Basarabia în contextul turbulenţei sistemului mondial contemporan

Basarabia în contextul turbulenţei sistemului mondial contemporan

Trecerea hotarului de mileniu consemnează faza extremă de evoluţie a civilizaţiei moderne. Se profilează un viitor care fascinează şi înspăimântă, în acelaşi timp, cetăţenii de pe toate continentele, inclusiv pe cei de pe ambele maluri ale Prutului. La nivel academic teoreticieni din diferite ramuri ale ştiinţei s-au lansat în elaborarea de abstracţii teoretice care să acopere dinamica şi complexitatea proceselor contemporane. Aproape de fiecare dată, conceptul de la care pornesc asumpţiile teoretice este cel de “globalizare”, care deşi s-a impus treptat ca clişeul timpurilor noastre nu are o definiţie exactă. Astfel, trebuie să dăm dreptate lui David Held care caracteriza globalizarea drept:”…ideea grandioasă care cuprinde absolut totul de la pieţele financiare la Internet, dar care nu oferă o perspectivă substanţială asupra condiţiei umane contemporane.”1

Încercăm să surprindem în continuare, o parte din aceste procese prin prisma locului Basarabiei în cadrul acestora din urmă, recurgând la unele categorii ale teoriilor sistemice.

Definitivare teoretică şi dinamică istorică

Rigoarea teoretică condiţionează, din start, elucidarea dimensiunilor ontologică şi epistemologică a sistemului mondial. Astfel, înţelem prin sistem ceea ce înţelegea şi Ludovic von Bertalanffy – o totalitate de elemente care interacţionează reciproc2. Prin extensie, sistemul mondial sau sistemul internaţional este o totalitate de elemente (unităţi) în interacţiune reciprocă, şi a căror interacţiune aflată în continuă dinamică, generează o nouă entitate, care îşi are propria logică de funcţionare şi condiţionează, la rându-i, comportamentul elementelor componente. Sistemul internaţional are o bază (economică) şi suprastructură (politică), iar una dintre principalele categorii ale sale, pe lângă element, este structura sistemului. Structura este modul de organizare a elementelor în sistem (distribuţia puterii), ea desemnează totalitatea trăsăturilor şi legilor proprii sistemului. Dimensiunea structurală orizontală (centrul sistemului) desemnează marile puteri sau polii sistemului şi interacţiunea lor; dimensiunea verticală desemnează interacţiunea dintre centrul şi periferia sistemului. Epistemologia sistemului cuprinde o serie de mari paradigme care au ca extreme (neo)realismul şi (neo)marxismul şi, fără a insista asupra acestora, o vom interpreta aici într-o formulă a economiei politice internaţionale.

Acumularea primitivă de capital din secolul al XVI-lea a stimulat diviziunea europeană a muncii şi apariţia bazei economice capitaliste a sistemului mondial. Aceasta din urmă necesita instituţii puternice (citeşte state centralizate) pentru a-şi asigura viabilitatea şi şi-a însuşit de curând o formulă politică a cărei moaşă a fost războiul de treizeci de ani şi Pacea de la Westphalia (1648), când în Europa Occidentală apar state suverane, antrenate într-o competiţie acerbă cu miza supremaţiei în sistem, cu o logică care mai târziu s-a numit balanţă de putere. Noua creaţie a Europei Occidentale, care cuprindea părţi din Europa de Est şi America Latină, s-a extins treptat spre alte regiuni ale globului, proces care a fost accelerat în secolul al XIX–lea, pe fundalul apariţiei capitalismului industrial. Până la sfârşitul secolului, sistemul avea deja dimensiune planetară, iar Europa se situa comod în centrul acestuia. Toate regiunile lumii erau angajate într-un schimb comercial asimetric, care asigura Europei dominaţia în sistem. Secolul XX, cu cele două războaie mondiale, a transformat fundamental structura sistemului prin intensificarea schimburilor comerciale internaţionale şi a fluxurilor internaţionale de capital, iar redistribuţia puterii în sistem a deplasat centrul sistemului în America de Nord, situaţie care s-a accentuat odată cu destrămarea lagărului socialist.

