Traduceri din presa de limbă maghiară din România

Traduceri din presa de limbă maghiară din România

Szekely hirmondo, nr.6 – 15-21.02.2008
Opinii. Comunicate
Dacă e marţi, e autonomie
Roman Gyozo

Cert este că atunci când aud de autonomie, majoritatea politicienilor şi ziariştilor români ar pune imediat mâna pe pistol – dacă ar avea aşa ceva. Ei văd… pierderea Transilvaniei, că doar îşi aduc bine aminte de faptul că înainte de 1918, reprezentanţii lor care se agitau în Parlamentul de la Budapesta, în frunte cu Iuliu Maniu de la partidul ţărănist, au cerut mai întâi autodeterminare pentru românii transilvăneni, iar mai târziu au început să viseze la înfiinţarea României Mari. Se tem că acest lucru s-ar putea întâmpla şi invers, astfel că vor să obstrucţioneze din start orice fel de aspiraţie autonomistă.

Iminenta independenţă a regiunii Kosovo le-a trezit din nou teama şi oricât ar fi România membru UE, nu le-ar plăcea ca regiunea să iasă de sub suveranitatea sârbă. Până şi preşedintele ţării, Traian Băsescu, a făcut mai multe declaraţii pe acest subiect. Asta pentru că exemplul este, nu-i aşa, molipsitor, şi poate şi maghiarimea secuiască ar refuza suveranitatea românească! Deşi nu ar dori decât să-şi decidă singură viaţa, adică să aibă o autonomie lărgită. Antal Arpad din Trei Scaune a declarat că regiunea Kosovo ar putea fi, într-adevăr, un exemplu de urmat, că el şi colegul său, Tamas Sandor, au decis să le prezinte politicienilor români câte feluri de autonomie există pe bătrânul nostru continent. Vor face acest lucru în fiecare zi de marţi, sub forma unor declaraţii politice.

Primul care a vorbit a fost Tamas Sandor, el arătând că în 11 din cele 27 de ţări membre UE există diferite forme de autonomie. De pildă în Belgia, germanii au autonomie teritorială, într-o ţară în care trăiesc doar 100 de mii de germani, adică 1% din totalul locuitorilor. În zona locuită de valoni, numărul lor este de 71.500, de aceea aici, şi germana este – alături de cea franceză – limbă oficială! Pe o suprafaţă de 854 kmp, germanii au consilii comunitare şi un guvern comunitar separat, premier fiind Karl-Heinz Lambertz. În afară de cultură şi învăţământ, autoguvernarea se ocupă şi de colaborarea internaţională.

Da, putem lua ca exemplu şi Belgia.

Haromszek, nr.5303 – 15.02.2008
Pariul pierdut al conducătorilor- Asociaţia pentru Pământul Secuiesc

Deşi înfiinţarea Asociaţiei pentru Pământul Secuiesc s-a numărat, zice-se, printre priorităţile UDMR, iniţiatorii încercând să obţină prin intermediul ei dezvoltarea economică a maghiarilor – şi redobândirea electoratului acaparat de UCM şi CNS – Albert Almos şi Demeter Janos nu au fost capabili nici după repetatele respingeri ale Tribunalului Sfântu Gheorghe, să întocmească în mod corespunzător documentaţia privind înregistrarea asociaţiei.

Potrivit mult lăudatei strategii, organizaţia anunţată în anul 2007 ar fi trebuit să reprezinte pilonul de bază pe care s-ar fi clădit autonomia teritorial-administrativă a judeţelor Covasna, Mureş şi Harghita. Problema este că după trecerea unui an ne aflăm încă la stadiul de proiect. Probabil că transpunerea în practică va dura o veşnicie.

Domnilor, trebuie să ne reevaluăm poziţia faţă de această problemă!

Convingerea noastră este că tergiversarea problemei de către d-voastră este cauza.

Trebuie să recunoaşteţi că ai d-stră colegi din judeţul Harghita sunt mult mai inventivi şi mai consecvenţi când vine vorba de dezvoltarea economică a Pământului Secuiesc. Este întemeiată nemulţumirea primarului localităţii Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman, care, săturându-se de repetatele amânări privind înregistrarea Asociaţiei pentru Pământul Secuiesc şi asociindu-se cu Borbely Csaba, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Harghita, doreşte să mute sediul organului decizional.

Marton Janos, alegător de pe Pământul Secuiesc / Covasna

Europai-Ido, nr.4 – februarie 2008
Maghiarime transformată în slugă
Csiki Sandor

Dacă eşti maghiar şi ştii prea multe despre istoria Transilvaniei, ia-o asupra ta. Dacă într-o bună zi vei veni la Târgu Mureş – care odinioară purta numele de Târg Secuiesc şi fusese capitala Pământului Secuiesc -, istoria te va surprinde şi mai tare.

Pentru că dacă în calitate de maghiar liber şi cu coloană vertebrală îl vei saluta în limba maghiară pe şoferul de autobuz, pe taximetrist, pe vânzătorul de ziare sau poate pe vânzătorul din magazin, ţi se va răspunde de cele mai multe ori în limba română şi poate că respectivul te mai şi trimite, în gând, undeva.

Pentru că acum şi aici, toate acestea sunt deja ceva obişnuit. Degeaba ştii tu că în urmă cu mai bine de 30 de ani nu prea auzeai vorbindu-se româneşte în centrul oraşului tău preferat, că toată lumea vorbea limba care a dus la înflorirea acestui oraş. Totul nu ţine acum decât de trecut.

Acea situaţie s-a schimbat radical. Si vinovat este atât cel pe care ni l-a adus pe cap invazia comunistă şi globală cât şi cel care îşi bagă singur gâtul în jugul românesc şi se ploconeşte în faţa stăpânilor străini pentru o existenţă slugarnică.

Tu, cel care ai fost locuitor străvechi al acestei aşezări şi care ai moştenit de la strămoşii tăi toate pietrele tale de aici, cum te-ai putut coborî până la acest nivel, cum poţi îndura fără să te revolţi faptul că eşti nimicit?

Cum este posibil să trăieşti umilit, călcat în picioare şi degradat în acest oraş transilvănean în care înaintaşii tăi au construit o Biserică Cetate, o Primărie şi un Palat al Culturii? Si încă tot tu le eşti recunoscător veneticilor care te lasă să trăieşti aici.

Cum este posibil ca azi să aplauzi până şi faptul că invadatorii sunt dispuşi, după ani de zile, să pună pe zidul Palatului Culturii construit de cosangvinii tăi o plăcuţă cu denumirea lui străveche, în limba maghiară?

Chiar atât de jos ai ajuns? Chiar nu realizezi că eşti vlăstarul poporului care a creat o lume în această zonă maghiar secuiască? Oriunde ai privi în centrul oraşului tău preferat, ţi se înfăţişează în faţa ochilor urme ale culturii tale.

Si atunci de ce te simţi tensionat când şoferul de autobuz, taximetristul, vânzătorul, sau funcţionarul face scârbit o grimasă dacă i te adresezi în limba maghiară? Si te priveşte cu atâta scârbă şi îţi răspunde în limba invadatorilor de parcă i-ar fi luat felia cu untură.

Lucrurile au stat exact invers. El ar trebui să se simtă tensionat. Pentru că el ţi-a invadat cultura, el a păstruns în spaţiul tău vital, el a aclimatizat comunismul şi el trebuie să se adapteze la acel spaţiu spiritual în care a picat pe neaşteptate.

Ce se vede însă acum? Vezi mai degrabă că secuiul se ascunde, se ploconeşte şi consideră că acolo unde el este locuitor indigen, caracterul său maghiar este ceva ce trebuie ţinut ascuns.

