Traduceri din presa de limbă maghiară din România

Haromszek, nr.5311 - 25.02.2008
Sedinţa Consiliului Naţional Secuiesc/ Lupta pentru autonomie continuă
Farkas Reka

Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) a strâns peste 200.000 de semnături de susţinere în interesul autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. In privinţa viitorului apropiat, sarcina sa cea mai importantă va fi validarea acestor semnături- a declarat noul preşedinte, Izsak Balazs. Consiliul convocat după o pauză de un an şi jumătate a adoptat hotărâri importante care vizează în primul rând conştientizarea şi autentificarea internaţională a solicitării autonomiei. La şedinţă a fost prezent şi europarlamentarul Tokes Laszlo, preşedintele Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania, care a insistat asupra solidarizării maghiarilor transilvăneni.

La şedinţa CNS din Sfântu Gheorghe au participat 175 de delegaţi de pe Pământul Secuiesc, însemnătatea evenimentului fiind amplificată de atenţia acordată de presa română celor întâmplate. Fodor Imre, care în calitate de însărcinat s-a ocupat timp de un an şi jumătate de îndatoririle de preşedinte, a sintetizat în cuvântarea sa rezultatele referendumului privind autonomia şi experienţele legate de acesta. A fost necesară înfruntarea a numeroase greutăţi pentru ca oamenii să-şi poată exprima opiniile în toate zonele de pe Pământul Secuiesc, însă în final s-a reuşit strângerea a 209.304 de voturi. Potrivit datelor CNS, şi-au exprimat opinia 52,98% din persoane chestionate, dintre care 99,31% au răspuns favorabil la întrebarea privind autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Procentul răspunsurilor nefavorabile a fost de 0,52%, existând doar 300 de voturi invalide. Fodor Imre a fost de părere că s-a încheiat un capitol în privinţa aspiraţiilor la autonomia Pământului Secuiesc: capitolul iniţiativelor, al căutării diferitelor căi.

Trebuie obţinută susţinerea internaţională

CNS a formulat în unanimitate ideea că maghiarimea de pe Pământul Secuiesc doreşte să-şi valideze, prin intermediul legii, dreptul la autodeterminare, însă fără sprijin internaţional, în momentul de faţă acest lucru pare irealizabil. Tocmai din această cauză s-a iniţiat reglementarea la nivelul Uniunii a drepturilor comunităţilor naţionale indigene care trăiesc în minoritate, cu accent deosebit pe dreptul la autodeterminare. Tocmai în acest sens s-a propus convocarea unui grup internaţional de lucru, care să elaboreze proiectul. CNS a elaborat şi un memorandum, care va fi înaintat adunării generale a Consiliului Europei. In cadrul acestui memorandum, cu ajutorul unor documente şi hărţi sunt schiţate istoria secuimii şi staţiile de până acum ale aspiraţiilor privind autonomia. Se cere desemnarea de către Consiliul Europei a unui raportor care să evalueze situaţia şi să analizeze legitimitatea solicitării privind autonomia, iar în baza experienţelor şi a propunerilor sale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să poată adopta o hotărâre referitoare la autonomia Pământului Secuiesc şi să poată formula o propunere către autorităţile române în sensul studierii în esenţă a voinţei poporului, exprimate de cei de pe Pământul Secuiesc.

