarizăm, noi, maghiarii din judeţele vecine? Intrebarea al cărei răspuns fusese, secole de-a rândul, unul clar, a devenit azi o dilemă.

Azi, rudele mele lucrează la Budapesta nu în Braşov. Pentru bani mai puţini. Preferă să fie mai degrabă români în capitala ungară decât maghiari sub Tâmpa.

In vară, copiii din Ciuc i-au făcut corcituri pe copiii mei atunci când au auzit că sunt din Braşov. Nu puteau să înveţe acest lucru decât de la maghiarii care trăiesc din diasporă, de la adulţi, pentru că doar ei se tem de expansiunea Braşovului în loc să profite de dezvoltarea marelui oraş considerat fără urmă de îndoială forţa de atracţie economică a regiunii.

Judeţele Braşov, Harghita, Covasna şi Mureş au pierdut rolul de centru al euroregiunii în favoarea Albei Iulii, pentru că nu s-au ştiut solidariza. Iar locomotiva din Alba Iulia a împins trenul celor patru judeţe pe o linie moartă.

In retorica politică a apărut mai nou un slogan: Pământul Secuiesc trebuie să devină locomotiva economică a regiunii. Este un obiectiv bun însă nu poate avea rezultate decât dacă această locomotivă va fi cuplată la cea din Braşov, pentru că aceasta trage bine.

Practic, dezvoltatorii economici din Sfântu Gheorghe trebuie să se străduiască să înfiinţeze aici firme mai mici, care să ofere servicii de transport marilor investitori industriali care apar la Braşov.

Dincolo de colaborarea economică, şi cultivarea relaţiilor culturale este importantă în rândul maghiarimii de pe Pământul Secuiesc şi din Tara Bârsei. După o dezvoltare separată de aproape două decenii, nu va fi uşor, însă aceasta este singura noastră şansă.

Haromszek, nr.5330 – 18.03.2008
Oaia neagră
Magyari Lajos

Un tânăr care se grăbea să se ducă la festivitatea de comemorare a maghiarilor a fost bătut de către adepţii spirituali ai lui Gheorghe Funar, undeva în apropierea sediului de poliţie. Acest ultim aspect este foarte important şi esenţial.

Tânărul a fost atacat în mod mârşav şi mişeleşte de noii ‘viteji’ ai legionarilor, ai căror părinţi au ajuns, cine ştie de unde, în oraşul natal al regelui Matei… Iar acum urlă în piaţa Szechenyi, trimiţându-i în iad pe toţi maghiarii. Filosofia lor trădează doar atât că se acţionează în spiritul ‘strămoşesc’, pornirile lor provenind direct de la Decebal şi Burebista.

Autorităţile române tolerează acest lucru şi, mai mult decât atât, asistă cu un cinism ipocrit. Din rândul atacatorilor sunt reţinuţi doi nemernici şovini, însă tribunalul îi eliberează de îndată, susţinând că cei care l-au atacat pe tânăr sunt foarte tineri (de 19-20 de ani!) şi nu sunt pui de legionari, ci microbişti huligani ‘nevinovaţi’. In Cluj au existat şi până acum atrocităţi mai mici sau mai mari, însă ele au fost muşamalizate sistematic şi astfel s-a putut ajunge în situaţia ca bandiţi fascistoizi să flecărească în centrul oraşului.

Si cine este responsabilul? Maghiarii, desigur! Maghiarii separatişti, care nu se jenează să-şi comemoreze propria sărbătoare naţională şi, mai nou, îndrăznesc să vorbească în limba maghiară pe străzile oraşului care în urmă cu 8 ani, încă mai era locuit, în procent de 90%, de înaintaşii lor, aceştia fiind cei care au construit toate clădirile (Teatrul Naţional, primăria, consiliul judeţean, universitatea, muzeul, clinici, biblioteca universitară, tribunalul şi toate liceele). Poate că aceasta este adevărata problemă. Cine sunt vinovaţii? Maghiarii! Copilul bătut a păţit la fel ca Malina Hedvig din Nitra (n.t. -Slovacia), vinovată pentru că este maghiară; până şi bătaia pe care a primit-o a fost doar o invenţie de-a sa, pentru a arunca o lumină proastă asupra României. Trianonul funcţionează. Funcţionează spre marea glorie a Uniunii Europene. Iar noi vom rămâne întotdeauna oaia cea neagră.