În viaţa publică, maghiarul i se adresează deseori în limba română maghiarului. În sala de şedinţe – ridicată de maghiari – a Primăriei, maghiarul se ploconeşte în limba română. În multe din instituţiile noastre, doar portarul, femeia de serviciu şi curierul mai sunt maghiari. Şi se bucură până şi de pomană.

De acum înainte, este permisă predarea geografiei României şi în limba maghiară. În schimb, în manualul maghiar nu vei mai putea scrie în limba maghiară Târgu Mureş.

Ploconeşte-te în continuare, maghiarule secui slugă!

Europai-Ido, nr.4 – februarie 2008
Ungaria nu a fost ci nu este…
Stoffan Gyorgy

“Ungaria nu a fost ci nu este….” – spusese Franz Iosif cu ocazia unei vizite în Ungaria. Zadarnic l-au învăţat săptămâni întregi ce trebuia să spună, citându-l pe Szechenyi. A fost o prostie care azi însă a devenit realitate. Ungaria nici nu a fost, nici nu este….A fost doar un vis, doar o încercare grandioasă şi stupidă care a început, în ţara ciuntită, cu Arpad şi s-a încheiat cu Horthy Miklos. Nu este o greşeală că am scris ţară ciuntită, pentru că poporul lui Attila, secuii, trăiesc şi vor mai fi chiar dacă există printre ei ticăloşi miliardari care în schimbul banilor, sar unii la gâtul altora pentru câte o funcţie politică, fără a le păsa de dăinuirea naţiunii, de viitorul, de revendicările ei autonomiste. Ticăloşilor le trebuie şi mai mult iar la Bruxelles ajung mari domni. În Ungaria se petrec azi atâtea josnicii câte n-a văzut lumea de un mileniu. Nu asta este însă mica naţiune din Bazinul Carpatic, dar nici celelalte naţiuni care convieţuiesc cu noi.

Problema de bază este impasibilitatea totală a societăţii din Ungaria faţă de normele morale. Dacă ar exista intelectualitate ungară şi conducere bisericească ungară, protestele puteau fi răspunsul imediat la accederea la putere a forţelor comunist-sioniste. Măsurile întreprinse de actualul guvern, seria de crime comise de acesta, legalizate prin reformarea sistemului sanitar sunt identice, pentru mine, cu mesajul pancartelor de la Ierusalim, din Tel Aviv, care îi îndeamnă pe oamenii de acolo să se mute în noua patrie, Budapesta. Si mai dramatică este însă discriminarea pozitivă care fie trece cu vederea, fie pedepseşte cât de uşor se poate toate păcatele ţiganilor din Ungaria. Mai explicit: guvernul Gyurcsany face azi ceea ce făcuseră Habsburgii, adică pun două etnii, două naţiuni să se împuşte reciproc. Şantajează, în spiritul sintagmei “divide et impera”.

În timp ce societatea este preocupată de scandalurile interne, o naţiune fascistă din Est, primitivă, care se consideră aleasă şi care numără zeci de mii de oameni, se mută în noua patrie, cumpără Ungaria, îi distruge amintirile istorice – aşa cum a procedat şi în Irak – iar prin şantajul cu ţigani ţine maghiarimea în frâu, sub presiune, în propria-i patrie. Iar dacă cineva îşi ridică glasul împotriva infracţiunilor comise de ţigani, a justiţiei, a poliţiei sau a guvernului, ori este vizitat de fisc, ori moare de tânăr într-un accident rutier sau face brusc o comoţie celebrală… iar dacă este vorba de o organizaţie civilă, procuratura ia măsuri pentru interzicerea ei! Gyurcsany a anunţat programul “O Nouă Ungarie” pe care, prin măsuri drastice, îl şi aplică. În această Nouă Ungarie însă, un singur neam nu mai are loc: maghiarul, care îşi iubeşte istoria, trecutul şi patria. E fascist, e extremist şi antisemit (chiar dacă este evreu!). Este duşmanul progresului, al Europei, al lumii.

Ceva se pregăteşte în Ungaria, ceva ce se va răsfrânge asupra lumii şi va mătura josnicia sionistă, masonică. Pluteşte în aer, sâsâie şi numai că nu explodează. Si nu numai în Ungaria. În toate statele UE – în care lumea şi-a dat seama ce înseamnă tratatul de la Lisabona – a pornit ceva de care homalăii, bănoşii fără religie şi credinţă aflaţi la conducerea UE, liberalii imoralităţii se tem. Pentru că dacă scânteia ajunge la capătul fitilului, se va termina şi cu ei…

Pe lângă toate acestea, şi nebunul aflat la celălalt capăt al lumii îşi ajută prietenii israelieni să atingă sfârşitul, în momentul în care vrea război, în care crede că se poate lupta cu Dumnezeu. Dar nu te poţi lupta. Iar actualul Hitler al lumii, Bush, va realiza în curând acest lucru. Pustiirea totală a Americii este inevitabilă şi prin asta vor fi recreate toate valorile pe care le calcă în picioare. Naţiunile vor trăi în pace şi bunăstare, revenind la ordinea pe care nu au mai putut-o urma după umilinţa masonică franceză. Bush se pregăteşte de ultimul său război.

Haromszek, nr.5304 – 16.02.2008
Viaţă publică
Trebuie să se profite de situaţia din Kosovo / Este necesar să se acţioneze în comun
Farkas Reka

Cea mai mare provocare a anului în curs pentru maghiarimea transilvăneană o reprezintă modul în care va profita aceasta de situaţia creată în urma câştigării independenţei regiunii Kosovo” – a accentuat deputatul Antal Arpad care, împreună cu europarlamentarul Sogor Csaba, va pleca la Pristina pentru a fi prezent, duminică, la proclamarea independenţei. Ieri, Antal Arpad a formulat două propuneri concrete, considerând că ar fi necesar ca toate organizaţiile politice maghiare transilvănene şi organizaţia civilă care militează pentru autonomie (CNS) să acţioneze în comun. Liderii organizaţiilor de reprezentare a maghiarimii transilvănene ar trebui să se întâlnească şi să formuleze o scrisoare pe care să o trimită miniştrilor de externe şi ambasadorilor ţărilor care recunosc independenţa regiunii Kosovo. În mod asemănător ar putea proceda, în PE, europarlamentarii maghiari transilvăneni, informându-şi colegii – printr-o astfel de scrisoare- în legătură cu faptul că, de decenii întregi, maghiarimea din Transilvania, de pe Pământul Secuiesc, luptă cu mijloace paşnice, democratice, pentru autonomia teritorială, iar dacă recunosc independenţa regiunii Kosovo – realizată cu preţul multor jertfe şi al unor însemnate investiţii materiale americane, respectiv europene – în schimb nu sunt dispuşi să accepte justeţea pretenţiei maghiare, înseamnă că susţin soluţia violentă, ignorând calea paşnică. “Din păcate, marile puteri sunt foarte comode, acordă atenţie unei regiuni doar dacă se generează vreun conflict. Prin această scrisoare comună am putea atrage atenţia asupra noastră, iar acţiunea unitară ar putea avea o forţă penetrantă” – a accentuat Antal Arpad, care s-a angajat să formuleze scrisoarea şi să iniţieze coordonarea între organizaţiile vizate.