Este nevoie de solidaritate

In cuvântarea sa de salut, Tokes Laszlo a evidenţiat necesitatea solidarităţii, accentuând că CNMT şi CNS trebuie să colaboreze, deoarece fără aceasta maghiarii transilvăneni vor rămâne de izbelişte, secuii se vor izola, iar sfera politică românească va triumfa. Inaintea alegerilor europarlamentare, şase organizaţii au reuşit să se solidarizeze şi tocmai de aceea insistă asupra dialogului cu UDMR- a formulat Tokes. El a mai adăugat că în cazul în care nu vom manifesta unitate în faţa UE, dacă nu vom înfăptui reprezentanţa maghiară transilvăneană unitară, nu vom avea şanse să ne atingem obiectivele noastre. “Autonomia secuiască şi asigurarea autonomiei maghiarilor transilvăneni sunt cel puţin tot atât de mult în interesul României pe cât într-al nostru, ţinând cont de faptul că situaţia s-ar amplifica iar românii majoritari nu ar mai putea fi alarmaţi în permanenţă cu ruperea Transilvaniei” - a opinat Tokes Laszlo. El a reiterat necesitatea demarării negocierilor româno-maghiare şi a propus ca asemeni proiectului-Ahtisaari, să fie elaborat un proiect de soluţionare a cauzei maghiarilor transilvăneni, pentru a cărui protectorat ar trebui să câştige de partea lor un renumit politician din străinătate. Tokes Laszlo i-a avertizat pe politicienii de pe Pământul Secuiesc asupra faptului că nu este permis să i se ofere teren fertil isteriei româneşti, de exemplu prin pomenirea Gărzii Secuieşti. In opinia sa, este nevoie de curaj şi de autocumpătare.

“Va veni vremea când pe Pământul Secuiesc se vor mobiliza zeci de mii de oameni. Va fi nevoie de acest lucru, deoarece nu putem conta pe faptul că parlamentul român va vota de la sine legea care să reglementeze autonomia Pământului Secuiesc. Trebuie făcute presiuni şi există mai multe instrumente în acest sens”- a accentuat Toro T. Tibor, care a oferit CNS sprijinul său.

Un preşedinte nou, obiective vechi

Pentru funcţia de preşedinte al CNS au candidat două persoane. Consiliul Secuiesc Scaunul Mureş l-a propus pe Izsak Balazs, iar consiliul din Scaunul Gheorgheni pe Borsos Geza. Izsak a primit 107 voturi, iar Borsos 63 de voturi şi, ca urmare, în următorii doi ani, Izsak Balazs va ocupa funcţia de preşedinte al CNS. Izsak a evidenţiat că se va insista asupra faptului ca la viitoarele alegeri locale, atitudinea manifestată de candidaţi faţă de autonomie să figureze ca şi criteriu. Au la dispoziţie o jumătate de an în vederea înfiinţării organului de protectorat şi consiliere al CNS şi a comisiilor de specialitate, după care CNS se va reuni din nou. Autoguvernărilor li se solicită în continuare să organizeze oficial referendumul în problema autonomiei. La curtea pentru drepturile omului, cu sediul la Strasbourg, există două hotărâri respinse definitiv în România (…), dar ar fi mult mai eficient dacă ar exista 200 de astfel de documente- a declarat Izsak Balazs.

La finalul sedinţei de sâmbătă a CNS s-a adoptat comunicatul referitor la Kosovo al Comisiei Permanente şi propunerea lui Tokes Laszlo potrivit căruia, în data de 14 martie, CNS şi CNMT să organizeze în comun o adunare festivă, în cadrul căreia, pe lângă comemorarea revoluţiei de la 1848-1849, s-ar putea discuta despre poziţia faţă de alegeri a celor două organizaţii şi “despre evoluţia situaţiei provinciei Kosovo”.

Haromszek, nr.5311 - 25.02.2008
De azi pe mâine
Vrem autodeterminare
Farkas Reka

In urmă cu cinci ani, momentul înfiinţării Consiliului Naţional Secuiesc a fost numit de mulţi drept unul istoric. Au existat cazuri în care pentru unii iniţiativa a însemnat speranţă, în sensul că autonomia teritorială a Pământului Secuiesc se va putea realiza, şi alte cazuri, în care s-a încercat bagatelizarea iniţiativei.

Au trecut cinci ani şi nu s-a ajuns la un rezultat semnificativ. Incă ne aflăm foarte departe de autodeterminare, însă cert este că CNS a avut un rol important în pătrunderea autonomiei în conştiinţa publică. Graţie activităţii voluntare şi pline de sacrificii a câtorva oameni, în prezent peste 200.000 de persoane au întărit prin votul lor dorinţa faţă de autonomia teritorială. Solicitarea în acest sens a ajuns şi la cunoştinţa forurilor internaţionale iar sfera politică maghiară din România a fost nevoită să îşi asume -deocamdată mai ales la nivel declarativ- lupta pentru autonomie.Clasa politică românească şi presa resping în continuare autonomia, însă se vorbeşte din ce în ce mai mult despre ea. Dezinformarea se face în mod conştient, la fel ca şi identificarea independenţei cu autodeterminarea. Selectiv şi câteodată răstălmăcit, ajung totuşi din ce în ce mai multe informaţii la urechea naţiunii majoritare şi este doar o problemă de timp recunoaşterea faptului că asigurarea pentru maghiarii din România a diferitelor forme de autonomie este şi în interesul ţării. Dacă vor pace, linişte şi dezvoltare, nu există altă cale.