Haromszek, nr.5330 – 18.03.2008
Festivitate de două zile la Baraolt / Într-un număr redus, la răscruce
Hecser Laszlo

Sâmbătă, în piaţa de lângă biserica romano-catolică din Baraolt s-au adunat câteva sute de persoane. Aici a fost prezentat un program cultural, realizat de Liceul Szabo David din Baraolt, Scoala Generală Gaal Mozes, ansamblul de dansuri populare ‘Bazinul Baraolt’, corurile ‘Rozmaring’, ‘Zathureczky’ şi ‘Gyongyharmat’, artistul Nagy Kopeczky Kalman, majorete şi fanfara din localitate. După evoluţia acestora, a urmat cuvântarea primarului din Baraolt. In opinia lui Nagy Istvan, ziua de 15 martie din anul 1848 poate fi apreciată atât ca zi de naştere a tineretului sau a renaşterii conştiinţei naţionale, cât şi ca zi de naştere a Ungariei moderne. Keseru Sandor, profesor de istorie, a subliniat importanţa evenimentelor petrecute în 1848, care exercită o influenţă asupra prezentului. Profesorul Keseru a amintit de devotamentul secuilor dispuşi să-şi sacrifice viaţa.

Si mai puţine persoane s-au adunat la monumentul de la Veczer. Aici au comemorat, în mod tradiţional, şi localnicii din Urmeniş. Krizbai Imre, preotul reformat din Baraolt, a menţionat că naţiunea are nevoie de patrioţi cinstiţi, care şi-au păstrat demnitatea. Cu ajutorul acestora pot fi contracarate manifestările prefăcuţilor, ale celor care ne induc în eroare în mod intenţionat. Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) scaunul Brăduţ-Micloşoara, a accentuat în discursul său faptul că generaţia noastră trebuie să le aducă un omagiu eroilor căzuţi în lupta pentru libertate, luptă pe care avem obligaţia să o continuăm până la îndeplinirea obiectivelor propuse în vremurile de atunci, adică până la înfăptuirea autodeterminării. Preşedintele UDMR Baraolt, Szocs Mihaly, a menţionat că în 1848 a putut fi constatată o solidarizare a tuturor păturilor sociale în urmărirea unui scop comun, acestea fiind în stare să întreprindă demersuri în mod unitar în vederea realizării progresului naţiunii şi a vieţii independente.

Preşedintele organizaţiei din Bazinul Baraolt a Uniunii Civice Maghiare (UCM), Hoffmann Istvan, a accentuat că lupta dusă pentru libertate, pentru o viaţă mai bună şi prosperarea naţiunii încă nu s-a sfârşit. In vederea realizării acestor obiective, trebuie să luptăm şi în prezent. Trebuie create toate posibilităţile necesare pentru ca tinerii să nu-şi părăsească pământul natal, ci să-şi clădească aici viitorul. Kadar Edit, reprezentantă a Ordinului Vitejilor, a afirmat următoarele: de-a lungul istoriei, secuii au trecut peste numeroase obstacole. Nimeni nu a reuşit să-i alunge. Secuimea dăinuie pe acest pământ. Benko Emoke, membră a comisiei permanente a CNS, a amintit de faptul că, în secolele trecute, comoara cea mai mare a secuimii a reprezentat-o dreptul la autodeterminare. Ca urmare, sarcina generaţiei de azi este să acţioneze şi să lupte după modelul tinerilor din 1848. Nagy Jozsef, a vorbit în numele Consiliului Judeţean. El a accentuat că nu trebuie să uităm de eroii din Bazinul Baraolt şi trebuie să le urmăm exemplul. Trebuie să ne solidarizăm şi noi în vederea îndeplinirii obiectivului comun, respectiv înfăptuirea autodeterminării.

Unii din membrii delegaţiei din Urmeniş şi-au manifestat huiduind obiecţiile faţă de faptul că primarul lor a intrat în Partidul Civic Maghiar (PCM) iar cu ocazia manifestărilor comemorative a depus o coroană în numele acestui partid. Pe de altă parte, membrii organizaţiilor din Baraolt ale UCM şi a CNS l-au aplaudat pe edil.