Haromszek, nr.5305 – 18.02.2008
Proclamarea independenţei provinciei Kosovo

Parlamentul din Kosovo a adoptat ieri după-amiază, la ora 15,50, documentul privind proclamarea independenţei regiunii. Reprezentanţii fostei regiuni sârbe au votat în unanimitate independenţa. Partea esenţială a declaraţiei, încă înaintea adoptării, a fost citită în limba sârbă de către premierul Hashim Thaci, accentuând astfel faptul că toţi cetăţenii provinciei Kosovo vor fi consideraţi cetăţeni de rang egal.

Formaţiunile politice din ţară au lansat atacuri la adresa UDMR, care a insistat ieri într-un comunicat asupra recunoaşterii de către România a independenţei regiunii. Menţionarea creării unui precedent a generat o fermă împotrivire din partea partidelor naţionaliste.

“Începând de azi, provincia Kosovo este mândră, independentă şi liberă” – a declarat Hashim Thaci, în cadrul adunării extraordinare a parlamentului de la Pristina. “Nu am încetat niciodată să credem că într-o bună zi vom face parte din naţiunile libere ale lumii”. Noul stat va fi unul democratic şi multinaţional – a adăugat el. Premierul kosovar a promis în cuvântarea sa păstrarea diversităţii culturale şi a felicitat misiunea UE, care sprijină dezvoltarea democratică a provinciei Kosovo şi realizarea proiectelor sale.

Serbia nu este dispusă să recunoască în mod legitim mult aşteptata declaraţie de independenţă, Belgrad condamnând din start proclamarea unilaterală a provinciei Kosovo. SUA şi majoritatea statelor membre au comunicat faptul că recunosc şi susţin înfiinţarea unei provincii independente şi democratice. Moscova a cerut convocarea imediată a Consiliului de Securitate a ONU în problema Kosovo, respingând proclamarea independenţei. Două teritorii separatiste ale Gruziei au comunicat ieri faptul că vor cere Rusiei şi ONU recunoaşterea independenţei lor.

Episcopul Artemie, conducătorul bisericii orotodoxe sârbe din Kosovo a declarat: “Kosovo a fost dintotdeauna o provincie sârbă şi aşa va şi rămâne.” El a făcut apel la guvernul lui Voislav Kostunica în vederea adoptării unei poziţii armate în sensul împiedicării, cu ajutor rus, a proclamării independenţei de către provincia separatistă. Slobodan Samardzic, ministrul sârb responsabil cu problemele legate de Kosovo, a accentuat: “Belgrad nu are intenţia să colaboreze cu misiunea UE din Kosovo şi nici cu “instituţiile ilegale” ale albanezilor din Kosovo. “Am făcut apel la toţi locuitorii provinciei Kosovo şi la locuitorii din zonă să îşi păstreze calmul şi să nu răspundă la provocări” – a formulat la Bruxelles, Jens Mester, purtătorul de cuvânt al UE. După cum a declarat, “comunitatea internaţională nu va tolera acţiunile violente în Kosovo”.

Poziţia părţii române – legată de proclamarea independenţi provinciei şi cunoscută pe plan internaţional – este neschimbată – a declarat ministrul de externe Adrian Cioroianu. Bucureştiul a fost dintotdeauna împotriva independenţei regiunii Kosovo, deşi a semnalat că doreşte să acţioneze în armonie cu UE. Mircea Geoană, preşedintele PSD, a declarat că este o decizie înţeleaptă faptul că România nu recunoaşte independenţa regiunii Kosovo. Lucian Bolcaş, vicepreşedintele PRM, a descris evenimentele într-o imagine dramatică, afirmând că partidul său urmăreşte cu îngrijorare proclamarea unilaterală a independenţei provinciei. UDMR consideră că proclamarea independenţei provinciei Kosovo este o consecinţă necesară a procesului de reorganizare care a avut loc în ultimul deceniu şi jumătate în Europa central răsăriteană şi în zona balcanică occidentală – se menţionează în comunicatul uniunii. Cei doi semnatari ai documentului, Marko Bela, preşedintele UDMR şi Kelemen Hunor, preşedinte executiv, formulează astfel: România nu trebuie să amâne recunoaşterea provinciei Kosovo. Totodată există speranţa că sârbilor minoritari în Kosovo li se vor asigura drepturi individuale şi colective, necesare dăinuirii pe pământul natal. UDMR consideră că pentru soluţionarea problemelor etnice trebuie găsite instrumente politice paşnice, felicitând participarea activă a UE în privinţa căutării soluţiilor vizând provincia Kosovo. UDMR mai aminteşte că, prin acest fapt, ţările europene au creat un precendent şi, ca urmare, de acum încolo nu se pot delimita de soluţionarea altor problemele etnice nerezolvate. Andrassy Arpad, secretarul Comisiei Permanente a Consiliului Naţional Secuiesc, a declarat că recunoaşterea independenţei ar trebui să creeze un precedent care să accelereze soluţionarea aspiraţiilor legate de autonomia Pământului Secuiesc.

Haromszek, nr.5305 – 18.02.2008
De azi pe mâine
Fericirea albaneză din Kosovo
Sylvester Lajos

În zona balcanică s-a dărâmat definitiv castelul de nisip al Trianonului. Schipetarii kosovari s-au săturat de biciul sârb şi de supravegherea internaţională de opt ani şi – profitând de condiţiile create de separarea lor practică – ieri şi-au proclamat independenţa. Au existat şi există şi în prezent şantaj şi ameninţări din partea imperiului rus în sensul că independenţa regiunii Kosovo va demara un lanţ de evenimente. Versiunea cea mai relevantă îi aparţine lui Dimitri Rogozin, ambasadorul Rusiei în NATO, care implică în problema independenţei şi mafia albaneză a drogurilor, mafie care în opinia sa a mituit politicieni occidentali în schimbul independenţei. La această jignire privind şantajul se mai adaugă acel scenariu prin care provincia locuită în procent de 90% de albanezi este prezentată ca un focar de război, care va avea ca rezultat separarea albanezilor macedoneni, după care vor urma muntenegrenii şi în cadrul unui război se va obţine înfiinţarea Albaniei Mari. În opinia lui Rogozin se vor amplifica şansele ca în cadrul hotarelor Rusiei republicile nerecunoscute internaţional să se separe.

Rogozin, care ar trebui să fie un politician responsabil, afirmă că politicienii occidentali se află sub presiunea albanezilor radicali, a teroriştilor şi extremiştilor, asemănând “extinderea” albaneză cu cea a lui Hitler.

Nu se aminteşte însă de faptul că locuitorii regiunii – locuite în procent de 90% de albanezi – au fost exterminaţi, umiliţi în masă şi privaţi de drepturile lor.

Exemplul albanez este foarte plin de învăţăminte în privinţa maghiarilor care trăiesc în minoritate, mai ales acel aspect potrivit căruia sârbii din Kosovo vor primi în cadrul noului stat o autonomie deplină şi o autodeterminare descentralizată, sub supravegherea forţelor NATO care staţionează pe teritoriul ţării.

Se pare că ambasadorul Rogozin nu cunoaşte situaţia maghiară, mai ales situaţia maghiară transilvăneană, deoarece în caz contrar ar fi extins reţeta schimbărilor şi asupra noastră. Să facem noi acest lucru, amplificând şi de această dată necesitatea următorului fapt: de acum încolo, ochii ageri ai politicienilor români să fie direcţionaţi nu numai asupra autonomiei minorităţilor europene, ci şi asupra autodeterminării sârbilor din Kosovo.