Oscilaţiile sistemice contemporane

Structura unipolară, având Statele Unite administratorul lumii, cu care sistemul a intrat în sec. XXI, a accelerat procesul de globalizare, iar ciclicitatea sistemică a intrat în faza unor mari transformări. Pe fundalul descătuşării nelimitate ale cunoaşterii, liberalizarea comercială şi a pieţelor de capital (capital productiv şi capital financiar) sistemul mondial şi-a sporit integritatea, fenomen care aduce lumină în definitivarea globalizării. Ce înseamnă un sistem internaţional cu o integritate sporită? Înseamnă un sistem în care tensiunile din Orientul Apropiat (ca de exemplu conflictul militar dintre Israel şi „Hezbolah” din vara lui 2006), aruncă în sus preţul petrolului pe piaţa mondială şi, respectiv, scot lichidităţi suplimentare din economia reală şi le orientează spre guvernele statelor OPEC. O parte din aceste lichidităţi sunt plasate, de către guvernele beneficiare, în instituţiile financiare din centrul sistemului (organisme financiare şi bănci private), care la rândul lor plasează aceste finanţe creditând guvernul şi/sau sectorul privat din Republica Moldova. De ce? Pentru că R.Moldova importă deja petrol mai scump şi îşi măreşte deficitul comercial şi are nevoie de împrumuturi pentru a-şi acoperi deficitul de cont curent. Aceste împrumuturi odată efectuate, evident trebuie întreţinute (achitând dobânda instituţiilor financiare de la centru) şi încep să pună presiune pe bugetul de stat care deja este obligat să intre în deficit şi/sau să reducă cheltuielile pentru învăţământ şi sănătate, spre exemplu, sectoare care rămân subfinanţate. Această situaţie duce la… şi lanţul poate fi continuat.

După cum spuneam, această integritate este susţinută de către tehnologia avansată a celui de-al treilea val, ca să utilizăm o categorie toffleriană, precum şi de către intensificarea schimburilor comerciale internaţionale şi dezlănţuirii finanţelor globale.

După al doilea război mondial, datorită unor runde succesive din cadrul GATT şi OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), comerţul internaţional s-a extins semnificativ şi a devenit un factor mult mai important în economia internă şi cea internaţională. Producţia globală se orientează tot mai mult nu spre piaţa internă, ci spre cea mondială. Astfel, de-a lungul întregii perioade postbelice, ritmul creşterii comerţului mondial a depăşit ritmul creşterii PIB-ului mondial. Aceasta înseamnă că comerţul internaţional devine o condiţie indispensabilă a producţiei globale. Piaţa mondială face procesul de producţie din diferite economii dependent de economia mondială, influenţează structurile diferitor economii şi condiţiile de funcţionare a întreprinderilor individuale. Dacă în anul 1950 comerţul avea o cotă de 10% din PIB-ul mondial, în anul 2000 acesta avea o cotă de cca. 20%3.

Liberalizarea pieţelor de capital şi apariţia unui sistem financiar cu adevăraz global, pe de altă parte, îşi are originea la începutul anilor 70, când s-a trecut la un sistem monetar al cursurilor de schimb flexibile, sistem care este permisiv liberei circulaţii de capital, şi când Arabia Saudită şi alte state OPEC, îmbogăţiţi de pe urma creşterii preţului petrolului în 1973, şi-au investit imensul surplus financiar în instituţiile financiale internaţionale, de unde s-au răspândit în întreaga lume. Ulterior, dereglementarea pieţelor financiare interne, în care SUA au jucat un rol important, inovaţiile aduse instrumentelor financiare (cum ar fi derivatele) şi progresul comunicaţiilor au determinat o creştere semnificativă a integrării sistemelor financiare naţionale din toată lumea4. Existenţa unui sistem financiar global presupune cel puţin teoretic, mişcarea capitalului financiar dinspre economiile cu surplus de capital spre cele ale căror oportunităţi de investiţii depaşesc rezervele, iar capitalul este liber să se orienteze spre locurile şi activităţile unde poate fi folosit cel mai eficient. Astfel, finanţele au devenit subsistemul sangvin al sistemului internaţional, odată ce guverne, bănci şi burse de valori sunt alimentate cu capital provenit din toate colţurile lumii, care este mânat de goana după profit. Această mişcare de capital se referă şi la capitalul productiv, în contextul în care Corporaţiile Transnaţionale, prin intermediul investiţiilor externe directe, au internaţionalizat producţia şi serviciile globale.

