6 poeme

Lauda

Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ţi amiază
Şi lumea o spânzuri în haos de-o rază,
Metanie ţie, Părinte.
Izvor nevăzut al văzutelor linii,
Mă scalzi şi pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh învălit în năluca de humă,
Sunt om odrăslit dintr-un tată şi-o mumă,
Dar sunt nerăspunsă-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spună-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins şi pe mine-n mişcare?

Nici maica nu ştie ce tainică normă
Îmi dete din carnea-i vremelnica formă,
Neant înflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli şi astre
Din veşnica ta-nţelepciune.

În ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Şi-asemeni cu apa ce-ngheaţă pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spaţiu.
Tu cugeţi, se naşte; voieşti şi durează;
Respiri şi-nfloreşte; iubeşti şi vibrează
De-adâncul luminii nesaţiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dâră de umbră acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Şi-n saltul credinţei gustând veşnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Că sunt întru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiază,
Făpturile-n tine de-a pururi durează
Şi-n spaţiu vremelnic colindă.
A fi, bucurie eternă şi sfântă!
O vrajă a toata lumina răsfrântă
De-a gloriei tale oglindă.

Ghionoaea

Auzi, în codru bate ghionoaea:
Toca-tac, toca-tac, toca-tac.
Se-nfing ciocăniturile cu droaea
În carnea unei inimi de copac.

Zdrobit, în neclintire fără voe,
Copacu-ndură ciocul de oţel
Ca Prometeu încătuşat de Joe
Când vulturul rupea ficat din el.

Şi groaza cât pădurea răsunată,
Toca-tac, toca-tac, toca-tac,
Izbind într-unul, ciocane deodată
În fiece copac.

Vărul Dionis

Şi la cronică e scris
Că Romanii vechi avură
Vieţii straşnică măsură.
Şi ştii, vere Dionis,
Că cetăţi cu tari duşmani
Se zdrobiră de virtutea
Cumpătaţilor Romani.

Şi mai scrie la istorii
De vitejii aciuaţi
Pe sub poale de Carpaţi
Coperite cu podgorii,
Că la ei şi rob şi şef
Îmbătaţi de vin deavalma
O duceau tot într-un chef.

Tu, fiind o-mpletitură
Toarsă din Romani şi Daci,
Doi potrivnici-îi impaci
Într-o singură faptură:
Eşti la muncă un viteaz
Şi-un Roman răsare-n tine
Dimineata,-când eşti treaz.

Dar când vinul cu aromă
Te ridică-n slăvi de vis,
Drept e, vere Dionis,
Că, uitând de maica Roma,
Şi de garduri spijinit,
Treci prin Sarmisegetuza
Ca un Dac desăvarşit.

Oaspele

Murgului oprit abia
I se-ntuneca valtrapul,
Soarele sărind din şea
Îşi înclina capul.

Lumea e statută pe loc
Culegându-se de-afară
Că-mpăratul Chip-de-foc
Poposeşte-n ţară.

Moş-Pământ românesc
Laviţă pe munţi i-aşterne,
Cap de aur odihnesc
Trei dumbrăvi de perne.

Mugurul tău împiedicat
Cu verigi de noapte grele
Paşte până-n revărsat
Holdele de stele.

Moş-Pământ românesc
Ţine liniştea pe ţară,
Doarme oaspele ceresc
Pân-o să răsară.

O păsărică

Spre pâinea mea cea mititică
Veni la geam o păsărică.
Ar ciuguli o frimitură
Căci pâinea-i pare cât o şură.
Dar când s-apropie cu jind,
Mă vede pe podea bolind
Şi se retrage cu sfială.
O, ea pricepe ce e boala.
Să fii flămând, flămând, flămând
Cu foamea-n pântece şi-n gând!
Ce şi-o fi zis? “O firimitură
E pentru el o-nghiţitură”
Şi zbură pe neaşteptate
Spre ţarinile-nesămânţate.

Povestea ei aş vrea să o ştie
Tovarăşul de puşcarie,
Căci ieri, la prânz, pe când boleam,
S-a nevăzut pâinea din geam.

Cântec strămoşesc

Pe drumul de codru şuvoaele gem
Şi bombăne-n scorburi frânturi de blestem,
Pe drumul de munte se sparge furtuna
Şi fulgeră semne că nu mi-e de-a buna,
Pe drumul spre zarea lui Moş-Nicăieri
Trec gloate surpate din slava de ieri.

Cu vuiet gigantic un veac se rastoarnă;
Şi Maica-şi zoreşte odraslele-n poartă;
Călare-n furtună, se-ncruntă-napoi
Şi zdrănţuie cerul cu părul vâlvoi
Ca fiara flămândă pământul ni-l calcă
Cu falca-n ţărână şi-n ceruri c-o falcă.

Hai, murgule, ia-mă pe greabănul tău,
Aşterne-te zării şi vântului rău.
Cum nu mi-e de stare şi nu mi-e de ducă,
Ia-mi inima frântă şi fă-te nălucă.
Aş vrea tot ce-i munte şi boaba de mei
Să-ncapă de-a-ntregul în tainiţa ei,
Iar dacă nu-ncape, cu genele moima
Iau holda-ntr-o pâine şi ţara-ntr-o doină.
Hai, murgule, du-mă pe grabănul tău,
Aşterne-te zării şi vântului rău!

Comentarii

comments powered by Disqus