Până în prezent, această luptă a fost dusă de câteva persoane şi se poate auzi din ce în ce mai des faptul că este vorba doar de un joc politic, oamenii de rând nefiind preocupaţi de problema autonomiei. Noi suntem cei care putem dovedi că nu este aşa. Sute de mii de fii ai altor naţiuni au ieşit în stradă pentru a cere autonomie, la noi adunându-se cel mult câteva mii de persoane. Nimeni nu va oferi pe tavă posibilităţile în acest sens şi nici parlamentul nu va adopta statutul autonomiei fără o presiune din exterior.. Este posibil ca fără o atitudine mai fermă, nici forurile internaţionale să nu îşi exprime opinia în acest sens, ţinând cont de faptul că în lume există atâtea regiuni cu probleme, ale căror situaţii nu sunt soluţionate.

Maghiarii transilvăneni, maghiarii de pe Pământul Secuiesc trebuie să se decidă dacă vor într-adevăr autonomia. Dacă răspunsul este pozitiv, atunci trebuie să învăţăm să ne facem auzit glasul, prin instrumente paşnice. Trebuie să învăţăm să ne cerem drepturile prin ieşirea în stradă a zeci şi sute de mii de oameni. Dar înainte de toate, trebuie să învăţăm să dăm dovadă de unitate şi să alegem în funcţii de conducere politicieni care sunt în stare să reînfăptuiască solidaritatea. Urmează alegerile şi decizia este în mâinile noastre.

Haromszek, nr.5312 - 26.02.2008
Băsescu despre autonomie
Bodor Janos

După discuţiile purtate cu reprezentanţii comunităţilor româneşti şi cu liderii maghiari ai autorităţilor locale din judeţele Covasna şi Harghita, preşedintele Traian Băsescu a afirmat, între altele, răspunzând întrebărilor adresate de presă: “Viitorul judeţelor Covasna şi Harghita depinde de relaţia dintre maghiarii şi românii care trăiesc aici şi de crearea unor priorităţi care să facă posibilă accesarea fondurilor asigurate de UE. Bunăstarea nu se crează prin poveşti şi sloganuri ci profitându-se de calitatea de membru UE. Cel care vorbeşte de autonomie în afara cadrului constituţional, nu face decât să creeze tensiuni inutile. Si eu sunt un adept şi un susţinător al autonomie, însă aceasta să fie egală cu cea din judeţele Călăraşi, Bihor şi Constanţa. Autonomia trebuie să aibă acelaşi nivel în întreaga ţară, deoarece statul român este unitar. In acelaşi timp, îmi este clar -şi sprijin de foarte mult timp această cauză- că trebuie dizolvată obstucţionarea descentralizării, sau altfel spus, trebuie eliminată împiedicarea creşterii autonomiei locale. Nu este util să se ţină morţiş la luarea unei decizii centralizate în cazul numirii directorilor de şcoli şi spitale, după cum nu este bine nici atunci când poliţia nu stă la dispoziţia autorităţilor locale. Menţinerea sistemelor centralizate le crează miniştrilor impresia că dispun de putere diferenţiată, aceştia crezând că puterea se măsoară în numărul de directori pe care îi pot demite, în loc să urmărească interesele comunităţilor. I-am rugat pe reprezentanţilor comunităţilor româneşti şi maghiare din judeţele Covasna şi Harghita să poarte un dialog reciproc mai strâns şi am primit promisuni în acest sens din partea ambelor părţi. Din păcate, în ambele comunităţi pot fi sesizate frustrări nefondate, însă ele trebuie să înţeleagă că azi nu mai poate fi cum era pe vremea lui Ceauşescu, nu mai pot fi aduşi aici directori din alte regiuni ale ţării. Pe de altă parte, majoritarii din judeţele Covasna şi Harghita trebuie să înţeleagă că în baza competenţei, românii au în mod egal acces la funcţiile publice”.