Haromszek, nr.5306 – 19.02.2008
Antal Arpad în Kosovo/Albanezi sărbătorind, sârbi plângând
Farkas Reka

Deputatul Antal Arpad şi europarlamentarul Sogor Csaba au plecat la Pristina, la sărbătoarea proclamării regiunii Kosovo. Ieri, la prânz, în drum spre Bucureşti, Antal Arpad a răspuns telefonic la întrebările noastre:

Antal A: Prima noastră impresie a fost destul de neplăcută, deoarece la graniţa sârbo-kosovară s-a creat o demonstraţie spontană şi a trebuit să aşteptăm peste două ore. Sârbii s-au adunat şi au început să scandeze: “Kosovo e Serbia, “Kosovo este al sârbilor”. În Pristina, sute de mii de oameni au sărbătorit pe străzi. Parcă ne aflam în SUA dat fiind faptul că pe străzi existau tot atâtea steaguri ale SUA câte steaguri ale regiunii Kosovo. Au existat şi drapele ale Germaniei şi Franţei. Am fost la Hotel Grand Pristina, unde premierul, şeful statului şi preşedintele parlamentului au declarat faptul că provincia este independentă. Această locaţie nu a fost aleasă întâmplător. Despre acest hotel trebuie să se ştie faptul că la începutul anilor ‘90, sârbii au inscripţionat la intrare: “Intrare interzisă câinilor şi albanezilor. De acolo ne-am deplasat la Kosovska Mitrovica. Localitatea era plină de tancuri şi s-a văzut clar că situaţia se află sub controlul deplin al forţelor KFOR. Kosovska Mitrovica era cel mai apărat oraş kosovar. Partea albaneză a oraşului era în sărbătoare, iar în partea sârbă, oamenii plângeau.

Farkas R: Aţi reuşit să vorbiţi cu localnicii? Cum se manifestă albanezii şi sârbii în privinţa independenţei?

Antal A: În Pristina am stat de vorbă cu albanezi şi ei ne-au spus că aşteaptă acest moment de 600 de ani, că sunt fericiţi şi se bucură că au scăpat de sârbi, deoarece au fost în permanenţă umiliţi în deceniile care au trecut. În zona de graniţă am vorbit cu sârbii, care plângeau pur şi simplu. Noi am avut norocul să ne aflăm într-un autoturism cu număr de înmatriculare din România. Sârbii îi iubesc pe români dar totuşi unii nu se uitau la noi cu ochi prea buni.

Farkas R: Mass media din România şi sfera politică au luat în nume de rău călătoria dumneavoastră. Ce părere aveţi despre acest lucru?

Antal A.: Am mai spus-o anul trecut şi acum doi ani şi acelaşi lucru l-am repetat în Kosovo, în faţa posturilor de televiziune: noi considerăm modelul kosovar drept unul negativ, acesta fiind drumul care nu trebuie urmat. Am formulat mesajul conform căruia noi, maghiarii şi românii trebuie să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat la Kosovo. Sunt trist din cauza modului vehement prin care sfera politică românească a reacţionat la toate acestea. Acest lucru dovedeşte pe de o parte faptul că această problemă nu este abordată aşa cum trebuie, iar pe de altă parte faptul că situaţia nu este cunoscută. Ziariştii mi-au adresat întrebări din care reiese în unanimitate faptul că nu dispun nici de informaţii minime în legătură cu Kosovo. Nu stiu care este diferenţa dintre autonomie şi independenţă. Mass media din România sunt neinformate în acest sens, ceea ce se observă şi în sfera politică. Partidele româneşti ar trebui să facă o autoanaliză, deoarece, practic, în acest moment, UDMR afirmă acelaşi lucru ca şi SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie şi peste 20 de ţări ale Europei. Ar trebui să observe faptul că probleme sunt cu ele, nu cu noi.

Farkas R: Vineri aţi formulat un apel ca forţele politice maghiare şi organizaţiile civile – care îşi asumă problema autonomiei- să redacteze în comun o scrisoare, pe care să o înainteze miniştrilor de externe şi ambasadorilor ţărilor care recunosc independenţa regiunii Kosovo, iar europarlamentarii maghiari transilvăneni să facă lobby în comun la Bruxelles. Aţi primit răspuns în acest sens?

Antal A: Sogor Csaba, persoana cu care am fost în Kosovo, mi-a semnalat că este dispus să facă în continuare lobby la Bruxelles. Toro Tibor a înaintat propunerea mea lui Tokes Laszlo. Din partea acestuia voi primi răspuns în curând. Mă bucur de faptul că membrii conducerii UDMR au formulat aceeaşi poziţie pe care aş fi formulat-o eu în legătură cu provincia Kosovo. Trebuie să port negocieri în ceea ce priveşte paşii următori. Nu ştiu cine este dispus să adere la această iniţiativă.

Haromszek, nr.5306 – 19.02.2008
De azi pe mâine
Nedumerirea lumii
Sylvester Lajos

Independenţa provinciei Kosovo a fost proclamată unilateral şi prin acest lucru, în zona occidentală a Balcanilor s-a creat – deocamdată pe hârtie! – un nou stat. Spaţiul Iugoslaviei se sfărâmă în continuare şi acest lucru poate avea urmări momentane sau de viitor. Haos, sau acord – care cu greu poate fi imaginat – dar şi un nou conflict armat. Acest lucru nu este doar problema Serbiei şi a albanezilor kosovari. Va atrage de asemenea şi atenţia lumii.

În momentul de faţă, interesantă este reacţia internaţională, deoarece indiferent dacă este vorba despre provincia independentă Kosovo sau de un stat declarat independent, viitorul păcii regiunii separate depinde de modul cum reacţionează ţările învecinate, cele îndepărtate şi organismele internaţionale. Nu se poate observa nimic ce ne-ar putea linişti: Consiliul de Securitate al ONU este un oficiu de prisos, care a aruncat întotdeauna responsabilitatea în cârca altora. UE este divizată în privinţa abordării acestei probleme. Cel puţin şase-şapte ţări se tem de recunoaşterea regiunii Kosovo – Spania, Grecia, Cipru, Slovacia, Cehia şi România – dar ar putea exista şi mai multe. Prima care s-a exprimat a fost România, ea respingând în unanimitate decizia privind independenţa unilaterală a provinciei Kosovo, toate partidele româneşti fiind de acord cu susţinerea Serbiei. Cu excepţia UDMR, care ar urgenta guvernul român în privinţa recunoaşterii noului stat.

Opoziţia manifestată oferă răspuns la rădăcinile şi la natura rezervelor. Înfiinţării statului kosovar i se opun acele state care se confruntă cu grave probleme etnice şi în locul adoptării unor soluţii şi acorduri lucide, reacţionează cu mânie la “precedente”, ca nu cumva subordonaţii lor de alte etnii să înveţe din cele întâmplate şi din ceea ce se va întâmpla şi să prindă curaj în privinţa solicitării autodeterminării. În mod ipocrit se pomeneşte de “principiul-domino”, în loc să se atragă atenţia asupra autonomiilor care reprezintă modelul unei convieţiuiri normale. Acestea sunt pur şi simplu negate şi declarate drept inexistente.

Atitudinea Rusiei ar putea fi considerată logică şi aproape că ar putea fi înţeleasă ţinând cont de faptul că Putin doreşte să reobţină cu orice preţ statutul de superputere, desigur întotdeauna de partea “fraţilor sârbi”.

Din această cauză la Belgrad se flutură drapele ruseşti şi de aceea Putin este numit cetăţean de onoare în oraşele sârbe, în timp ce în localitatea kosovară Pristina flutură drapelele americane, deoarece în privinţa speranţelor din Kosovo, SUA este principalul garant. Numai că SUA se află destul de departe şi nu se ştie până unde se vor extinde interesele acestora. Cert este că cuibul de viespi este din nou agitat.