În loc să instituie o pace perpetuă, sperată de mult de idealişti, cu asemenea caracteristici sistemul mondial contemporan cunoaşte o turbulenţă atipică, pe care nu a trăit-o încă de la apariţia sa, exprimată într-o serie de procese complexe şi contradictorii care îi face vulnerabilă existenţa în zorii secolului XXI. Competiţia accentuată pentru pieţele mondiale şi protecţionismul netarifar care alimentează o dispută între actorii geostrategici, precum şi o dispută centru-periferie în cadrul OMC. Delocalizarea producţiei globale şi capitalizarea Asiei de Sud-Est şi Americii Latine, proces care creează dependenţa centrului, şi în special a SUA, de absorbţie suplimentară de capital, prin vânzarea de obligaţiuni şi impunerea cumpărării de active denominate în dolari. Apariţia Fondurilor Guvernamentale de Investiţii, bogate în lichiditaţi, în state neo-mercantile din Asia şi în exportatoare de hidrocarburi ca Arabia Saudită şi Rusia; Fonduri care cumpără intensiv active pe piaţa mondială şi pun în gardă capitalul de la centru. Vulnerabilitatea finanţelor globale, a cărei ultimă expresie este criza subprime de pe piaţa ipotecară a SUA, şi consecinţele sale nefaste asupra economiei mondiale. Vulnerabilitatea societăţilor contemporane faţă de globalizarea terorii, exprimată în atentatele teroriste care înconjură globul şi în proliferarea armelor de distrugere în masă. Lupta accentuată pentru controlul resurselor globale şi, în special, a hidrocarburilor. Problema ecologică globală, ca efect al industrializării, etc. Toate acestea, în ultimă instanţă, suscită o reaşezare geopolitică la scară planetară care tensionează diferite regiuni, reaşezare iniţiată de către SUA şi la care s-au prins şi alţi protagonişti ai scenei internaţionale ca Uniunea Europeană, China, Rusia, ş.a. Sau altfel spus, a început jocul!

Repercusiunile asupra Basarabiei

Basarabia este, în acest context, un teritoriu periferic care resimte greu aceste metamorfozări şi este în totalitate depăşită de procesele care iau amploare în acest început de mileniu. Încă din timpul articulării în Europa Occidentală a sistemului mondial capitalist, Basarabia, de altfel ca şi întreg spaţiul românesc, a fost indirect afectată de către acesta. Descoperirea Atlanticului şi înglobarea Americii Latine în cadrul sistemului, precum şi deschiderea rutelor comerciale spre Asia, via Oceanul Indian, au reorientat fluxurile comerciale şi interesul puterilor europene dinspre Mediterana şi Marea Neagră spre oceanul planetar. Arealul românesc, astfel, a fost lăsat la discreţia şi apoi „inclus” în posesiunile Imperiului Otoman care, pe lângă atrocităţile care le-a demarat, a reorientat economiile şi comerţul Principatelor către nesăţioasa piaţă turcească. Pe măsură ce sistemul internaţional s-a extins şi a înglobat treptat tot spaţiul sud-est european, Basarabia devine „indicatorul” marilor inflexiuni sistemice de-a lungul evoluţiei sale. Astfel, transformarea de la confluenţa secolelor XVIII-XIX, statuată la anul 1815, s-a soldat cu anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, unde devine rapid o “colonie” internă a acestuia. Următoarea mare reconfigurare sistemică de la îceputul secolului trecut, exprimată în primul război mondial, o readuce în cadrul spaţiului etno-cultural românesc, unde deşi nu a beneficiat de cel mai ortodox tratament, a cunoscut o eliberare de povara “fratelui slav” şi un proces (adevărat că lent) de dezvoltare social-economică. Status-quoul sistemului, însă, nu a durat mult şi în urma modificării structurale a acestuia, cauzată de al doilea război mondial, Basarabia “schimbă” din nou polii şi este cucerită încă pentru jumătate de secol de către Rusia sovietică. În anii 89-91 ai secolului trecut, când sistemul îşi modifică din nou structura (de la bipolaritate la unipolaritate), Basarabia, pentru a câta oară, cunoaşte o repoziţionare în cadrul arhitecturii internaţionale şi îşi dobândeşte o butaforică suveranitate.