Cotidianul: Haromszek, nr.5330 – 18.03.2008
Vor interveni în Parlamentul European şi în cel român / Să se pună capăt manifestărilor antimaghiare
Farkas Reka

In întreg Bazinul Carpatic se fac din nou simţite manifestări antimaghiare tot mai puternice şi trebuie să se ia măsuri foarte ferme împotriva lor -au subliniat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, europarlamentarul Sogor Csaba, Antal Arpad şi Tamas Sandor. Au considerat inacceptabil ceea ce s-a întâmplat la Cluj şi au atras atenţia asupra faptului că nu este vorba de un fenomen izolat. Antal Arpad a prezentat pagini web în care maghiarii sunt umiliţi şi pe care pot fi sesizate o serie de melodii, de inscripţii cu texte vulgare. Au reamintit de faptul că vineri, organizaţia extremistă Noua Dreaptă a împărţit şi prin Sfântu Gheorghe foi volante, respectiv de faptul că şi miercurea trecută fusese pusă la cale o provocare: la meciul de baschet, elevi ai Colegiului Mihai Viteazul au apărut cu pancarte pe care scria ‘Pământul secuiesc, pământ românesc’. ‘S-a reuşit preîntâmpinarea conflictului însă era clar că elevii nu s-au dus acolo de capul lor’ -a opinat Antal Arpad.

Antal Arpad a afirmat că Noua Dreaptă este prezentă şi în oraşul nostru, anul trecut depunând oficial, de 1 decembrie, coroane la statuia lui Mihai Viteazul.

Tamas Sandor a apreciat drept periculos faptul că mulţi tratează cu superficialitate acţiunile Noi Drepte şi ale altor mişcări edificate pe ideologiile gărzii de fier.

‘Stim că la un moment dat, şi parlamentul român va vota autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Nu azi, nu mâine, dar într-o zi va veni şi acest moment -asta dacă România vrea să rămână ţară europeană’ -a opinat Sogor Csaba.

Cei trei parlamentari au afirmat că vor face totul pentru a pune capăt manifestărilor antimaghiare din ce în ce mai puternice. Sogor Csaba va înainta o petiţie în Parlamentul European şi, atunci când va avea ocazia, va interpela. Antal şi Tamas vor atrage atenţia în parlamentul român: manifestările antimaghiare sunt mult mai periculoase pentru ţară decât revendicările autonomiste. In ceea ce priveşte paginile web, vor depune plângeri la poliţie şi la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Cotidianul: Haromszek, nr.5329 – 17.03.2008
15 martie în Bazinul Carpatic / Orban Viktor: ‘Să îndrăznim să fim oamenii viitorului’
MTI / Mozes Laszlo

Sâmbătă, marea adunare a Fidesz, prilejuită de ziua de 15 martie, a început prin intonarea Imnului şi a imnului secuiesc. La manifestare au participat zeci de mii de oameni. ‘Să îndrăznim să fim oamenii viitorului, să nu părăsim calea legalităţii şi a solidarităţii’ -i- a transmis publicului Orban Viktor, preşedintele Fidesz . El a vorbit şi de faptul că referendumul din 9 martie a arătat că Ungaria merită mai mult, un parlament şi un guvern demne de ea. Pe scenă, înainte să-şi înceapă discursul, preşedintele partidului a fost aplaudat minute în şir.

In comunicatul său referitor la manifestare, purtătorul de cuvânt al Fidesz a vorbit de sute de mii de participanţi, în timp ce, în opinia purtătorului de cuvânt al Poliţiei, în zona în care a avut loc adunarea generală încap cel mult 30 mii de oameni.

La comemorare a luat cuvântul Elmar Brok, europarlamentar german, care şi-a amintit că în 1988 -când a fost la Budapesta şi când nu credea nimeni că se va dărâma zidul berlinez, că se va termina cu comunismul- a stat de vorbă cu un student de 25 de ani. Acesta i-a spus: va sosi ceasul libertăţii, se va dărâma zidul, va dispărea sârma ghimpată. ‘Studentul era Orban Viktor’ – a spus el. Scriitoarea Jokai Anna a spus în mesajul ei că suntem cu toţii într-o criză morală care a început să domine şi restul lumii. Insă -a adăugat ea- lumea nu înseamnă profit, ci dragoste. Nu este de vânzare totul: nu este de vânzare cinstea, nu este de vânzare patria şi nu este de vânzare nici viitorul copiilor.