Haromszek, nr.5306 – 19.02.2008
Isteria-Kosovo şi manifestări antimaghiare în România
Farcadi Botond

Viaţa politică românească a fost tulburată temeinic de proclamarea independenţei provinciei. Liderii partidelor politice au atacat ieri UDMR cu o vehemenţă nemaiîntâlnită de mult timp, motivul fiind faptul că Uniunea a susţinut recunoaşterea independenţei. Politicienii naţionalişti i-au numit pe liderii UDMR terorişti. Au existat şi opinii potrivit cărora preşedintele UDMR, Marko Bela, ar trebui arestat imediat.

Marko Bela a declarat în cadrul conferinţei de presă de ieri: România nu poate amâna recunoaşterea independenţei deoarece numeroase ţări ale lumii, cum ar fi SUA sau alte mari puteri europene procedează astfel. Preşedintele UDMR a evidenţiat faptul că mai devreme sau mai târziu, România va trebui să recunoască independenţa. Kosovo nu poate fi considerat o analogie, ci doar o bază de comparaţie – a adăugat el. Independenţa provinciei reprezintă un precedent în sensul că UE şi comunitatea internaţională trebuie să-şi asume un rol activ în privinţa creării de soluţii şi mijloace politice, menite să soluţioneze problema etnică şi drepturile comunitare. El a evidenţiat în continuare faptul că UDMR, începând de la înfiinţarea sa, a respins mijloacele violente de validare a drepturilor minoritare.

Poziţia UDMR în problema Kosovo a creat o adevărată isterie în cercul politicienilor români. Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare, a alarmat opinia publică românească afirmând că în data de 15 martie, în Transilvania vor avea loc tulburări stradale. Şi celelalte partide au condamnat poziţia UDMR, în timp ce în declaraţiile lor a fost reiterată integritatea teritorială a României şi faptul că, în ţară, protecţia drepturilor minorităţilor este exemplară şi din această cauză modelul din Kosovo nu poate fi aplicat în România.

Jandarmeria judeţului Cluj a comunicat ieri faptul că vor fi amendaţi câţiva participanţi ai manifestării de simpatie organizată duminică, la Cluj, printre care Patrubany Miklos, preşedintele Uniunii Mondiale a Ungurilor. Duminică seară, la Cluj, mai multe organizaţii civile maghiare din Transilvania au organizat o demonstraţie paşnică de 20 de minute, salutând prin inscripţii proclamarea independenţei provinciei Kosovo şi cerând autonomia Pământului Secuiesc. La manifestare au participat aproximativ 30-40 de persoane. Jandarmeria l-a amendat şi pe Sandor Krisztian, preşedintele Consiliului Maghiar de Tineret.

Preşedintele statului, Traian Băsescu, i-a chemat ieri la consultări pe liderii partidelor parlamentare. După consfătuire, preşedintele a accentuat: România nu îşi schimbă poziţia anterioară, potrivit căreia nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. Preşedintele a recunoscut că există aspecte de îmbunătăţit în privinţa minorităţilor naţionale, însă şi în judeţele Harghita şi Covasna se întâmplă lucruri care pot fi interpretate drept o epurare etnică împotriva românilor

Haromszek, nr.5307 – 20.02.2008
Stiri interne
Tokes: soluţionarea provinciei Kosovo este exemplară
MTI/Mediafax/ Farcadi Botond

Europarlamentarul Tokes Laszlo a declarat în cadrul şedinţei de la Strasbourg a Parlamentului European: “Convingerea noastră este că lupta paşnică a maghiarilor din România pentru autonomie şi pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc vor putea duce la rezultate prin intermediul unei contribuţii binevoitoare din partea UE. El a mai adăugat: soluţionarea problemei provinciei Kosovo este în acest sens exemplară şi reprezintă un precedent. Episcopul a arătat că realizarea în Kosovo a proiectului Ahtisaari care prevede supravegherea internaţională a caracterului de stat de drept, dovedeşte că în zona noastră relaţiile dintre diferitele etnii şi comunităţi naţionale nu pot fi considerate nici pe departe soluţionate, însă prin intermediul unei colaborări internaţionale, în viitor se vor putea găsi soluţii pentru toate situaţiile critice.

Haromszek, nr.5307 – 20.02.2008
Pentru cine este importantă autonomia?

Preşedintele Traian Băsescu s-a referit luni seara în cadrul unei emisiuni a postului Realitatea şi la autonomie, afirmând că el susţine extinderea nivelului autonomiei locale. Constituţia actuală asigură unitatea teritorială a ţării şi, ca urmare, autonomia anumitor regiuni nu poate fi altceva decât o temă de dezbateri. În opinia preşedintelui, despre autonomie vorbesc doar politicienii, oamenii de rând având alte preocupări. Pe Pământul Secuiesc oamenii sunt ocupaţi cu munca – a declarat Traian Băsescu.

Haromszek, nr.5308 – 21.02.2008
Miting de solidaritate la Sfântu Gheorghe / Să fie aprinse lumânări pentru autonomie
Farkas Reka

Ieri, după-masă, persoanele adunate în parcul Elisabeta şi-au exprimat solidaritatea cu albanezii care au proclamat independenţa provinciei Kosovo, manifestându-şi pretenţia privind autonomia Pământului Secuiesc. La chemarea Consiliului Naţional Secuiesc, locuitorii din Sfântu Gheorghe au sosit “înarmaţi” cu drapele secuieşti, pancarte, făclii şi lumânări. Presa de limba română a manifestat un interes extraordinar, parcul fiind invadat de o mulţime de autovehicule de transmisie, staff-uri de televiziune, reporteri, şi, pentru că majoritatea nu ştiau ungureşte, au fotografiat, au filmat şi au încercat, prin interviuri, să afle ce se întâmplă. Poliţia era şi ea prezentă într-un număr însemnat, însă veghea de la distanţă ca mitingul anunţat să nu fie tulburat de nici un fel de incident.

Primul care s-a adresat celor prezenţi a fost Gazda Zoltan, vorbind în numele Consiliului Secuiesc Scaunul Sepsi (SSZT). El a subliniat că cele 17 partide din Kosovo au putut face abstracţie de divergenţele de opinii politice, ideologice, s-au solidarizat şi au luat o poziţie unitară în scopul obiectivului comun. El a atras atenţia asupra faptului că provincia Kosovo şi-a putut obţine independenţa pentru că puterea sârbă nu a asigurat autonomie regiunii de odinioară, iar puterea română ar trebui să înveţe din acest exemplu. Noi, secuii, nu avem voie să ratăm posibilitatea oferită pe tavă, iar “puterea care suferă de mustrări de conştiinţă mascată vehement” trebuie să acorde drepturile la care este obligată prin tratatele semnate” – a precizat Gazda. Să fie aprinse lumânări în sufletele, mâinile, geamurile noastre şi aceste lumini mici să dovedească faptul că obiectivul poate fi atins şi fără război, vărsare de sânge şi periclitare a unităţii teritoriale” – şi-a încheiat discursul secretarul SSZT.

“Noi, maghiarii transilvăneni, secuii – la fel ca şi albanezii din Kosovo – luptăm de decenii pentru libertatea, dăinuirea noastră, pentru păstrarea limbii noastre materne şi a indentităţii noastre naţionale – a motivat Fazakas Tibor convocarea mitingului, în numele CNS (SZNT). De noi depinde dacă Kosovo reprezintă sau nu un precedent, dacă putem sau nu profita de poziţia internaţională favorabilă creată în privinţa drepturilor colective – s-a exprimat el. A precizat: contrar albanezilor, maghiarimea transilvăneană, secuimea luptă într-un cadru legal, prin mijloace constituţionale, parlamentare. A făcut un apel către toţi locuitorii Pământului Secuiesc, şi către români, ca să susţină activ autonomia teritorială a regiunii, “reconcilierea româno-maghiară, pentru ca ambele naţiuni să-şi poată îndeplini menirea istorică, aici, în Bazinul Carpatic”.