Implozia URSS şi disoluţia rapidă a acesteia a provocat efectul descentralizării massive a puterii politice şi militare proprii, creând, totodată, impresia unui vacuum de securitate lipsit de orice garanţii de stabilitate. Spre deosebire de statele baltice, care reuşiseră să preia rapid controlul asupra elementelor de bază ale suveranităţii de stat şi să impună evacuarea trupelor militare ruseşti – adevărat că cu concursul Occidentului – Republica Moldova s-a ciocnit de o rezistenţă militară acerbă în Transnistria, puternic susţinută de Rusia şi Ucraina. Iar, cele mai importante instituţii ale comunităţii occidentale, chiar şi România, au rămas în expectativă atunci când mercenari străini şi forţele militare ale Federaţiei Ruse se implicau deschis şi masiv în sprijinul unei sângeroase rebeliuni militare în raioanele de est ale R.Moldova. Mai mult, în timp ce pe ambele maluri ale Prutului se recitau versuri şi se interpretau cântece patriotice, ruşii îşi restabileau poziţiile politice şi luau sub control cele mai importante active din fosta gubernie. Cu trupe militare ruseşti pe teritoriu, cu o regiune separatistă controlată de Kremlin, cu o economie în vizibilă stagnare şi prinsă în plasa CSI (Comunitatea Statelor Independente), Republica Moldova a început să-şi pipăie suveranitatea şi arealul geopolitic în care s-a trezit ancorată. Acestea conjugate cu succedarea la putere a unor guverne, cu mici excepţii, incopetente şi corupte, supuse Moscovei, au agravat situaţia social-economică şi orice perspective de dezvoltare pentru acest pământ românesc.

Intensificarea turbulenţei de pe plan internaţional a prins Chişinăul cu o guvernare comunistă, ajunsă la putere în 2001 inclusiv graţie contraperformanţelor realizate de guvernele precedente. Comuniştii au continuat – în mare – nerealizările predecesorilor, iar în unele privinţe chiar le-au accentuat şi mai mult. După aproape două decenii de “independenţă” şi două mandate de guvernare comunistă (guvernare ce are puţine în comun cu Manifestul Partidului Comunist), Republica Moldova a devenit un adevărat ostatic al problemelor sale cronice, susţinute inclusiv de către dinamica structurii internaţionale.

Integritatea teritorială şi prezenţa trupelor militare străine pe teritoriul său, este de departe cea mai gravă problemă cu care se confruntă R.Moldova. Deşi realităţile geoplitice de pe continent, legate de extinderea spre est a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene au învecinat aceste structuri cu Republica Moldova şi se manifestă o prezenţă a acestora în disputa pe acest subiect, Rusia nu dă semne că se retrage din regiune. Disensiunile legate de statutul provinciei Kosovo şi de Scutul Antirachetă american din Polonia şi Cehia, dau Rusiei argumente suplimentare de a nu se retrage din Republica Moldova.