Orban Viktor a arătat: cu ocazia festivităţilor dedicate zilei de 15 martie, în şcoli se oferă mereu citatul: ‘măreţul consiliu de guvernatori era palid şi tremura.’ El a adăugat că această propoziţie a devenit din nou o realitate. ‘Avem şi noi un măreţ consiliu de guvernatori, care este palid şi tremură. Palid şi tremurând, el instruieşte poporul, Curtea Constituţională, presa şi opoziţia’ -s-a exprimat el, adăugând: ‘palid şi tremurând se jigneşte reciproc, apoi îşi cere scuze, dar pe la spate se jigneşte din nou’. In opinia preşedintelui Fidesz, guvernatorii ar schimba mai degrabă poporul, deoarece sunt convinşi că poporul nu-i merită. ‘Este singurul lucru în care poate că au dreptate, poporul Ungariei nu asta merită, din 9 martie, ştim că Ungaria merită ceva mai bun. Intr-adevăr, poporul ungar merită un parlament şi un guvern demne de ea’ -a precizat el.

In opinia lui Orban, prin referendum, ‘ungurii au descoperit verdictul popular constituţional’, iar din 9 martie, ‘acesta este un brevet mondial. In timp ce la popoarele occidentale mai nerăbdătoare verdictul populare este unul violent şi trece de ordinea constituţională, ungurii sunt mai răbdători şi toleranţi’. ‘Noi ştim soluţia şi de aceea nu am intrat în capcana lor. Noi susţinem politica unităţii naţionale, a înţelegerii şi a solidarităţii’ -a spus liderul Fidesz, în opinia căruia, trebuie să se aibă grijă de ‘voinţa comună’, obţinută la referendum.

In opinia liderului de partid, alianţa istorică creeată în 9 martie ar putea fi temelia Ungariei viitorului. ‘Să îndrăznim să mergem mai departe pe acest drum, să îndrăznim să devenim mai mult decât de stânga şi de dreapta, adepţi ai unui partid sau altul, să îndrăznim să ne asumăm faptul că înainte de toate, noi suntem cu toţii maghiari.’ El a arătat că Ungaria va fi una de succes dacă oamenii viitorului vor fi mai puternici decât forţele trecutului. El a spus că oamenii viitorului sunt cei care duc înainte lumea. ‘Să ne credem ochilor, să citim de pe zidul mesajelor istoriei ceea ce au scris maghiarii paşoptişti pentru noi, prin cuvinte, fapte şi sânge: Să îndrăznim să fim oamenii viitorului’ -şi-a încheiat alocuţiunea Orban Viktor, luându-şi rămas bun cu sloganul său obişnuit: Hai, Ungaria! Hai, ungurii!

Notă: materialul este însoţit de o imagine sub care este inserat următorul text: Pancartă cu inscripţiile ‘Pământ Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Coşeni’, la marea adunare a FIDESZ.

Cotidianul: Haromszek, nr.5329 – 17.03.2008
15 martie în Transilvania / Târgu Mureş / Două locaţii, o sărbătoare separată
(MTI / Mediafax / Farkas Reka)

Maghiarii din Târgu Mureş au sărbătorit separat. La manifestările centrale organizate de UDMR au participat aproximativ 5.000 de persoane, iar la comemorările organizate de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) s-au adunat 500 de persoane.

Potrivit moralei evenimentelor petrecute în anii 1848-49, maghiarii nu pot fi privaţi de nimic. La Târgu Mureş şi în întreaga Transilvanie, se dovedeşte treptat că prin asuprire şi manifestări naţionaliste nu se poate realiza nimic. Nu au niciun rost intimidările pentru că oricum vom redobândi tot ce ne-a aparţinut -a accentuat Marko Bela, preşedintele uniunii, în cuvântarea rostită la monumentul ‘Martirilor Secui’. ‘Ceea ce nu am recuperat până în prezent, vom recupera de acum încolo. Nu vrem să devenim cetăţeni de rangul al doilea pe propriul nostru pământ natal! Si în prezent, în România trăiesc aproximativ un milion şi jumătate de maghiari, Transilvania e şi a noastră! Transilvania nu e exclusiv a românilor sau exclusiv a maghiarilor, Transilvania este patria noastră comună! Nimeni nu trebuie să uite de acest lucru!’ – a precizat Marko Bela, care a subliniat şi faptul că maghiarimea din Transilvania doreşte autonomie. ‘Noi vrem realizarea acestui obiectiv! Nu intenţionăm să distrugem ţara prin autonomie, ci urmărim dezvoltarea Transilvaniei, respectiv prosperarea Pământului Secuiesc’.