Preotul unitarian Kovacs Istvan a dat citire un pasaj din psalmul nr. 67: “Naţiunile să se bucure, deoarece judeci popoarele fără părtinire şi conduci naţiunile pe pământ”. Nu este voie ca obiectivul nobil al autonomiei să fie monopolizat conform intereselor politice, nu este voie să fie degradat la nivelul unor sloganuri electorale, focuri de artificii, afişe, indicatoare cu graniţele judeţului – a spus el. “În adâncul inimilor noastre să existe intenţia şi decizia pentru care suntem în stare să aducem jertfe, renunţând chiar la putere şi la interese” – a accentuat preotul, cerând ca Domnul să binecuvânteze “lupta noastră” şi să aducă acel viitor “în care copiii noştri pot râde liberi şi fericiţi, în care putem demonstra şi fraţilor noştri români că în secuii autonomi ei îşi vor găsi prieteni”. “Dă-le înţelepciune conducătorilor noştri, fă-i să înveţe din puterea trecătoare a şenilelor, deoarece, e drept că puterea va câştiga, pentru un timp, bătălia, însă nu va obţine niciodată victoria” – şi-a încheiat rugăciunea Kovacs Istvan.

Mitingul cu lumânări, organizat lângă monumentul 1848, s-a încheiat prin intonarea imnului secuiesc.

Haromszek, nr.5308 – 21.02.2008
O atenţie deosebită din partea presei

Ieri după-amiază, o armată întreagă de ziarişti români i-au atacat – precum şoimii – pe organizatorii mitingului din Sfântu Gheorghe. Au apărut într-un număr inedit corespondenţi ai publicaţiilor, televiziunilor bucureştene, întrebându-i – unii cu prietenie, alţii interesaţi, iar alţii cu duşmănie – pe reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) de intenţia, de obiectivele lor. A căzut “victimă” şi Benedek Barna, preşedintele Consiliului Secuiesc Scaunul Sepsi, care nici nu a putut participa la festivitate, fiind nevoit să facă faţă în emisiunea transmisă în direct de postul Antena3. “Deja când am ajuns aici, m-au asaltat cel puţin douăzeci de ziarişti, întrebându-mă destul de dur, întrerupându-se şi strigând. Apoi, m-au prins cei de la Antena şi m-au angrenat într-o discuţie de studio, în direct, fiind prezenţi Kelemen Hunor, peremistul Lucian Bolcaş şi ministrul de interne. Bolcaş m-a atacat foarte agresiv, repetând permanent că ei ştiu ce vrem noi, la care am reuşit să spun doar atât, că esenţa autonomiei constă tocmai în faptul ca nu alţii să ne spună, ci noi să decidem ceea ce vrem. Era clar că vroia să amestece lucrurile: autonomie egal independenţă. Am reuşit să-i fac să înţeleagă că este absurd inclusiv din punct de vedere geopolitic să se proclame independenţă în mijlocul unei ţări şi am încercat să le explic ce înseamnă autonomia. Nu ştiu ce au priceput din tot ce le-am spus” – a accentuat Benedek Barna.

Haromszek, nr.5308 – 21.02.2008
De azi pe mâine
Dacă se va putea modifica, se va şi modifica
Simo Erzsebet

Cu ocazia proclamării independenţei regiunii Kosovo, majoritatea politicienilor români s-au comportat de parcă ar fi vorba despre un teritoriu românesc, de parcă prin pierderea teritoriilor ar fi fost ciuntită propria lor ţară. Există şi câteva excepţii, însă majoritatea partidelor şi liderii acestora concurează cu Vadim Tudor, Gheorghe Funar şi Adrian Păunescu. Dat fiind faptul că UE şi SUA nu pot fi criticate fără reţinere, toată revolta lor a fost îndreptată împotriva UDMR, împotriva maghiarimii transilvănene şi în primul rând împotriva maghiarimii de pe Pământul Secuiesc.

Este evident faptul că ştiu prea puţin despre Serbia şi despre acel genocid agresiv care a fost lansat de Milosevic, odată cu desfiinţarea în anul 1991 a autonomiei regiunii, şi despre acea umilire sistematică a locuitorilor albanezi – care este aproape imposibilă în Europa finalului de secol – şi despre desfiinţarea lor fizică. Nu au avut şi nu au urechi să asculte acea suferinţă pe care micul popor a trebuit să o îndure şi nu sunt dispuşi să ia la cunoştinţă nici imensele sacrificii umane, prin care albanezii kosovari şi-au câştigat independenţa. Politicienii români au văzut un singur lucru şi anume faptul că în Europa secolului XXI s-a întâmplat ceea ce politicienii români nu au gândit nici măcar în visele lor: un popor de două milioane de locuitori s-a eliberat de sub dominaţia naţiunii majoritare, în cazul nostru cea sârbă. Din această cauză luciditatea lor a cedat, revolta lor oarbă fiind îndreptată, prin decizia clasei politice româneşti, spre UDMR – care s-a comportat cu totul altfel – şi spre minoritatea maghiară. Politicienii români consideraţi până acum lucizi şi analiştii politici au indus ură şi atitudine antimaghiară în rândul naţiunii majoritare, vorbind de trădători şi ca să fie şi mai interesant, solicită acum îndepărtarea UDMR din cadrul guvernului. Nu numai Vadim, Geoană şi ai lor, ci şi liberalii, în frunte cu Orban şi cu Norica Nicolai.

Între timp anunţă sus şi tare faptul că ei nu vor recunoaşte niciodată independenţa provinciei Kosovo. În timp ce şi-au retras diplomaţii din Pristina, au rămas şi rămân în continuare acolo militarii, jandarmii şi poliţiştii români, pentru a apăra independenţa micului stat. Constantin Degeratu, consilierul preşedintelui pe probleme de securitate, a declarat în cadrul unei conferinţe internaţionale – după o zi de la declaraţia fermă a lui Traian Băsescu, declaraţie potrivit căruia România nu va recunoaşte provincia Kosovo – că poziţia oficială referitoare la Kosovo se va putea schimba în funcţie de interesele naţionale, în funcţie de comunitatea internaţională. Dacă acum se spune că poziţia românească se va putea schimba în funcţie de comunitatea internaţională, în funcţie de interesul naţional, atunci putem fi siguri că acest lucru se va şi întâmpla. Şi atunci de ce se face atâta tam-tam?

Haromszek, nr.5309 – 22.02.2008
De azi pe mâine
Nouă ne trebuie Kosovo?
Farcadi Botond

Nouă ne trebuie Kosovo – am putea spune privind evenimentele din ultimele zile, deoarece se pare că proclamarea independenţei a adus schimbări însemnate nu doar pentru albanezii care trăiesc acolo, ci şi în viaţa politică maghiară din România. Oricât de repulsiv este modul în care clasa politică românească, mai mult chiar şi presa de limba română, se raportează la această problemă, proclamarea independenţei Kosovo a adus, oricum, mai multe lucruri pozitive pentru maghiarime. Incepe să se contureze o oarecare poziţie unitară : politicienii UDMR au, în mare, aceeaşi atitudine ca şi reprezentanţii părţii civice. În plus, faptul că la Sfântu Gheorghe sărbătoarea naţională din 15 martie va fi organizată împreună se poate interpreta ca fiind germenele unei colaborării pe termen lung.