Guvernarea coruptă şi autoritară, subminează orice tentative de dezvoltare. Cu o populaţie de cca 3,5 milioane şi cu o producţie de cca 4 miliarde de USD, Basarabia are cel mai mic PIB/locuitor din Europa. Este o economie necompetitivă, încasările pe angajat sunt de 10 ori mai mici decât în ţările din Centrul şi Sud Estul Europei. În interiorul ţării, întreprinderile autohtone indiferent de forma de proprietate sunt cu 50% mai ineficiente decât întreprinderile străine. R.Moldova are 40% din populaţie antrenată în agricultură, care este practic scoasă din producţie, în special în urma secetei din anul 2007. Astfel, agricultura nu a reuşit să depăşească stagnarea, care durează deja mai bine de 17 ani – în 2007 s-a înregistrat o scădere enormă, de 20%. Industria, care în proporţie de 80 la sută este agricolă, încă nu şi-a revenit de la şocul provocat de embargoul rusesc al vinurilor moldoveneşti din 2006. Pentru că nu există suficientă producţie, s-a ajuns la un deficit comercial de cca 2 mlrd USD pentru anul 2007 şi o datorie externă de peste 2 mlrd de USD. Deficitul de cont curent este acoperit, în mare parte, de către remitenţele cetăţenilor care lucrează în afară, care în 2007 au atins recordul de cca 1,4 mlrd USD, o cifră care este comparabilă cu toate investiţiile străine directe în economie de la declararea independenţei. Mai mult, majoritatea acestor bani se duc în consum, iar în contextul în care nu se investeşte în producţie, acestea alimentează deficitul comercial, banii întorcându-se înapoi spre economiile de unde au fost încasaţi. De la un timp, totuşi, Moldova devine cunoscută în Europa, înţeleasă şi mai puţin periculoasă pentru investiţii. Drept dovadă serveşte fluxul masiv de capital din 2007 – cca 450-500 mln USD – flux care se va a accelera în 2008. Însă, venirea capitalului mult aşteptat, a găsit o economie nepregătită. Drept consecinţă Banca Naţională a fost nevoită să sustragă peste 200 mil. USD de pe piaţă şi apoi să sterilizeze peste 2 miliarde lei, bani pe care economia nu-i poate asimila.

Societatea moldovenească este puternic marcată de evoluţia evenimentelor. Faptul că cca un million de cetăţeni sunt plecaţi la muncă peste hotare are repercusiuni negative asupra societăţii, când se distrug familii, iar generaţiile de copii crescute practic în lipsa părinţilor ridică semne de întrebare suplimentare în ceea ce priveşte viitorul ţării. Plus că incertitudinea politicii externe a făcut ca cetăţenii moldoveni să stea la cozi interminabile şi să fie umiliţi la consulatele de la Chişinău şi de aiurea.

Deşi pare să oscileze între Est şi Vest, istoria ne demonstrează că în actuala turbulenţă de pe scena internaţională, R.Moldova va fi absorbită, până la urmă, de către unul dintre jucătorii geostrategici din regiune. Diplomaţia moldovenească, însă, în loc să conştientizeze conjunctura şi raportul de forţe din regiune pentru a se racorda la cadenţa ritmurilor politico-economice şi a face alegerea dezirabilă, singurul lucru pe care ştie bine să-l facă este să lovească în România şi în întreaga suflare românească.

Prin urmare, având convingerea că lucrurile mai pot lua o altă turnură, nutrind speranţa regăsirii identităţii şi statalităţii româneşti într-o Europă unită şi echitabilă, în care arealul românesc să se prezinte cu demnitate, ne propunem în rubrica BASARABIA AZI să prezentăm o serie de evenimente şi comentarii care să familiarizeze societatea românească cu situaţia din R.Moldova, întru realizarea dezideratelor amintite mai sus. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Note:

1 Held D., ş.a. Transformări globale. Politică, economie şi cultură, Iaşi:Polirom,2004, p.24.

2 Bertalanffy L. Das biologische weltbild, Bern, 1949, p.24.

3 Koroliov I. Mirovaia economica: globalinîe perspectivî za 100 let, Moscova, 2003, p.602.

4 Gilpin R. Economia mondială în secolul XXI. Provocările capitalismului global, Iaşi: Polirom, p.111.

Comentarii

comments powered by Disqus