Mesajul cel mai semnificativ este următorul: numai persoanele capabile să realizeze progrese, comunităţile, respectiv naţiunile solidare şi prospere au un viitor – a afirmat ministrul Borbely Laszlo în cadrul festivităţilor. Izsak Balazs, preşedintele CNS, a subliniat la comemorările desfăşurate la statuia lui Petofi din Târgu Mureş, că lupta pentru drepturile colective ale secuilor este lipsită de violenţe. ‘CNS luptă pentru drepturile colective ale secuimii prin mijloace democratice. In acest domeniu, comunitatea secuilor dispune de tradiţie, având în vedere că secuii sunt apreciaţi ca un popor care apără drepturile’, a spus Izsak Balazs. In legătură cu mitingul antimaghiar iniţiat de Noua Dreaptă, preşedintele CNS a declarat: ‘e absurd şi iraţional mitingul organizat împotriva muzicii lui Bartok Bela, împotriva geometriei lui Bolyai sau împotriva poezilor lui Petofi Sandor’.

Cotidianul: Haromszek, nr.5329 – 17.03.2008
15 martie în Transilvania / Odorheiu Secuiesc / Pământul Secuiesc are nevoie de autonomie
(MTI / Mediafax / Farkas Reka)

La festivităţile dedicate zilei de 15 martie, organizate în piaţa Marton Aron din Odorheiu Secuiesc, s-au adunat aproximativ 2.000 de persoane. In discursul său, preşedintele PCM şi primarul Odorheiului, Szasz Jeno, a subliniat că maghiarii de acum au nevoie de aceleaşi lucruri de care au avut nevoie şi cei care au trăit în 1848: de moralitate, identitate şi cinste. ‘In 1848, maghiarii visau să-şi redobândească libertatea şi statul de drept’ -a spus el, subliniind: în ultimii ani, locuitorii din Odorheiu Secuiesc au încercat să-şi realizeze visurile. ‘Pământul Secuiesc are nevoie de o formă administrativă proprie, iar aceasta este autonomia. Trebuie să încercăm să o obţinem prin metodele democraţiei europene. Odorheiu Secuiesc trimite acest mesaj şi celorlalte comunităţi transilvănene’ -a spus Szasz. La eveniment a participat Szajer Jozsef, conducătorul fracţiunii europarlamentare a Fidesz, care i-a salutat în numele Ungariei pe cei prezenţi, spunând totodată că se vorbeşte des despre secui şi nu numai în Ungaria ci şi în Parlamentul European. Au mai rostit discursuri în piaţa Marton Aron preotul reformat Hegyi Sandor şi preotul unitarian Rusz Domokos.

Cotidianul: Haromszek, nr.5329 – 17.03.2008
Am sărbătorit memoria revoluţiei / La Covasna
Bodor Janos

In seara zilei de sâmbătă, în piaţa centrală din Covasna s-au adunat aproximativ 500 de persoane, pentru a participa la festivităţile organizate cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la revoluţia maghiară şi lupta pentru libertate de la 1848. La eveniment au participat edili ai oraşului, personalităţi ale vieţii publice, dr. Szesztay Adam -secretar II responsabil cu probleme privind maghiarii de peste hotare în cadrul Ambasadei Ungariei la Bucureşti- şi o delegaţie din partea oraşului înfrăţit Nagykanizsa. Si-au dat concursul trupa de elevi actori şi corul ‘Inimă curată’ de la Grupul Scolar Korosi Csoma Sandor, grupul de dansuri ‘La Fiesta’ al Clubului Elevilor, Echipa de Cercetaşi Havadtoy Sandor, Fanfara Reformată Ferencz Erno din Brateş. Au recitat actorul Debreczi Kalman şi actriţa Zorkoczy Zenobia.