Un alt lucru pozitiv este poziţia UDMR, care a susţinut consecvent recunoaşterea independenţei, atrăgând asupra sa supărarea întregii clase politice şi a presei româneşti, demarând o reală isterie naţionalistă în viaţa politică bucureşteană. Fără îndoială, prin această poziţie fermă, demnă, organizaţia de apărare a intereselor a ajuns mai aproape de electorat.

De asemenea, se poate considera un rezultat faptul că problema autonomiei teritoriale a ajuns din nou pe ordinea de zi, iar, prin mitingurile de solidaritate de la Cluj şi Sfântu Gheorghe, întreaga ţară a putut auzi că autonomia este o pretenţie reală a comunităţii maghiare.

Cel mai important rezultat al proclamării independenţei constituie, poate, recunoaşterea faptului că, în realizarea pretenţiilor sale, maghiarimea transilvăneană nu se poate baza decât pe ea însăşi. Este uluitoare, sau poate mai degrabă înfricoşătoare, unitatea clasei politice româneşti, sudată în urma situaţiei din Kosovo. Au ajuns în aceeaşi tabără adversari politici care de ani de zile au dus lupte sângeroase. Ar fi o greşeală să credem că această unitate se poate crea doar faţă de pretenţia la autonomie. Ne putem aştepta la o rezistenţă la fel de înverşunată şi în probleme cum ar fi legea învăţământului, legea minorităţilor – nu este întâmplător că aceasta din urmă s-a împotmolit deja de mai bine de doi ani în comisiile Camerei Deputaţilor, iar – mai nou – tot mai mulţi solicită retragerea din parlament.

Acţiunile liderilor maghiarilor transilvăneni trebuie călăuzite de recunoaşterea faptului că nu ne putem baza decât pe noi înşine, iar pentru realizarea obiectivelor noastre este nevoie de o unitate. De o unitate care se bazează pe principii şi valori de genul celor gustate zilele acestea.

Haromszek, nr.5309 – 22.02.2008
Scrisoarea noastră de azi
Cealaltă Românie
Kadmon Adam din Sfântu Gheorghe

Mai nou, legat de Kosovo, are loc un mare tărăboi şi, fără îndoială, cele întâmplate conţin multe învăţături şi pentru maghiarime. Despre o astfel de învăţătură aş vorbi acum.Urmăresc presa scrisă şi electronică şi mi-am dat seama că există şi o altă Românie. Citind comentariile, trebuie să văd că există o mulţime de români inteligenţi cu care s-ar putea discuta despre autonomie, despre probleme etnice şi care resping dominaţia naţională exclusivă.

Totodată a trebuit să trag şi concluzia că aceşti oameni luminaţi nu fac diferenţa între autonomie şi independenţă. De ce? Pentru că ei, fiind majoritari, nu au fost nevoiţi niciodată să intre serios în detalii. Pentru ei (ca români) autodeterminarea naţională constituie un lucru evident, un fapt împlinit şi nu trebuie să se ocupe de formalităţi.

Politica maghiară internă, polarizată în jurul lui Marko, Gazda, Szasz,Tokes şi Dumnezeu ştie câţi mai sunt, vorbeşte despre autonomie doar în propriile culise. A uitat să deschidă despre aceasta un dialog cu românii. A uitat să spună ce vrem (de fapt nici noi nu ştim cu adevărat, nici nu este elaborat un proiect în acest sens!) şi să-i întrebe de ce se tem ei, sau ce ar da în schimb.

Această elită politică a uitat să îmbrăţişeze iniţiativele asemănătoare venite din partea românilor. Dacă într-adevăr acesta ne este obiectivul, atunci trebuia să se asocieze măcar cu mişcarea lui Gherman, iar uniunea noastră ar fi avut obligaţia să o susţină în loc să practice gheşeftul la Bucureşti. Desigur, teama pentru voturi este mai puternică decât orice scop nobil. Sau scopul nostru adevărat nici nu vizează autonomia?

În opinia mea, la fel de uşor am putea găsi parteneri, cel puţin pentru aspiraţiile regionaliste, dar şi pentru cele autonomiste(!) în rândul românilor bănăţeni. Opinia lor apare marcant în forumurile electronice. În mod vizibil sunt mulţi şi au o opinie care poate fi apreciată pozitiv de către noi.

Şi cred că tocmai aceasta este deosebirea între cele două forme menţionate ale autodeterminării: în timp ce independenţa se cucereşte în adevăratul sens al cuvântului, autonomia se realizează cu precădere pe calea tratativelor. Dar pentru aceasta ar trebui să ne adresăm, mai întâi, partenerului de discuţie.

Haromszek, nr.5311 – 25.02.2008
Dialogul este soluţia
Bodor Janos

Preşedintele Traian Băsescu i-a primit sâmbătă pe reprezentanţii românilor din judeţele Covasna şi Harghita în vila de protocol din staţiunea Covasna. La întâlnire a participat şi Ioan Selejan, episcopul bisericii ortodoxe din cele două judeţe. În cursul zilei de ieri (n.t. -24.02.2008), tot la vila din Covasna, preşedintele statului s-a întâlnit cu liderii administraţiilor locale, respectiv cu prefecţii din judeţele Covasna şi Harghita.

Reprezentanţii românilor din Covasna şi Harghita l-au informat pe preşedinte în primul rând despre faptul că în cadrul instituţiilor de stat din cele două judeţe are loc o purificare etnică, românii care trăiesc în minoritate fiind asupriţi de majoritate. Românii pot ocupa funcţii de conducere la diferite instituţii cu condiţia să cunoască limba maghiară.

După întrevederea de trei ore pe care a avut-o cu preşedintele statului, Ioan Solomon, preşedintele Forumului Civic al Românilor din judeţele Covasna şi Harghita, a declarat următoarele: speră că preşedintele Traian Băsescu şi autorităţile statului îi vor ajuta în soluţionarea situaţiei lor “inadmisibile”, pentru ca “românii să se simtă ca acasă în această regiune”, respectiv ca românii şi maghiarii să convieţuiască în bună înţelegere şi nu urmând drumuri paralele.

Ieri, preşedintele statului i-a invitat pe prefecţii, respectiv pe liderii autoguvernărilor judeţene şi pe câţiva primari din judeţele Covasna şi Harghita la vila de protocol din Valea Zânelor. În cadrul întâlnirii s-au discutat următoarele probleme: situaţia comunităţilor locale, importanţa descentralizării, posibilităţile de reorganizare a regiunii, autonomia.

Vajda Lajos, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat, după întâlnirea pe care a avut-o cu Traian Băsescu, că plângerile formulate de concetăţenii români sunt nefondate. El a amintit ca exemplu de recenta înfiinţare a structurii cu probleme administrative privind drumurile din sfera de interes a judeţului, a cărei funcţie de conducere este ocupată de un român. În opinia lui Szasz Jeno, primarul din Odorheiu Secuiesc, problemele de acest gen trebuie soluţionate printr-un dialog al comunităţilor locale, şi nu prin intermediul Bucureştiului. Şi preşedintele Traian Băsescu le-a atras atenţia liderilor maghiari şi reprezentanţei românilor din această regiune asupra importanţei menţinerii unui astfel de dialog. “Existenţa unui dialog reprezintă rezolvarea acestor probleme, şi nu plângerile depuse la preşedinte sau la unul dintre ministere” – a menţionat Szasz.