Haromszek, nr.5313 - 27.02.2008
Se întruneşte Consiliul Maghiar pentru Autonomie din Bazinul Carpatic
Farkas Reka

Tokes Laszlo, preşedintele CNMT, a iniţiat întrunirea Consiliului Maghiar pentru Autonomie din Bazinul Carpatic. “In urmă cu câţiva ani, în momentul înfiinţării acestui organism, am pornit de la ideea că dacă ne solidarizăm la nivelul Bazinului Carpatic, avem şanse mult mai mari să reprezentăm autodeterminarea maghiară” -a declarat Tokes Laszlo. In momentul înfiinţării organismului, UDMR nu şi-a asumat calitatea de membru, determinând în acelaşi timp atât Uniunea Maghiară din Voivodina cât şi Partidul Coaliţiei Maghiare din Tinutul de Sus să renunţe. Acum însă, partidele maghiare din Voivodina şi Tinutul de Sus sunt dispuse să facă partde din consiliu şi să dezbată probleme comune. Consiliul Maghiar pentru Autonomie din Bazinul Carpatic se va întruni în prima jumătate a lunii martie. Deocamdată nu se ştie dacă UDMR este sau nu dispusă să se afilieze. “In privinţa apropierii de UDMR, ne-a descurajat faptul că de la alegerile din 25 noiembrie încoace, Marko Bela oferă răspunsuri contradictorii la apelurile noastre la dialog. Bineînţeles că noi vom invita şi UDMR la acest forum” -a declarat Tokes Laszlo.

Haromszek, nr.5313 - 27.02.2008
Vizite la nivel înalt
Kuti Janos

Din presa din ţară am aflat că europarlamentarul Sogor Csaba şi Antal Arpad, reprezentantul nostru în Parlamentul român, s-au dus în Kosovo să spioneze, să studieze pe furiş modul în care albanezii au proclamat independenţa provinciei Kosovo, după care să-l pună în aplicare aici, acasă, în privinţa independenţei Pământului Secuiesc. Ruşii însărcinaseră familia Rosenberg şi au furat secretul bombei atomice de la americani. Totul iese la iveală. Boris Tadic a venit la timp aici şi a demascat viclenia. El a venit de fapt să culeagă informaţii. A aflat de la preşedintele Băsescu faptul că s-a reuşit împiedicarea proclamării independenţei Pământului Secuiesc, în sensul că nu li s-a acordat nici măcar o fărâmă de autonomie secuilor. Problema este că a întârziat, pentru că la noi s-a proclamat deja independenţa regiunii Kosovo. Preşedintele Băsescu a venit în Trei Scaune să vadă dacă nu cumva secuii şi-au proclamat pe ascuns independenţa. Intre timp, în secret s-a putut întâlni cu vechiul său prieten, Szasz Jeno. S-ar putea să se mai folosească de această relaţie. A vrut să mănânce gulaş. Se obişnuieşte cu mâncarea de pe la noi, deoarece şi anul trecut a mâncat acelaşi lucru. A fost încântat. Ar fi fost mai bine să fi fost servit cu ciorbă de cartofi. Poate că ar fi cumpărat câteva kilograme de cartofi. Să avem mai puţini, deoarece ni se strică în magazii. Măcar ar putea pune o vorbă la Bucureşti să nu se mai permită importul. Noi ne-am săturat deja de mâncarea altora. De aproape 20 de ani mâncăm ceea ce se găteşte la Bucureşti. El ştie că gulaşul comunismului a fost mai bun decât comunismul naţional de aici. L-au mâncat maghiarii, însă nouă, celor din zonele limitrofe nu ne-au rămas nici măcar firimituri ale drepturilor. S-a realizat egalitatea. Copiii maghiari pot învăţa limba română, la fel ca şi cei de naţionalitate română. Traian Băsescu a fost singurul care a fost de acord ca elevii maghiari să înveţe limba în regim de limbă străină. S-a gândit: cine ştie ce se va întâmpla? Nici Fidel Castro nu a domnit o veşnicie. Totul se termină odată. S-ar putea întâmpla ca România să recunoască independenţa provinciei Kosovo sau să ne acorde autonomia. Si atunci va fi binevenit ca în baza principiului reciprocităţii, elevii români să înveţe limba maghiară ca limbă străină. La noi toată lumea spune altceva decât gândeşte.In zadar afirmă maghiarii că nu vor independenţă ci doar autonomie. In pofida acestui fapt, despre noi se spune în continuu că am dori separare, independenţă, revizionism şi separatism.