Manifestarea din acest an nu s-a desfăşurat la orele prânzului ci seara, la lumina făcliilor şi a reflectoarelor. De organizarea în care UDMR nu a primit nici un rol s-au ocupat Tordai Cecilia -noua directoare a casei de cultură orăşeneşti- şi primarul Zsuffa Levente.

Comemorarea a pornit de la Grupul Scolar Korosi Csoma Sandor, odată cu marşul cu făclii al cercetaşilor şi elevilor. Programul festiv a fost prezentat pe scena amplasată în faţa cooperativei. Primul care li s-a adresat celor prezenţi a fost protopopul romano-catolic Kovacs Gabor. A urmat primarul Zsuffa Levente, apoi Ferencz Botond, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Orbai, care a afirmat între altele: ‘Fluturând drapelul libertăţii, insistăm de peste 150 de ani asupra dobândirii drepturilor noastre. Guvernele au venit şi au plecat, graniţe de stat s-au modificat, însă problemele noastre nu s-au soluţionat aici, pe Pământul Secuiesc, în patria noastră mai strâmtă. Poate că poporul nostru secuiesc îşi trăieşte cea mai întunecată epocă din ultimii 100 de ani. Suntem nevoiţi să ne vindem bunurile care ne-au fost retrocedate în cei 18 ani. Renunţăm benevol, pentru bani, la ceea ce nu au putut să ne ia cu arma. Suntem tot mai indiferenţi faţă de trecutul nostru deşi am devenit mai înţelepţi, mai precauţi şi mai moderaţi decât înaintaşii noştri; orizonturile noastre s-au lărgit în decursul istoriei şi cu toate acestea, în fiecare zi de 15 martie simţim nevoia să luăm din versurile ‘Cântului naţional’ putere şi curaj. Lupta noastră pentru libertate nu se va putea încheia atâta timp cât semenii noştri se milogesc pe la uşi, pe la colţuri de stradă pentru îmbucătura de zi cu zi.’ Referindu-se la evenimentele istorice de acum 160 de ani, deputatul UDMR Antal Arpad a subliniat: Pe Pământul Secuiesc luptăm şi azi pentru recunoaşterea drepturilor noastre. In opinia deputatului, nu este pentru prima şi nici pentru ultima oară când se încearcă să ni se ia Pământul Secuiesc. ‘Pe lângă asimilare, ameninţă şi pericolul divizării, al fărâmiţării. Aş dori să vă aduc aminte de faptul că umbra conflictelor fraterne nu a dispărut niciodată de deasupra capetelor noastre. De-a lungul istoriei noastre, pornirile contradictorii au izbucnit iar şi iar şi nici în timpul revoluţiei de la 1848 nu a fost altfel. Renumita dispută Szechenyi-Kossuth este cea mai cunoscută dovadă. In timp ce Szechenyi vedea propăşirea naţiunii în dezvoltarea economiei, în bunăstare, Kossuth era preocupat de soluţionarea drepturilor politice ale naţiunii. Ei nu erau adversari în obiectivele pe care le urmăreau ci se diferenţiau în privinţa metodelor şi a drumului ales în vederea atingerii obiectivelor’ -a arătat deputatul. In discursul său festiv, primarul localităţii Odorheiu Secuiesc şi preşedintele organziaţiei naţionale a PCM, Szasz Jeno, a arătat: ‘Orice lucru real se naşte dintr-un vis. Aşa a fost în urmă cu 160 de ani şi aşa este şi azi. Visul paşoptist al maghiarilor se referea la egalitate în faţa legii, stat de drept, respect naţional de sine şi independenţă. Maghiarii paşoptişti ştiau că libertatea alegerii în sine eliberează. Si au ales. Revoluţia lor înăbuşită în sânge a învins pentru că a fost revoluţia majorităţii morale. Maghiarii din 2008 trebuie să ştie că democraţia are nevoie de acelaşi lucru ca şi revoluţia: de majoritate morală. Revoluţia fără majoritate morală este un puci. Democraţia fără majoritate morală este o dictatură.’ Preşedintele PCM a vorbit cu recunoştinţă despre cetăţenii Covasnei şi ai scaunului Orbai, cei care ‘în anii care au trecut au demonstrat nu numai în zilele de sărbătoare ci şi în cele obişnuite şi nu numai cu vorba ci şi cu fapta că înţeleg şi simt mesajul maghiarilor revoluţionari paşoptişti şi în timpul democraţiei celui de-al treilea mileniu. In ultima perioadă, cetăţenii scaunului Orbai au contribuit în mod însemnat la crearea majorităţii morale indispensabile libertăţii alegerii şi în democraţie. In timp ce în lumea noastră maghiară transilvăneană, samavolnicia publică şi politică s-a concentrat iar în rândul oamenilor a apărut din nou teama, în timp ce am fost îndemnaţi să păşim prin politica paşilor mici pe calea uitării de sine, oraşul Covasna a făcut paşi fermi pe calea anevoioasă a creării libertăţii alegerii şi majorităţii morale. Li se cuvin mulţumiri tuturor oamenilor din Covasna. In acelaşi timp, prin crezul comunităţii maghiare cu aceeaşi soartă din Bazinul Carpatic, le transmitem maghiarilor budapestani reduşi la tăcere prin minciuni şi înconjuraţi de cordoane, să-şi creeze şi ei cât mai repede libertatea alegerii.’ A rostit un discurs festiv şi Karoly Attila -reprezentantul autoguvernării oraşului înfrăţit Nagykanizsa, iar Ambrus Andor -elev la Grupul Scolar Korosi Csoma Sandor, şi-a lecturat discursul premiat la concursul de debate. După gândurile de final rostite de preotul reformat Bukovinszky Cs.Miklos, participanţii au intonat imnurile noastre, după care partidele politice, organizaţiile civile şi instituţiile au depus coroane la monumentul paşoptist din cimitirul reformat.

