Răsfoind presa maghiară din România

Răsfoind presa maghiară din România

Cu numai o zi înainte de reuniunea NATO de la Bucureşti, după ce am făcut nenumărate ocoluri printr-o capitală al cărui centru este blocat de dispozitive de securitate nemaivăzute până acum de români, m-am delectat la sedul redacţiei răsfoind extrase din presa maghiară din ţară. Desigur că nu mă aşteptam la vreo schimbare de ton, muzica acestei prese fiindu-mi, de multă vreme, bine cunoscută. În schimb, nuanţele noi sunt mai mult decât interesante, dacă le raportăm la evenimentul internaţional găzduit de Bucureşti şi, mai ales, la evoluţia regiunii balcanice. În paranteză fie spus, nu am putut să nu remarc trecerea aproape neobservată a unei soluţii pe care Belgradul a propus-o pentru rezolvarea, cel puţin pe moment, a situaţiei din statul fantomă numit Kosovo. Aceasta prezenta o mare doză de interes, chiar dacă presupunea deschiderea într-un viitor nedefinit, a unei posibilităţi de recunoaştere a stării de fapt din provincia pe care mă încăpăţânez să o numesc sârbească. Concret, propunerea presupunea o împărţire de tip cantonal a provinciei, în care majoritarii din fiecare canton să beneficieze de o largă autonomie şi de putere de decizie. Astfel, poliţia, vama şi alte elemente ale administraţiei din zona de nord a Kosovo, ar fi trebuit să fie controlate de comunitatea sârbă. Este mai mult decât evident că decidenţii de la Belgrad au mizat pe un anumit realism politic şi la fel de evident că, în caz de acord al părţilor implicate, s-ar fi ajuns la o detensionare a situaţiei din zonă. Cu toate acestea, refuzul a fost pe cât de clar, pe atât de sec – NU SE POATE. Pe un observator atent al ariei balcanice refuzul nu poate să nu îl lase pe gânduri, mai ales dacă ştie că nu alta, ci ACEASTA a fost soluţia aleasă pentru Bosnia-Herţegovina. De ce acolo s-a putut şi în Kosovo nu se poate, este o altă mâncare de peşte. Fără a mai despica firul în patru, e clar că există cercuri de putere care nu vor să se ajungă la pace între părţile implicate, menţinerea potenţialului exploziv justificând, pe mai departe, menţinerea controlului militar şi civil în defuncta Iugoslavie. În acest context, revin la presa maghiară din România care, spre deosebire de majoritatea mass media româneşti, analizează conform reţetelor proprii tot ce se întâmplă în Kosovo. Astfel, un anume Sylvester Lajos îl desfiinţează pe Dimitri Rogozin, ambasadorul Federaţiei Ruse la NATO, cel care a implicat în problema independenţei mafia albaneză a drogurilor, jignind, vezi doamne, establishment-ul occidental, ca şi când diplomatul rus ar putea avea vreo apăsare din această cauză. Aşa cum spuneam într-un editorial precedent, stimabilul Sylvester Lajos ar trebui să stea de vorbă cu un vameş sau cu un poliţist italian nu mai mult de cinci minute şi va afla că, într-adevăr, zona cea mai coruptă şi mai infestată de practici mafiote din Europa este Kosovo. Este posibil, totuşi, să greşesc, deoarece kosovarii au un mare rival în adunătura separatistă de la Tiraspol, dar asta e altă poveste. Mai zice d-l Lajos că albanezii din Kosovo sunt nişte biete victime ale asupritorilor sârbi, dar nu scoate o vorbuliţă despre teroriştii UCK ai lui Hashim Thaci. În schimb, conchide că, de acum, ochii ageri – remarcaţi batjocura – ai politicienilor români ar trebui să fie direcţionaţi nu numai asupra autonomiei autorităţilor europene, ci şi asupra autodeterminării sârbilor din Kosovo. În aceeaşi foaie, „Haromszek”, alt aşa-zis jurnalist, Farkas Reka, stă de vorbă cu deputatul Antal Arpad, cel care a fost prezent la parodia independenţei de la Pristina. Onor Arpad plesneşte de satisfacţie că i-a văzut pe albanezi fericiţi, în timp ce sârbii din nordul provinciei plângeau. Mai remarcă el că, spre binele său şi al celor care îl însoţeau, a avut noroc în zona sârbească, întrucât maşina sa avea număr de România, ceea ce ne spune multe despre măreţul curaj de sorginte turanică al personajului. Finalul interviului este apoteotic, întrucât dă lecţii politicienilor români despre cum ar trebui să fie abordată situaţia din Kosovo şi anunţă operaţiunea de lobby în parlamentul europen în sprijinul autonomiei ţinutului secuiesc. Cum este şi normal, nu va fi omis în operaţiune nici celebrul episcop Tokes Laszlo, la rândul său proaspăt europarlamentar. Ce trebuie să înţeleagă din toate astea românii cu mintea întreagă, e limpede. Chiar dacă minoritarii maghiari îşi mai nuanţează limbajul, nemaivorbind de o divizare a Transilvaniei, nu vor ezita să folosească până şi cel mai mic prilej pentru a-şi îndeplini visurile pe care se bazează construcţia unei ipotetice Ungarii Mari.

Comentarii

comments powered by Disqus