Europai-Ido, nr.5 - martie 2008
După 96 de ani, Kosovo s-a rupt şi în mod oficial de Serbia / Legislativul de la Pristina a adoptat cu urale declaraţia de independenţă

Din 1912, Kosovo a fost sub autoritatea vecinului său nordic. Din 1981 încoace, albanezii ajunşi în ultimele decenii majoritari în regiune, au luptat mai întâi pentru transformarea patriei lor într-o republică autonomă în cadrul Iugoslaviei, iar după anii 1990, pentru independenţa Kosovo.

Kosovo, cu o suprafaţă de 10.877 kmp, se învecinează la nord şi est cu Serbia şi Muntenegru, la sud cu Macedonia iar la sud-vest cu Albania. Cei aproximativ 2 milioane de locuitori sunt în procent de 92% albanezi, de 4% sârbi şi 4% de alte naţionalităţi. 90% sunt adepţi ai religiei islamice sunite. In regiune sunt vorbite limbile albaneză, sârbă şi turcă. Pristina este capitala.

Este una din cele mai sărace economii din Europa, a fost considerată întotdeauna cel mai sărac teritoriu al fostei Iugoslavii, cel puţin jumătate din locuitori trăind în sărăcie. Kosovo este bogată în ape minerale însă investitorii o ocolesc de departe. Majoritatea locuitorilor se ocupă de agricultură. Rata şomajului este mare, salariile sunt mici, cel care poate îşi caută de lucru în străinătate.

96 de ani: Kosovo în Serbia

In 1912, după primul război balcanic, Kosovoul considerat leagănul statalităţii sârbe, i-a revenit Serbiei, iar ulterior, după primul război mondial, a devenit parte a Iugoslaviei (până în 1929 Regatul Sârbo-Croato-Sloven). Sârbii care au jucat un rol dominant în noua formaţiune statală au vrut să redobândească regiunea şi din punct de vedere etnic, asimilându-i sau obligându-i să se mute forţat pe albanezii care atunci se aflau deja în majoritate. In perioada 1945-46, Kosovo a devenit teritoriu autonom, iar în 1963 -teritoriu autonom în interiorul Republicii Socialiste Sârbe. Constituţia iugoslavă din 1974 i-a asigurat regiunii o autonomie considerabilă. Deşi regiunea aparţinea scriptic de Serbia, aceasta abia dacă exercita vreun control asupra ei.

In 1981, majoritatea albaneză kosovară a iniţiat o mişcare pentru ridicarea regiunii la rang de republică, însă această mişcare a fost calificată la Belgrad drept contrarevoluţie, a fost înfrântă cu ajutorul forţelor de ordine publică iar sute de albanezi au fost aruncaţi în închisoare. In 28 martie 1989, parlamentul sârb a adoptat o modificare a constituţiei, care a redus considerabil autonomia Kosovo iar în 28 iunie 1989, preşedintele sârb Slobodan Milosevici a rostit în faţa a milioane de oameni un discurs cu o vădită tentă naţionalistă. Drept răspuns, reprezentanţii albanezi din parlamentul regional au proclamat, la 2 iulie 1990, Republica Kosovo (pe atunci încă în interiorul graniţelor Iugoslaviei). Belgradul a dizolvat legislativul. In 1992, albanezii au ales -tot în mod semilegal-un “parlament” şi un “preşedinte al republcii”, în persoana lui Ibrahim Rugova.