Cotidianul: Haromszek, nr.5329 – 17.03.2008
Am sărbătorit memoria revoluţiei / La Târgu Secuiesc
Iochom Istvan

In ziua celei mai semnificative sărbători a naţiunii noastre, ziua comemorării a 160 de ani de la revoluţia maghiară şi lupta pentru libertate din 1848-49, înainte de începerea festivităţilor organizate în centrul oraşului breslelor, preşcolarii şi şcolarii au depus coroane la mormântul lui Turoczi Mozes, la placheta comemorativă Szacsvay, amplasată pe zidul Căminului pentru Preşcolari, la mausoleul-Molnar Jozsias, la monumentul dedicat eroilor căzuţi în revoluţia şi lupta pentru libertate din 1848-49, respectiv celor pieriţi în primul şi al doilea război mondial, la statuia lui Kossuth, a lui Bem, la basorelieful lui Petofi, la şcoala Petofi şi la monumentul funerar, respectiv statuia lui Turoczi.

De la ora 10:30 a avut loc defilarea, în Piaţa Gabor Aron, a elevilor din cele trei şcoli generale, respectiv cinci licee din oraş. In rândurile elevilor din Târgu Secuiesc s-au aflat şi delegaţi ai şcolilor înfrăţite din Gyongyos şi Debrecen. La manifestările organizate la Târgu Secuiesc au sosit şi delegaţi din localităţile ungare înfrăţite cu oraşul breslelor. In Piaţa Gabor Aron s-au adunat aproximativ 3.000-4.000 de persoane. De la ora 11:00, în Piaţa Gabor Aron au defilat trupele păstrătoare de tradiţii din Ghelinţa şi Belin ale batalioanelor I şi II Infanterie ale fostului regiment 15 de grăniceri secui, o echipă din cadrul Asociaţiei Păstrătoare de Tradiţii ale Batalionului III de Honvezi din Szeged, membri ai Echipei Haiducilor lui Sobri Joska de dincolo de Dunăre, precum şi tradiţionalii călăreţi şi căruţaşi din localităţile din Trei Scaune. Festivitatea din centrul oraşului a demarat la ora 12:00 . Elevii Gimnaziului Berze Nagy Janos din localitatea ungară Gyongyos au intonat cântecul intitulat ‘Prima picătură de sânge pe pietriş’. Prima cuvântare a fost rostită de primarul din Târgu Secuiesc, Torok Sandor, care a subliniat următoarele: ‘revoluţionarii din 1848 s-au gândit atât la familiile lor, la copii şi la nepoţi, cât şi la noi, respectiv la urmaşii noştri. Revoluţionarii maghiari nu au cedat în faţa superiorităţii numerice, nu au ţinut cont de zvonurile nefaste, i-au dispreţuit pe cei laşi şi şi-au urmat drumul cu mare curaj.’ Edilul oraşului l-a salutat pe Szesztay Adam, diplomat al Ambasadei Ungariei la Bucureşti, respectiv pe Szakolczay Lajos, critic literar şi de artă, pe delegaţii sosiţi din localităţile ungare înfrăţite Mezohegyes, Mezokovesd, Paks, Szentendre, Hatvan, Gyongyos şi Nagyatad, precum şi pe toţi cei care s-au adunat să sărbătorească. Szakolczay Lajos a subliniat următoarele: ‘Deşi cunoaştem sfârşitul tragic, ziua de 15 martie 1848 nu trebuie comemorată din umbra spânzurătorilor de la Arad, ci