Traian Băsescu a declarat presei că trebuie înlăturate obstacolele aflate în calea descentralizării. Trebuie asigurată posibilitatea ca şefii diferitelor instituţii de stat – şcoli, spitale, poliţie şi altele – să fie desemnaţi de comunităţile locale. Totodată, atât românii cât şi maghiarii trebuie să beneficieze de şanse egale în ceea ce priveşte dobândirea unei funcţii de conducere. În problema privind autonomia, preşedintele a insistat asupra poziţiei pe care o manifestase mai demult, potrivit căreia acceptă şi susţine autonomia, însă autonomia judeţelor Covasna şi Harghita trebuie să fie egală cu cea a judeţelor Călăraşi, Bihor şi Constanţa.

Haromszek, nr.5311 – 25.02.2008
Sedinţa Consiliului Naţional Secuiesc/ Lupta pentru autonomie continuă
Farkas Reka

Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) a strâns peste 200.000 de semnături de susţinere în interesul autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc. În privinţa viitorului apropiat, sarcina sa cea mai importantă va fi validarea acestor semnături – a declarat noul preşedinte, Izsak Balazs. Consiliul convocat după o pauză de un an şi jumătate a adoptat hotărâri importante care vizează în primul rând conştientizarea şi autentificarea internaţională a solicitării autonomiei. La şedinţă a fost prezent şi europarlamentarul Tokes Laszlo, preşedintele Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania, care a insistat asupra solidarizării maghiarilor transilvăneni.

La şedinţa CNS din Sfântu Gheorghe au participat 175 de delegaţi de pe Pământul Secuiesc, însemnătatea evenimentului fiind amplificată de atenţia acordată de presa română celor întâmplate. Fodor Imre, care în calitate de însărcinat s-a ocupat timp de un an şi jumătate de îndatoririle de preşedinte, a sintetizat în cuvântarea sa rezultatele referendumului privind autonomia şi experienţele legate de acesta. A fost necesară înfruntarea a numeroase greutăţi pentru ca oamenii să-şi poată exprima opiniile în toate zonele de pe Pământul Secuiesc, însă în final s-a reuşit strângerea a 209.304 de voturi. Potrivit datelor CNS, şi-au exprimat opinia 52,98% din persoane chestionate, dintre care 99,31% au răspuns favorabil la întrebarea privind autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Procentul răspunsurilor nefavorabile a fost de 0,52%, existând doar 300 de voturi invalide. Fodor Imre a fost de părere că s-a încheiat un capitol în privinţa aspiraţiilor la autonomia Pământului Secuiesc: capitolul iniţiativelor, al căutării diferitelor căi.

Trebuie obţinută susţinerea internaţională

CNS a formulat în unanimitate ideea că maghiarimea de pe Pământul Secuiesc doreşte să-şi valideze, prin intermediul legii, dreptul la autodeterminare, însă fără sprijin internaţional, în momentul de faţă acest lucru pare irealizabil. Tocmai din această cauză s-a iniţiat reglementarea la nivelul Uniunii a drepturilor comunităţilor naţionale indigene care trăiesc în minoritate, cu accent deosebit pe dreptul la autodeterminare. Tocmai în acest sens s-a propus convocarea unui grup internaţional de lucru, care să elaboreze proiectul. CNS a elaborat şi un memorandum, care va fi înaintat adunării generale a Consiliului Europei. În cadrul acestui memorandum, cu ajutorul unor documente şi hărţi sunt schiţate istoria secuimii şi staţiile de până acum ale aspiraţiilor privind autonomia. Se cere desemnarea de către Consiliul Europei a unui raportor care să evalueze situaţia şi să analizeze legitimitatea solicitării privind autonomia, iar în baza experienţelor şi a propunerilor sale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să poată adopta o hotărâre referitoare la autonomia Pământului Secuiesc şi să poată formula o propunere către autorităţile române în sensul studierii în esenţă a voinţei poporului, exprimate de cei de pe Pământul Secuiesc.

Este nevoie de solidaritate

În cuvântarea sa de salut, Tokes Laszlo a evidenţiat necesitatea solidarităţii, accentuând că CNMT şi CNS trebuie să colaboreze, deoarece fără aceasta maghiarii transilvăneni vor rămâne de izbelişte, secuii se vor izola, iar sfera politică românească va triumfa. Înaintea alegerilor europarlamentare, şase organizaţii au reuşit să se solidarizeze şi tocmai de aceea insistă asupra dialogului cu UDMR- a formulat Tokes. El a mai adăugat că în cazul în care nu vom manifesta unitate în faţa UE, dacă nu vom înfăptui reprezentanţa maghiară transilvăneană unitară, nu vom avea şanse să ne atingem obiectivele noastre. “Autonomia secuiască şi asigurarea autonomiei maghiarilor transilvăneni sunt cel puţin tot atât de mult în interesul României pe cât într-al nostru, ţinând cont de faptul că situaţia s-ar amplifica iar românii majoritari nu ar mai putea fi alarmaţi în permanenţă cu ruperea Transilvaniei” – a opinat Tokes Laszlo. El a reiterat necesitatea demarării negocierilor româno-maghiare şi a propus ca asemeni proiectului Ahtisaari, să fie elaborat un proiect de soluţionare a cauzei maghiarilor transilvăneni, pentru a cărui protectorat ar trebui să câştige de partea lor un renumit politician din străinătate. Tokes Laszlo i-a avertizat pe politicienii de pe Pământul Secuiesc asupra faptului că nu este permis să i se ofere teren fertil isteriei româneşti, de exemplu prin pomenirea Gărzii Secuieşti. În opinia sa, este nevoie de curaj şi de autocumpătare.

“Va veni vremea când pe Pământul Secuiesc se vor mobiliza zeci de mii de oameni. Va fi nevoie de acest lucru, deoarece nu putem conta pe faptul că parlamentul român va vota de la sine legea care să reglementeze autonomia Pământului Secuiesc. Trebuie făcute presiuni şi există mai multe instrumente în acest sens” – a accentuat Toro T. Tibor, care a oferit CNS sprijinul său.

Un preşedinte nou, obiective vechi

Pentru funcţia de preşedinte al CNS au candidat două persoane. Consiliul Secuiesc Scaunul Mureş l-a propus pe Izsak Balazs, iar consiliul din Scaunul Gheorgheni pe Borsos Geza. Izsak a primit 107 voturi, iar Borsos 63 de voturi şi, ca urmare, în următorii doi ani, Izsak Balazs va ocupa funcţia de preşedinte al CNS. Izsak a evidenţiat că se va insista asupra faptului ca la viitoarele alegeri locale, atitudinea manifestată de candidaţi faţă de autonomie să figureze ca şi criteriu. Au la dispoziţie o jumătate de an în vederea înfiinţării organului de protectorat şi consiliere al CNS şi a comisiilor de specialitate, după care CNS se va reuni din nou. Autoguvernărilor li se solicită în continuare să organizeze oficial referendumul în problema autonomiei. La curtea pentru drepturile omului, cu sediul la Strasbourg, există două hotărâri respinse definitiv în România (…), dar ar fi mult mai eficient dacă ar exista 200 de astfel de documente- a declarat Izsak Balazs.

La finalul sedinţei de sâmbătă a CNS s-a adoptat comunicatul referitor la Kosovo al Comisiei Permanente şi propunerea lui Tokes Laszlo potrivit căruia, în data de 14 martie, CNS şi CNMT să organizeze în comun o adunare festivă, în cadrul căreia, pe lângă comemorarea revoluţiei de la 1848-1849, s-ar putea discuta despre poziţia faţă de alegeri a celor două organizaţii şi “despre evoluţia situaţiei provinciei Kosovo”.

Comentarii

comments powered by Disqus