Război de gherilă, bombardament NATO, înfrângere sârbă

La începutul anului 1998, organizaţia armată a albanezilor, Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a declanşat un război împotriva sârbilor pentru “eliberarea” regiunii, însă forţele sârbe de ordine au înăbuşnit brutal lupta de gherilă. Proiectul de pace elaborat, prin angrenarea marilor puteri, în vederea soluţionării crizei, a fost respins de preşedintele iugoslav Slobodan Milosevici iar armata iugoslavă a demarat înfiinţarea Kosovoului pur sârbesc din punct de vedere etnic. După eşecul negocierilor, în 24 martie 1999, NATO a început să bombardeze Iugoslavia. La 10 iunie, Belgradul a acceptat condiţiile. In regiunea din care sârbii se refugiau din calea represiunilor albaneze au intrat forţele internaţionale de menţinere a păcii, dirijate de NATO, KFOR iar administraţia a fost preluată de misiunea ONU. Rezoluţia 1244 adoptată la 10 iunie 1999 de Consiliul de Securitate al ONU recunoştea suveranitatea Iugoslaviei asupra Kosovo şi în acelaşi timp prevedea înfiinţarea unei autonomii însemnate pentru regiune.

La finele anului 2005, finlandezul Martti Ahtisaari, însărcinat special al ONU, a început o misiune în scopul stabilirii statutului definitiv al Kosovo. La începutul anului 2006, între sârbi şi albanezii kosovari au început tratative care au eşuat.

Partea sârbă nu a acceptat proiectul lui Ahtissaari, proiect care, în opinia Belgradului, privează Serbia de 15% din suprafaţa teritorială şi îi modifică arbitrar hotarele recunoscute în plan internaţional. In 8 noiembrie 2006, în Serbia este anunţată o nouă constituţie, care califică Kosovo drept parte inalienabilă a ţării.

Premierul kosovar Hasim Thaci a jucat un rol definitoriu în pregătirile pentru transformarea regiunii într-una independentă şi în proclamarea independenţei ei.

Se ştiu prea puţine despre bărbatul transformat din lider de gherilă în politician cu zâmbet larg, mereu elegant.

Ce este cert: Hasim Thaci s-a născut la 24 aprilie 1968 într-un mic sat, Brocna, situat în zona de centru a Kosovo, Drenica. Pe când studia filozofia şi istoria la Universitatea din Pristina, a devenit activist împotriva sârbilor iar în 1991 a fost ales lider al asociaţiei studenţilor albanezi.

Aflat la începutul carierei sale de tânăr intelectual, în 1995 a plecat în Elveţia -acolo trăieşte una din cele mai numeroase comunităţi albaneze vest-europene-, continuându-şi studiile de istorie şi politologie la Universitatea din Zurich. A părăsit apoi oraşul elveţian pentru ca în 1997 să devină Sarpele, unul din cei mai cunoscuţi lideri ai UCK-ului condus de Ibrahim Rugova, părintele ideii independenţei Kosovo.

El a fost cel care a reprezentat UCK la tratativele de pace purtate în 1999 la Rambouillet, în apropiere de Paris, iar atitudinea sa a fost una dură: nu a fost dispus să semneze acordul de soluţionare a situaţiei din Kosovo deoarece acesta nu prevedea organizarea unui referendum privind soarta regiunii din sudul Serbiei. La vremea respectivă, în Kosovo trăiau de trei ori mai mulţi sârbi decât azi însă albanezii erau şi pe atunci în majoritate.

S-a petrecut totuşi ceva. După câteva discuţii prelungi cu Madeleine Albright, pe atunci ministru american de externe, Thaci s-a reîntors în Kosovo, a discutat câteva zile cu tovarăşii săi luptători, după care a zburat înapoi la Paris şi a semnat acordul. Acesta tot nu a putut însă intra în vigoare deoarece preşedintele iugoslav Slobodan Molosevici nu retrăsese din Kosovo forţele poliţieneşti şi militare sârbe.

A urmat apoi bombardarea, timp de 78 de zile, de către NATO, a Serbiei, care a dus la predarea Belgradului, după care Thaci a apărut ca un adevărat politician (este adevărat că încă în uniformă de camuflaj).