analizând valoarea libertăţii a cărei memorie e încă vie, adică valoarea primăverii care străluceşte şi în prezent. Ce a reprezentat această valoare? Numeroşi tineri, în frunte cu Petofi, Jokai Mor şi Vasvari Pal, au invadat străzile din Pesta. Răsună şi azi vocea sfintei libertăţi. Această voce, care se aude până aici, chiar ne sperie. Am avut valori deosebite. Vă dau numai un exemplu: personalitatea neştirbită a lui Bem. Exemplul lui Bem trebuie urmat şi în prezent. In cazul în care, astăzi, am formula 12 puncte, cum au făcut şi înaintaşii noştri, probabil ar fi suficient să repetăm un singur cuvânt: primăvară, primăvară şi primăvară. Esenţa acestuia cuprinde totul: agerimea, păstrarea indentităţii şi a adevărurilor noastre, respectiv prosperarea. ‘

Nagy Babos Rebeka, elevă la Liceul Nagy Mozes, a recitat o poezie, după care Roth Balazsi Hunor a dat citire mesajului premierului Călin Popescu Tăriceanu, apreciat de aplauzele mulţimii. A urmat programul artistic prezentat de Corul de cameră ‘Cantus’ dirijat de Forika Balazs. Anul acesta nu a fost transmis un mesaj din partea premierului ungar Gyurcsany Ferenc. A luat cuvântul şi Iochom Zsolt, elev al Colegiului Reformat: ‘ Cei căzuţi pe câmpul de luptă, respectiv cei condamnaţi la moarte şi-au scris numele, cu sângele lor, în istoria noastră. Aceştia şi-au sacrificat viaţa pentru naţiune. Mesajul din 1848 sună astfel: în morală nu există compromis.’

Deputatul Tamas Sandor a sublnita în cuvântarea sa : ‘Comemorarea de azi e dedicată şi acelor femei, mame care au crescut fii curajoşi pentru naţiunea noastră, care au luptat pentru libertate, au crescut bărbaţi precum Gabor Aron, Turoczi Mozes, Gal Sandor . Vreau să le felicit pe acele femei, care, şi în prezent, sunt alături de noi ‘.

Manifestările festive din centrul oraşului s-au încheiat cu rugăciunile rostite de Varga Bela, arhidiacon al bisericii romano-catolice din Scaunul Kezdi-Orbai şi de Szocs Laszlo, protopop reformat din Scaunul Kezdi-Orbai, respectiv cu intonarea imnului maghiar şi a celui secuiesc şi cu depuneri de coroane. Seara, la Vigado, elevii din Liceul Nagy Mozes, împreună cu elevii Gimnaziului Berze Nagy Janos din localitatea Gyongyos, au comemorat revoluţia şi lupta pentru libertate din 1848-49 cu un program de gală.

Comparativ cu anii precedenţi, în Târgu Secuiesc au fost mobilizaţi mai mulţi poliţişti şi jandarmi, au fost prezenţi şi ‘supraveghetori’ civili. A participat la manifestările din centrul oraşului şi un ofiţer superior sosit din capitală. Acesta a putut constata că nu a fost proclamată Republica Secuiască, nu a fost tulburată liniştea oraşului. Secuii au aniversat cu fruntea sus, cu demnitate cea mai mare sărbătoare a naţiunii noastre.

Sf. Gheorghe, 19.03.2008

Comentarii

comments powered by Disqus