Cu timpul, Thaci a schimbat hainele. In costum, la cravată, a înfiinţat Partidul Democrat din Kosovo (PDK).

Efectul de domino

Parlamentul de la Pristina a anunţat sâmbătă ruperea Kosovo de Serbia. Cele mai mari puteri occidentale sprijină transformarea regiunii locuite în majoritate covârşitoare de albanezi într-una independentă, ele subliniind în acelaşi timp că acest caz nu poate servi drept model pentru alte teritorii care aspiră la separare.

Albania a fost prima care a salutat independenţa Kosovo

Premierul albanez Sali Bersiha a declarat: de acum înainte va privi la ziua de 17 februarie ca la ziua “renaşterii” patriei sale Kosovo.

Proclamarea independenţei este un “eveniment important” pentru Kosovo -astfel a apreciat ministerul britanic de externe pasul parlamentului de la Pristina. După cum a arătat purtătorul de cuvânt al Foreign Office, este aşteptată o declaraţie oficială luni, după consfătuirea de la Bruxelles a miniştrilor de externe din cadrul UE.

Preşedintele ceh a atras atenţia asupra pericolului “efectului de domino” provocat de independenţa Kosovo. Intr-o declaraţie făcută unei staţii TV pragheze, Vaclav Klaus a arătat: în Europa de după cel de-al II-lea război mondial, proclamarea unilaterală a separării, “un astfel de pas, este fără precedent”. In urma acestuia, exemplul kosovar ar putea fi urmat şi în alte ţări ale lumii -a arătat el. După cum a adăugat Klaus, Republica Cehă se va alătura poziţiei majoritare adoptate în cadrul UE în problema privind recunoaşterea Kosovoului independent.

Europai-Ido, nr.5 - martie 2008
Kosovo, sau cinica prefăcătorie istorică
Stoffan Gyorgy

Toţi maghiarii susţin ideea ca Ungaria să recunoască independenţa Kosovo. Nimeni nu discută, nu întreabă şi nu cercetează însă dacă aceasta este legitimă sau nu.

A fost odată o ţară frumoasă, mare, în care trăiau mai multe popoare iar unul dintre ele era cel care o întreţinea, era legiuitorul ei. Menţinea ordinea, îndrăgea şi apăra meleagul, una din cele mai frumoase părţi de ţară. Până într-o zi când a început să se strecoare un alt popor, care în schimbul unor bani puţini şi a câtorva pahare de pălincă muncea foarte mult. Si-a construit biserică şi i-a cerut un preot ţării în care locuise până atunci şi de unde s-a strecurat aici. Conducerea ţării nu a observat că încetul cu încetul, cei care s-au strecurat aici ajunseseră să fie mai mulţi decât locuitorii indigeni. Ei nu mai cereau, în schimb revendicau din patria celuilalt popor. Si nu puţin. Au incitat la revoltă şi o a treia etnie, care li s-a alăturat, pentru că, zice-se, locuitorii indigeni le-au luat drepturile. A venit apoi o zi tristă de iarnă, în care cele două popoare s-au adunat împreună şi au hotărât să ia de la proprietarul de drept pământurile care li se cuvin…Si le-au luat.

Este greu de stabilit azi despre ce popoare şi ce pămâmânturi am vorbit, pentru că în decurs de 100 de ani este pentru a doua oară că se întâmplă aşa ceva în Europa. Este adevărat că în ultimul caz nu marile puteri ci un popor mic a decis în legătură cu apartenenţa pământurilor străvechi ale unei alte naţiuni…

Dacă aş fi maliţios, aş spune: aşa le trebuie, cel puţin află şi ei ce este Dumnezeul albanezilor… Pentru că şi din pământul nostru au destul. Dar nu sunt maliţios…Pentru că mă doare ceea ce am pierdut la fel cum îl doare şi pe sârb ceea ce a pierdut…Singura diferenţă este că sârbul îşi va redobândi ceea ce a pierdut, pentru că îşi iubeşte patria iar dacă vine vorba de naţiunea sa, nu se scindează!… Dacă înţelegeţi despre ce vorbesc.

Comentarii

comments powered by Disqus